Police of lost Angels

Doar vedenii?

||Capitolul 29||

~PERSPECTIVA LUI EVELYN~

Celest era inca in sala de spital, alaturi de Derek care a venit sa vada starea acesteia. Ma ridic de pe scaunul de asteptare si ma indrept spre sala lui Nathan. Ajung si deschid usa brusc, încât il fac sa tresara. Ma asez langa el si incep discutia.
- Cum mai ești?
- Sunt bine. Tu unde ai fost? Intreaba Nathan curios de unde mi-am petrecut aproape 2 ore fara sa mai trec pe la el.
- Imi pare rau ca nu am stat cu tine, mortul ala si-a facut aparitia si Celest s-a ales cu un glont al jandarmilor in stomac. Am stat cu ea si m-am interesat de starea ei.
- De ce ar împușca-o un jandarm?
- A fost un accident din cate am inteles.
- Oricum, este bine? Cum se simte? Intreaba Nate ingrijorat.
- Este in regula, macar nu a fost un glont ca cel pe care il primisei tu atunci. Spun eu zâmbindu-i.
- Macar atat...spune si el zâmbind.
- Se simte bine, nu este o rana mare, i-au scos glonțul si au bandajat-o, am vorbit cu doctorul si a spus ca nu este nimic grav, doar ca a avut un fel de atac de panica sau atac de cord cand glontul a...intersectat stomacul ei, ca sa zic asa...
- Ia te uita, ai dat-o pe termeni matematici.
- Mda, altfel, daca as fi folosit alt cuvant, ar fi sunat mai naspa si nici nu vreau sa ma gandesc.
- Corect si asta...
- Vrei sa mergi sa o vezi?
- Am voie? Ma lasa doctorii sa plec?
- Am sa merg sa intreb. Spun in timp ce ma ridic de pe scaun si ma indrept spre usa.
Ies rapid si caut doctorul lui Nathan. Il gasesc pe holul etajului 9 al spitalului, parea alarmat si nu stia ce sa faca. Ma apropii de el cu pasi vioi si il intreb.
- Ma scuzati, sunt Evelyn, vizitatoarea lui Nathan Johnson. Are voie sa mearga in alta sala, sa imi vada verisoara, Celest Sky? Abia a fost internata si el ar vrea sa vada cum este. Spun eu politicos si bâlbâindu-mă.
- Ce? Adica, ăă, da sigur. Spune acesta uitându-se dupa ceva anume, apoi plecand imediat ce spune ultimul cuvant.
Ciudat.. dar fie...ma indrept spre lift pentru a ajunge inapoi la etajul cu salonul lui Nathan pentru al ajuta sa mearga la Celest. Intru in lift, abia a inceput sa coboare, deodata, luminile se sting iar liftul se opreste din functiune. Ce naiba? Sper ca nu am ramas blocata aici. Mi-e frica al dracului de tare de spatiile mici, inguste, inchise, cum vreti sa le spuneti, sunt claustrofobica. Nici macar nu am arma la mine...ce ma fac? Off, apas de mai mult de 6 ori pe butonul de urgenta. Ecranul micut de deasupra usii liftului, arata ca sunt la etajul 8, probabil intre 9 si 8. Oare ar fi o idee buna sa incerc sa deschid usile? Imi iau cureaua de la bulgi, iar partea subtire o bag intre cele doua usi ce imi blocheaza iesirea din incaperea asta infricosatoare.
Ma chinui de mai bine de 20 de minute sa deschid usile dar e in zadar, abia se clintesc. Totusi, am reusit sa fac mai mult spatiu intre acestea, poate imi incap degetele pentru a putea impinge usile mai bine. Logic, nu am puterile lui Hulk, nu pot deschide usile de metal cu mainile goale. Ma pun duc spre usa din stanga si imi pun ambele maini in spatiul mic dintre usi, si o trag pe aceasta inspre mine pentru a o deschide. Aproape am resiut. Am miscat-o ceva pe cea din stanga, acum era randul celei din dreapta, ma duc acolo si repet schema. Intr-un final, dupa aproximativ 35 de minute, reușesc sa deschid usile destul de mult incat sa incap pentru a iesi. Cum credeam, liftul era blocat intre etaje, putea sa ma urc sa ajung la etajul 9 care era mai aproape.
Intr-un final reusesc sa ma tarasc de acolo, si imediat cum imi urc si al doilea picior pe etaj, liftul se prabuseste in intunericul de jos. Am scapat la fix. Puteam sa mor acolo.
Ma ridic de pe jos si observ cum totul era vai de capul lor. Acte pe jos, siringi si alte chestii medicale pe podea alaturi de medicamente, scaune cu rotile, chiar si targi...Ce naiba s-a intamplat cat timp am fost blocata in lift aproape o ora? Mai analizez putin locul. Vad cum o umbra mare se aproapie lent din partea cealalta a holului. Merg incet catre scarile de urgenta fara ca pasii mei sa creeze un zgomot prea puternic. Inchid usa cu grija si incep sa fug de nebuna in josul scarilor. Ce imi era holul, dat ce imi erau scarile de urgenta. Aratau mai naspa ca erajul 9. Erau aceleasi chestii imprastiate pe podele si pe trepte, desi, diferenta foarte vizibila ma lasa in soc. Aici era si niste sange.
