Police of lost Angels

"Va iubesc baieti!"

||Capitolul 22||

PERSPECTIVA CELESTIEI

Cu greu să mă abțin să nu izbucnesc în plâns văzând scena din fața mea. Sunt atât de frumoși împreună, m-aș uita la ei non-stop, niciodată nu v-oi putea uita momentele lor de tandrețe, o să le țin în cutiuța mea cu amintori pentru o vesni-. AMINTIRI! POZA! TREBUIE SĂ FAC POZA! Încep să caut agitată telefonul prin tot biroul lui Nate. Toți se uită la mine surprinși si confuzi de reacția mea neașteptată. În cele din urmă îl găsesc și mă duc repede în fața lor si le fac o poza. Încep să admir poza simțind cum lacrimile anunță să iasă, dar le opresc cumva.
- O să plângi, nu? Întrebă Evelyn zâmbind amuzată.
Dau din cap încercând în continuare să îmi țin lacrimile, dar nu am m-ai putut. Simt căldura lacrimilor ce se preling ușor pe obrajii mei. Mă întorc cu spatele la ei stergându-le.
- Ești așa emotivă. Râde Evelyn.
- Și tu așa pricepută în a mă face să plâng. Spun râzând si eu scurt.
Băieți râd și ei.
- Haideți aici! Spune Nate trăgând-o pe Evelyn la pieptul lui și deschizându-și brațele larg spre noi. Eu și Derek ne apropriem de ei lundu-i în brațe creând o îmbrățișare mare și plină de iubire.
- Vă iubiesc băieți! Spun eu când ne despărțim din îmbrățișare.
- Și noi! Spun toți în cor.
- Bine acum să mergem. Am un hăndrălău de caftit. Spun mergând spre ușa biroului.
- Mă bag! Spune Nate.
Toți râdem.
- Asta v-a fii interesant, mai ales ca o s-o fac si eu. Spune Derek.
________

