Police of lost Angels

4 focuri, 4 vieti

||Capitolul 33||

A fost o agitatie foarte mare aseara. Imediat cum am ajuns m-am bagat la somn. Încă eram speriata de cele întâmplate dar Nate a reusit sa ma calmeze ca de obicei, luandu-mă in brate, ascultandu-mi mofturile, nemultumirile si propozițiile lungi care pareau sa nu se mai termine despre situatia precedentă cat si despre trecutul sau prezent meu. Am avut ceva timp sa discutam ce-i drept. Am adormit in bratele lui, cu capul sau asezat pe spatele meu si cu lacrimi in ochi, acesta a asitstat si m-a ascultat pana am adormit. Apoi i-am simtit sarutul sau pe frunte imediat ce a zis ,,noapte buna".

______

Ma trezesc inca in bratele sale. De data asta cu fata la pieptul sau, iar el stand cu bărbia pe crestetul capului meu, inca in imbratisarea sa.

Incerc sa ii dau bratul ce se afla pe talia mea pentru a putea iesi din camera fara al trezi. Reusesc si ma ridic in fund gata sa ma pun pe picioare. Deodata ii simt bratul ce venea inapoi pe talia mea trăgându-mă la pieptul lui.

- Nu pleca acum. Spune el somnoros, punându-si capul in parul meu.

- Ma intorc imediat, promit. Spun eu razand incet.

- Nu rade, vreau sa ramai cu mine.

- Am impresia ca vorbesti in somn... spun eu ganditoare cu zambetul pe fata.

- Sunt cat se poate de treaz. Afirma el strângându-mă mai tare in brate.

- Ma duc sa mananc si ma intorc. Spun luandu-i mana de pe stomacul meu.

- De ce...? Spune el oftând ca un copilaş si lungind ultima litera.

- Pentru ca mi-e foame. Spun eu in timp ce ma ridic sa imi iau telefonul de pe masa paralela cu patul.

- Evelyyyyn! Spune acesta adormit lungind de data asta penultima litera.

- Ce este? Intreb eu uitându-mă la fata lui obosita dar adorabila.

- Vino inapoi in pat. Spune acesta dând din mana, semn sa ma asez la loc.

- O sa vin. Spun eu iesind pe usa.

- VINO REPEDE! TE IUBESC! Striga el din camera, eu aflandu-ma pe hol.

- Domane, cred ca a baut ceva... spun eu in soapta razand.

Cobor scarile si ma indrept spre bucatarie unde o vad pe Celest gatind.

- Tu si aragazul...nu vad bine casa in urmatoarele minute... Afirm eu așezându-ma la masa din spatele ei.

- Tu vorbesti? Si cum propui sa fac mancarea daca nu folosesc aragazul? Continua ea întorcându-se.

- Mancarea e mancare, e comestibila si cruda.

- Si cum ai de gand sa mananci carnea? Cu pene si cu ochi? Continua ea razand.

- Am spus cruda, nu vie. Afirm eu.

Aceasta rade, totuși aud si niste rasete de la etaj.

- PARCA DORMEAI! Spune Celest uitându-se la tavan.

- PAI DORM! Striga Derek din camera.

- SI TU LA FEL! Continui eu catre Nate.

- EU AM ZIS CA TE ASTEPT! Raspune acesta.

- ATAT DE TARE AM VORBIT INCAT SA NE AUZITI? Intreb eu.

- PRACTIC ATI TIPAT! Raspunde Derek.

- Vai... spun eu uitându-mă la Celest.

- SA INTELEG CA MICUL DE JUN E GATA? Intreaba Nate cu o voce somnoroasa.

- MAI ASTEAPTA. Confimram eu si Celest la unison.