Police of lost Angels

Sarpele de apa.

|| Capitolul 44||

PERSPECTIVA CELESTIEI

Imediat ce primim confirmarea că nimeni nu a văzut nimic respir ușurată.

- Bine. Jucăm ceva? Întrebă Lindy.

- Da! Spunem m-ai mulți in cor.

- Ce jucăm? Întreabă Evelyn.

- Ce ai zice de.... provocare sau shot? Întreb entuziasmată.

- Ador jocul ăsta! Sare Simon deodată.

- Bine, ăsta să fie! Spune Ricky.

Ne așezăm toti într-un cerc, înafară de Jackie care s-a dus la culcare și oricum nu putea participa fiind gravită, iar jocul implicând alcool. Punem roata cu provocări in mijloc, câte un shot la fiecare și începem jocul.

_____

E ciudat! E foarte ciudat!

Să văd cum focul mi se creează în palme și cum mă pot juca cu el fără să mă ard. Să îl pot controla.

"Nu te juca cu focul, o să te arzi."

Hă! Privește-mă!

Arunc bila de foc spre cer și o privesc cum se împrăștie în mii de biluțe mai mici și luminează întregul cer.

- O să îmi ia ceva să mă obijnuiesc cu asta.

Tresar când aud vocea lui Derek din spatele meu.

- Eu ce să mai zic? Întreb și amândoi râdem scurt.

Mă întorc spre el și îi zâmbesc. Acesta îmi întoarce gestul și se aproprie de mine.

- Evelyn și Nate vor venii în curând. Spune privindu-mă atent.

Aprob din cap.

- Ar fii bine să nu întâr-

- SUNTEM AICI! Strigătul lui Evelyn mă întretupe.

Privesc spre direcția din care s-a auzit și pufnesc în râs când văd că cei doi vin spre noi în stilul lor aparte, din nou.

- Ați putea merge normal, știți? Se amuză Derek pe seama lor.

- Unde ar mai fii distracția? Intreba Nate imediat ce ajunge in dreptul nostru.

Toți patru râdem.

- In fine, hai, bruneto. Îi spun lui Evelyn făcând semn spre ocean.

- Vin, șateno. Îmi întoarce vorba urmându-mă. Deci, cu ce începem? Întrebă imediat ce ajungem la mal.

- Ce ai zice să vedem dacă ne putem uni puteriile? Spun primul lucrul ce îmi vine in cap.

- Crezi că ar fii bine? Întrebă neîncrezătoare in minunata mea idee.

- De ce, nu? Hai! Spun și întind mâinile spre ea.

Aceasta le întinde și ea. Ne uităm una in ochii celeilalte și rostim deodată :

- SilSilexis/ExisSilexis.

Flacăra mea începe să se creeze, iar apa începe să se ridice. Când cele două se unesc, se contopesc și se creează o bilă de apă cu foc in centru.

- A mers? Întrebă uimită.

Deodată bila se sparge emanând o puternică lumină ce ne aruncă direct în ocean.

Încep să mă lupt cu valurile uriașe, dar nu reușesc. Mă zbat și încerc să mă ridic la suprafață. Reușesc într-un final și i-au o gură mare de aer. Băieți se opresc din goana de a ne salva când văd că amândouă am ieșit la suprafață.

- Nu, nu a mers. Îi răspund întârziat la întrebare.

- Haha! Foarte amuzant, Celest. Spune aceasta înotând spre mine. Ce ar fii să- AAAA.

Evelyn este trasă în apă. Încerc să mă duc după, dar piciorul meu este blocat în ceva. Încerc să scap, dar fără folos.

- CE NAIBA?! BĂIEȚI! NATE! DEREK! CINEVA SĂ SE DUCĂ DUPĂ EA! EU SUNT BOLCATĂ! Strig cât pot de tare.

Cei doi încep să înoate spre locul de unde Evelyn a fost trasă. În scurt timp și ei dispar în ocean.

- Doamne sper să fie toți bine! Murmur îngrijorată. Totuși în ce naiba m-am prins? Mă intreb singură.

Intru in apă încercând să văd ce mă tine de picior. La dracu! O sârmă s-a încolăcit pe glezna mea și pe deasupra mi-a mai și făcut i rană si m-ai multe tăieturi ce fac apa să se înroșească. Înot mai mult până ce ajung mai bine la sârbă și o desfac dulă câteva răsuciri. Ies la suprafață și merg la mal. Vreau să mă duc după Evelyn, dar cu piciorul in halul asta nu stiu daca pot. Mă pun pe nisip și imi rup o bucată de material din bluză apoi o leg in jurul gleznei pentru a opri sângerarea. Sunt pe cale să mă întorc în apă pentru a mă duce dupa cei trei, dar atunci când imi ridic privirea un fel de șarpe din apă mă lovește direct in față făcându-mă să văd negru.