Police of lost Angels

Extremele naturii.

||Capitolul 43||

PERSPECTIVA LUI EVELYN

- Derek si Celest sunt pe plaja, spune Nate ce stătea la fereastra.

- Hai sa mergem si noi la ei, ii răspund eu din pat.

Ne îmbrăcăm și ne indreptam spre plaja. Derek si Celest se aflau aproape de apa uitându-se amandoi in gol. Parca nu voiam sa le distrug liniștea dar, asta e, s-au pricopsit cu mine, trebuie sa se obișnuiască sa le distrug momentele.

Ma apropii de ei alaturi de Nate călcând lent pe nisipul rece dimineții. Ciudat însă că nu erau foarte mulți oameni pe plaja. De fel era agitatie mare la 5-6.

Observ ca Celest ma zârește și se ridica în graba, apoi alergând spre mine. Ma ia in brate strâns, ciudat ca de fel nu este asa.

- S-a intamplat ceva? O intreb eu îmbrățișând-o inapoi.

- Selograx. Sopteste aceasta.

- Ce e cu ea? A venit aici?

- Am puteri.

- CE FACE? Spun eu aproape tipand făcând-o pe Celest sa iasă din îmbrățișare probabil pentru ca am urlat în urechea ei.

- Si ai și tu. Continua ea.

- Ai facut cumva contact cu alcoolul? O intreb eu uitându-mă ciudat la ea.

- Vorbesc serios. Doar încearcă sa faci ce îți spun eu.

- Fie... spun eu confuza.

Ma apropii de ocean alaturi de Celest.

- Bun, acum concentrează-te pe apa, apoi spune ExisSilexis.

- Ai luat-o pe arătură.

- Doar fa ce spun. Insista ea.

Astept câteva momente gandindu-ma la apa apoi întind mâna spre aceasta.

- ExisSilexis. Spun rapid inca cu gândul la ocean.

Îmi misc mainile incet in sus văzând ca apa le urmeaza.

- Nu se poate... Spune Nate ce se afla in spatele meu.

- Chiar merge. Continua si Celest uimita.

- Nu o să regret asta. Spun eu ridicand mainile brusc în sus.

Apa ma urmeaza iar oceanul se ridica cu totul.

- Te rog lasa apa jos, e înfricoșător. Spune Celest cu privirea spre pământul uscat de dedesubtul apei.

- Nu te contrazic. Spun lasand apa inapoi jos.

- Întrebarea pe care o sa o pun este una foarte importanta. Spune Derek serios.

- Anume? Spunem eu si Celest la unison.

- Care imi sunt puterile? Intreaba acesta intinzandu-si mainile spre noi.

- Nu cerșitul. Îi raspund eu impingandu-i mainile inapoi.

- Nu cred ca aveți. Continua Celest.

- Care e puterea ta? Intreaba Nathan uitându-se spre verisoara mea.

- Priviti si învățați. Spune aceasta increzuta.

Aceasta își întinde mainile spunând SilSilexis, apoi de nicăieri răsare din nisip o flacăra destul de mare.

- Bai gata, ca ne arzi. Spun îndepărtându-ma de foc.

- Upsi. Spune ea oprindu-se.

- Deci tu controlezi focul, iar eu apa.

- Dap. Confirma aceasta.

- Ce bucurie pe voi. Noi nu facem nimic...spune Derek parca putin întristat.

- Daa, mare pacat... spune Nate indiferent. Eh, asta e, hai sa sărbătorim puterile voastre.

Dupa ce aud vorbele lui Nathan, eu ma duc grăbită spre el luandu-l de braț și mergând amandoi in pasi de dans cu un chef de petrecere nemaivăzut spre casa noastră.

- Nu stiu cum s-au găsit ăștia doi unul pe altul, dar se potrivesc de minune. Îi aud vocea verisoarei mele din spate.

- Ei chiar merg spre casa cu mișcările alea de dans? Intreaba Derek de lângă Celest.

- Sa știi ca daaa! Spunem eu si Nate deodata.

_______

Intram in casa și îi găsim pe prietenii noștrii râzând.

- De ce radeti? Intreaba Nate curios.

- De mersul vostru. Spune Natalie având o criza de ras.

- Te rog frumos, este foarte nemaivăzut dansul și relația. Spune Julian oprindu-se.

- Off, de mi-as găsi și eu un baiat care sa ma înțeleagă... oftează Jackie.

- Asta ce vrea sa însemne? Intreaba Dipper vizibil ironic.

- "Ce vrea sa insemne?" niciodată nu ai vrut sa facem ce vreau eu. Continua ea punându-și mainile in sân.

- Pardon? Sa iti reamintesc cine a vrut un copil? Continua Dipper sarcastic.

- Hai lasa ca ti-a plăcut și ție. Continua ea punându-și mainile in sold.

Noi toți râdem.

- Stai, ati văzut când au mers ei asa? Intreaba Derek dintr-o data.

- Dap. Afirma acestia.

- Ati mai vazut si altceva? Adică...nu stiu, oceanul în aer? Intreaba acesta "subtil".

- Umm...nu.. raspunde Simon confuz.

- Perfect atunci,  atât voiam a stiu.