Police of lost Angels

Sfârşitul începuturilor

||Capitolul 10||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

Într-un final am reușit să reparăm luminile. După toată ziua asta agitată nu mai am chef de nimic așa că mă duc spre cei trei ce acum stau pe canapea gânditori pentru ai anunța că eu o să mă retrag în camera mea.
- Eu mă duc să mă culc, ziua asta ma obosit. Spun eu către ei.
- Cum așa? Nu ai mâncat! Spune Derek.
- Nu mi-e foame. Vreau doar să dorm. Îl asigur eu.
- Ești sigură? Întrebă Nathaniel.
- Da, eu am plecat. Noapte bună. Continui îndreptându-mă spre scari.
_________________________

Mă trezesc cu o energie ce nu am m-ai avut-o de mult. Îmi fac rutina de dimineață, apoi cobor la parter. Nate si Derek se aflau pe canapeaua din living bându-și liniștiți cafeaua si fumând.
- Neața! Spun intrând în încăpere.
- Bună! Spun amândoi la unison.
- Unde e Evelyn? Întreb văzând că nu e nici în bucătărie.
- S-a dus să se uite la urmele lăsate de monstrul de aseară. Spune Derek neobișnuit de calm.
- A, bine! Mă duc să vad dacă a găsit ceva. Spun ridicându-mă de pe scaun.
Ies afară si o vad pe Evelyn uitandu-se atent la pământ. Mă aproprii de ea să văd ce priveste asa atent. Când îmi simte prezența își ridică privirea spre mine.
- Celest! Exclamă ea. Ce faci?
- Bine! Ce-ai găsit? O întreb eu.
- Nimic interesant, doar niste urme neajutătoare. Spune fluturându-și mâna prin aer.
- Evelyn ce ar fii să luăm mașina să patrulăm puțin? Propun eu.
- Ar fii o idee. Spune privind în gol gânditoare. Hai să îi luăm pe băieți și să mergem. Continuă zâmbindu-mi.
Intrăm în casă începând să strigăm la băieți să se ridice și să pornim la drum.
____________________________

- Credeți că v-om găsi ceva? Întreabă Nate ce stătea alaturi de Evelyn pe bancheta din spate.
- Posibil! Spune Derek aruncându-și țigara înjumătățită pe geam.
- Ar trebui. Spun apasând accelerația. Fi-ți aten-..... Spun dar sunt întreruptă de telefonul meu. Imi cobor ochii spre micuțul compartiment în care se afla, citind cine mă apelează. Era mama. Nu stau prea mult pe gânduri și apuc telefonul ducându-l la ureche, nu am mai sunat-o de mult, precis e supărată.
~Conversație telefonică~
- Bună mama! Spun, un mic zâmbet apărând pe fața mea.
- Bună pui! Ce faci? Nu m-ai mai sunat de mult.
Cum era de așteptat, îmi scoate ochii cu acest subiect.
- Da, știu, îmi pare rău. Am fost foarte ocupată în ultimul timp. Am primt un nou caz ce m-a încărcat total. Spun scoțând un mic oftat.
- Înteleg! Spune cu o voce caldă. Dar tu ești bine mami? Ai pățit ceva? Continuă vocea schimbându-se într-un îngrijorată.
- Nu, nu am pățit nimic, absolut nimic! Zic panicată.
De unde știe că am pățit ceva?
-De ce spui asta?
- Am avut un vis ciudat, voiam doar să mă asigur că ești bine.
- Ce vis? Spun sperând să nu sesizeze panica din vocea mea.
- Visam un chip alb ce avea parcă o bulină neagră pe burtă..... da, da neagră și îmi spunea că ești în pericol si vei păți ceva. Rămân șocată, nu înțeleg de ce creatura aia să o avertizeze pe mama că sunt în pericol.
- Mamă stai linistită, nu am pățit si nici nu voi păți nimic. Te sun m-ai târziu, acum trebuie să fac ceva. Spun eu.
- Bine, vorbim, te pup!
- Si eu.
Spun și închid telefonul aruncându-l înapoi de unde l-am luat.
- Ce s-a întâmplat? Întrebă toți trei la unison.
- Mama a avut un vis, în care creatura aia albă o atenționa că voi păți ceva. Spun strângând mai tare volanul.
- Ce ar vrea să însemne asta? Spune Derek. nedumerită.
Atunci mi-a picat fisa. Pun frână brusc trăgând mașina pe dreapta.
- El e bun! Spun odată cu Evelyn.
- Poftim? Spune Derek nedumerit.
- Gânditi-vă așa, de fiecare dată când îl visez mă avertizează în privința pădurii, de fiecare dată când cel întunecat se aproprie de noi, el ne îndepărtează. El ne apără. Spun convinsă de teoria mea.
- Are dreptate. Atunci când eram în padure, despărțită de Celest, el m-a îndepărtat de creatura întunecată si apoi au dispărut amandoi, și când eram cu Nathaniel în pădure, înainte să dăm cu pistoalele semnalizatoare în creatura întunecată care venea spre voi și spre armata, ne-a vazut si a înțeles ce am vorbit cu Nate aprobând din cap. Atunci cand te-a luat cel invizibil care e defapt cel alb, când creatura întunecată se afla între noi, te-a tras îndepărtându-te de cealaltă creatura malefica, de aceea voia sa mearga spre tine si spre creatura alba cand te-a târât. Spune Evelyn.
- Bine cu unul am rezolvat! Dar cu ceilalți doi? Spune Nate
- Îi eliminăm. Spun apăsând accelerația.
- Cum?! Spune Derek.
- Aflăm! Spun ridicând din umeri si îndreptându-mă spre pădure.
_____________________