Cobor, cobor si iar cobor, cat de repede pot, ajung la etajul 3 si ies de acolo. Dau de un hol curat, plin de oameni, zici ca nimic nu s-ar fi intamplat. Ma uit in spatele meu. Ceea ce vad ma lasa cu gura cascata... sunt nebuna? Tot ce am vazut a fost doar in capul meu? Sangele si celelalte detalii de pe podelele scariilor de urgenta numai erau.
- Ne scuzati pentru ce s-a întâmplat, nu ne putem explica, ma bucur ca ati scapat vie, au venit oamenii care se ocupa cu liftul, nu se va mai repeta doamna agent! Spune un asistent din spital, întrerupându-mi gandirea, agitat.
- E in regula, aveti grija sa nu se mai repete, eu sunt agent, reusesc sa scap, dar printre oamenii care folosesc liftul sunt si bolnavi care nu pot scapa asa usor. Reparati-l, sper sa numai fie accidente. Spun eu, si plec lăsând asistentul in pace si îndreptându-mă spre salonul lui Nate.
- Nate! Spun eu in timp ce intru pe usa.
- Da? Intreaba el nedumerit in timp ce isi savureaza supa.
- Nu o sa iti vina sa crezi ce mi-sa intamplat!
- Spune-mi.
Incep sa povestesc fiecare mic detaliu, am ajuns la partea in care vad sangele de pe scariile de urgenta unde sunt intrerupta de Nathan.
- Lyn...mananc, nu am chef sa ma gandesc la sange.
- Atunci nu iti imagina ca lichidul pe care il bei e sange de mort. Spun eu cu un zambet ironic pe fata.
- Stii, parca mi-a pierit pofta. Spune el in timp ce pune castronul pe masa.
Imi continui povestea, acesta fiind foarte atent la ceea ce zic.
- Iar acum, uite-ma aici povestindu-ti.
- Bine...e cam dubios ce-i drept... spune acesta concentrat.
- Oricum, doctorul a spus ca te lasa, hai la Celest si Derek sa le spunem si lor.
- Bine, stai sa-mi termin supa.
- Da-o incolo de supa!
- Nuuu, trebuie sa imi mănânc supița! Spune acesta amuzat.
- Off, fiți-ar supița. Termino mai repede!
Peste 10 minute in care tot ce am facut a fost sa ma uit la Nate si la supa lui, il ajut sa se ridice si mergem spre salonul Celestiei.
- Bunaaaaa, dragi amici! Spun intrând pe usa.
- Celest, cum esti? Ce s-a intamplat? Intreaba Nathan uitându-se la ea.
- Poveste lunga. Continua aceasta dând din umeri.
- Apropo de povesti lungi, are si Lyn una pentru voi. Zice Nate luand un loc pe canapea.
- Adica? Întreabă Derek confuz.
- Pai... incep sa le povestesc si lor ceea ce s-a întâmplat, care, aparent, a fost doar in capul meu...
- E o nebunie...Continua Derek
- Asta e adevarul. Spun uitandu-mă la el.
- Bine pai, ma bucur macar ca esti vie. Spune Celest.
- Vai mersi, macar o parte buna. Continui eu ironica.
- Serios, e bine ca esti vie, nu stim ce se intampla in capul tau dar o sa aflam...spune Nathan.
- Nu stiu care este cauza dar te vom rezolva Evelyn. Continua Celest.
Au trecut doar cateva ore de cand verisoara mea a iesit din spital, alaturi de Nate. Acum puteam sa ne ocupam de ceea ce se intampla in capul meu.
Stam aici de mai bine de 4 ore, nicio informatie noua. Ne aflam in biroul lui Heidi, toti ceilalti sunt acasa, dormind, cum este si normal. Este ora 3:47 nu stiu cat de multa rabdare mai am, dar trebuie sa gasim ceva.
Toti obositi, ne asezam pe unde putem si incepem sa discutam.
- Nu ai cumva alergi? Intreaba Derek ironic.
- Alergiile nu au nici o treaba. Raspunde Celest răstită.
- Poate ca ai luat un virus, sau ai atins ceva de prin autobuz. Spune Nate.
- Gata! Nu este nimic de genul. Sunt sigura de asta, ce obiect sau lucru ar fi putut sa o faca sa vada asa ceva? Spune Celest nervoasă.
- Are dreptate... nu am pus intrebarea bine... continui eu.
- Poftim? Spune confuz Derek.
- Intrebarea e gresita... Continua Nate.
- Exact, nu este "ce?" Este "cine?".
- Probabil e de la mortul ala. Spune Celest.
- 100%. Zice Derek.
Un beculet rosu si o alatma puetrnica ne intrerupe discutia. Era alarma, cineva fura ceva, din, sau in afara sectiei. Ne ridicam si mergem spre geam sa vedem ce se intampla.
- Nu se vede nimic pe partea asta. Fiecare pe o parte a sectiei si ne uitam pe geam! Spune Nate grabit.
Ma duc in partea stanga a sectiei, in biroul meu, intru repede si ma apropii de geam sa ma uit ce se intampla.
- AICI! VENITI REPEDE! Strig eu catre partenerii mei.
Acestia vin in graba, curiosi sa afle cauza alarmei. Se aproapie si ei de mine, uitându-se pe fereastra. Ceva ce sare pe geam, ne face sa ne indepartam de sticla si sa privim din ce in ce mai speriati parcarea sectiei.
Sangele care curgea in josul geamului ne face sa ne scoatem pistoalele indreptate spre fereastra, fiind gata de atac.