- Bună ziua Domnule Dave Smith. Spun imediat ce intru în sala de interogatoriu. Evelyn mă urmează iar Derek si Nate se așează în stângă si dreapta noastra fiind pregătiți să actioneze în caz ca nebunul sare la beregata noastră.
- Evelyn! Spune el ridicându-se în picioare.
- Stai jos! Spune ea aspru.
Acesta se așeza înapoi uitându-se cruciș la noi.
- Deci, ce ar fi să începem interogatoriul si să lăsăm vechile întâmplări la o parte, doamnule Smith. Continuă ea.
- Evelyn. Lasă mă să îti explic, eu nu am vru-..
- Mă scuzați domnule, dar noi nu suntem aici să vă auzim micile scuze dramatice. Așa că vă rog să vorbiți doar atunci când sunteți întrebat. Altfel mă văd obligată să vă trimit direct în instanță. Spun sprijinindu-mi mâinile de micuța masă din fața acestuia.
Tace.
- Bine, mă bucur că ne-am înțeles. Evelyn! Continui întorcându-mă spre ea.
Aceasta aprobă din cap înaintând spre criminal. Eu mă dau în spate pentru a o putea lăsa să îl interogheze singură. Are nevoie de asta, măcar așa îl poate face să plătească.
- În regulă! Să începem. Domnule Smith, ce căutați în acel copac înainte de a fii imobilizat? Întrebă aceasta plimbându-se prin cameră.
- Voiam să împusc puști ăia. Spune el cu o lejeritate ce îmi dă fiori.
- De ce? Întrebă vizibil nervoasă.
- Trebuiau să plătească.
- Ei trebuiau să plătească? Ei? Strigă Evelyn aruncându-si foile pe masă.
Mă apropri încet de ea și o apuc de braț pentru a o calmă. " Arestează-l, eu plec de aici, nu vreau să fac o șcenă" sopteste cât să aud doar eu. Aprob din cap și aceasta trece pe lângă mine ieșind iar Nathan o urmează. Îmi întorc privirea spre criminal.
- Ești arestat! Ai dreptul la un telefon. Folosește-l cu cap. Spun întorcându-mă pe călcâie și făcându-i un semn din cap lui Derek să ieșim. Dau să deschid ușa dar sunt oprită de râsul lui Dave.
- E ceva amuzant? Întreb ochindu-l.
- Nu o să mă arestați. Spune sigur pe el privindu-mă în ochi.
Râd scurt.
- De ce, nu? Întreb eu.
- Pentru că o să sufere.
- Cine? Întrebă Derek nervos.
- Evelyn! O să sufere. Ea încă mă place. Mă vrea. Spune făcând pauze între propoziții.
- Ai vrea tu puștiule. Ai vrea tu. Spun ieșind din sală.
- Ăsta chiar e nebun. Spune Derek după ce închide ușa săli.
- Te miră? Întreb eu zâmbind amuzată.
- Nu. Spune el.
Conversația noastră este întreruptă de Jessie, o colegă de a noastră.
- Locotenent Stone. Sunteți chemat în camera IT. Spune bâlbâindu-se și analizându-l din cap până în picioare. Il place. Ar trebui sa fiu geloasă sau mândră? Ăhă, amândouă.
- În regulă. Ne vedem mai târziu. Spune întorcându-se spre mine și punându-mă pe frunte.
Aprob din cap și el pleacă. Îmi reiau drumul spre biroul lui Evelyn gândindu-mă la ultimile cazuri. Intuneric, moarte, frică, durere, lacrimi. E tot ce îmi vine în cap când mă gândesc la ele. Am avut parte de multe cazuri care mai de care la început dar ultimile mi-au pus capac. Monstri, vrăjitoare, stafii.... ce urmează, vampiri? Poate pe Evelyn ar încânta-o că e înebunita dupa serialul ăla cu vampiri, dar pe mine m-ar face să îmi pun capăt, tot ce pot urâ în viața asta sunt vampiri si șerpi, cei mai mari inamici ai mei. Ajung în fața biroului și deschid ușa. Rămân puțin blocată atunci când îi văd pe Evelyn și Nate ce se sărută, așa că închid ușa încet înapoi deși aș fi făcut o poză, dar nu as vrea să stric momentul. Abandonez ideea de a o consola pe Evelyn, se pare că acum are cine să facă asta deci rolul meu aici s-a încheiat, așa că îmi schimb direcția spre biroul meu.
________

În sfârsit acasă. Sunt extenuată. Îmi arunc geanta si haina pe canapeaua din hol și urc la etaj. Nu am chef de nimic, vreau doar să îmi fac o baie și să dorm. Mă dezbrac și intru în cadă închizându-mi ochii. Pe parcursul restul zilei de azi nu m-am mai întâlnit nici cu Derek, nici cu Evelyn sau Nate. Toți au avut atât de "multă" treabă în cât au plecat înaintea mea fără să mă salute măcar, da' mă rog, cine știe, or avea și ei greutățile lor, au uitat, nu e mare lucru. Ies din cadă intrând în camera mea și schimbându-mă ca mai apoi să mă arunc în patul meu mare si pufos deschizând televizorul. Mă uit de ceva timp la tavan cu știrile pe fundal nereușind să închid un ochi. Deodată o bufnitură nu prea puternică se aude de la parter. Tresar speriată apucând pistolul ce zăcea pe noptiera mea. Ies pe hol inspecând fiecare cameră în parte. Etajul e gol, așa că mă îndrept temătoare spre parter. Cobor fiecare treptă cu inima in gat și pistolul înainte. Dau să pun picioarul si pe ultima dar luminile se aprind deodată făcându-mă să îmi duc mâna la ochi și să mă dau două trepte în spate.
- LA MULȚI ANI! Se aud mai multe voci strigând în cor.
Îmi duc mirată mâna de la ochii si văd mai multi prieteni de-ai mei de la secție, până și pe director ce stau în cerc în livingul meu. Îmi duc mâna la gură speriată si uimită totodată.
- La mulți ani fată! Se aude din spatele meu. Mă întorc pe călcâie și îi văd pe Evelyn, Derek și Nate ce se uită zâmbitori la mine.
- E ziua mea? Întreb uimită.
Toți din casă încep să râdă.
- Da, e ziua ta! Spune Nate lundu-mă în brațe. La mulți ani plângăcioas-o.
- Hei! Nu e vina mea că sunt emotivă. Spun încercând să par serioasă.
Din nou ceilalți râd.
- E 19 octombrie, nu mai stii nici cand e ziua ta? Spune Evelyn luandu-mă si ea in brate.
- Mă rog! Hai să petrecem. Am băutură. Spun eu, toți strigând "Oooooo" în cor. Mă îndrept spre frigider scoțând multele sticle de vin si bere ce le aveam acolo "provizoriu", niciodată nu se stie când eșuezi.
_____

Am petrecut până la răsărit alături de prietenii mei. Directorul mi-a dat cadoul si a plecat înainte să se încingă petrecerea zicând că nu vrea să-l omoare Laura, soția lui.
Acum sunt în balconul camerei mele, toți ceilalți dorm pe unde apucă, unii în camerele de oaspeți și alți prin living. Nu am multe camere în casă cea ce nu mi-a permis să le dau tuturor câte o cameră, plus că două camere sunt deja ocupate, a mea și a lui Evelyn si Nate, le-am dat-o special lor să poată dormi împreună.
- Gânditoare? Aud o voce din spatele meu.
- Puțin. Spun în timp ce Derek se aproprie de mine punându-și ambele mâini pe balustradă si privind orașul. Mulțumesc! Rup eu liniștea ce se așezase între noi.
Acesta îsi întoarce privirea întorcându-se cu totul spre mine.
- Eu îți mulțumesc! Spune începând să îmi mângâie obrazul.
Îi zâmbesc și mă apropri de el punându-mi capul pe pieptul lui.
- Am ceva pentru tine. Continuă ducându-și mâna la spate și scotând o cutiuță. O apuc uitându-mă suspicios la el și o deschid. Înăuntru se afla un stick.
- Ce e pe el? Întreb uitându-mă la el.
- Vei afla când toți vor pleca si vom fii doar noi patru. Spune trăgându-mă la pieptul lui.
- Ști ce o să faca cum, nu?
- Ce?
- O să dau năvală peste Nate si Evelyn pentru a ne uita toți patru la stick în camera lor. Spun deschizând ușa balconului.
Acesta râde urmându-mă.
Intru ca o furntună în camera lor făcându-i să tresară speriați.
- Salutare, oameni buni! Spun ducându-mă spre televizor și conectând laptopul meu cu stick-ul la el.
- O Celest foarte energică! Ummm, n-am mai vazut de mult. Spune Evelyn din brațele lui Nate.
- Am ceva la care să ne uităm, așa ca mișcați-vă fundurile că n-avem loc. Spun și toți patru râdem.
Pornesc videoul și pe ecran apar mai multe poze și filmulețe cu noi patru. Ne uităm toți cu zâmbetul pe buze râzând la toate amintirile ce se derulează pe rând în fața noastră.
- EU NU CRED AȘA CEVA! PLÂNGI! Strig eu când îmi întorc privirea spre verișoara mea, imediat ce filmulețul s-a terminat.
- Cum m-ai vazut fix tu, nu știu! Spun ea râzând.
- Deci nu doar eu sunt plângăcioasă, da! E ceva tipic femeiesc, deci vă rog frumos. Spun râzând și eu.
- Bine, gata, sunteți două plângăcioase, mulțumită? Râde Nate lund-o m-ai strans în brațe pe Evelyn.
Aprop din cap mulțumită lăsăndu-mă pe pieptul lui Derek ce imediat cum mă simte îmi înconjoară talia cu bratele lui.