Police of lost Angels

Legendele nespuse

||Capitolul 16||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

Nu știu unde ne aflăm. Ne-am lăsat conduși de ceață densă neștiind ce să facem, având în vedere că iar am pierdut urma acelor....chestii umblătoare. Mergeam încet prin ceața ce începea să se mărească tot mai mult în volum fiind atenți în toate părțile. Deodată simt cum două brațe mă apucă din spate ridicându-mă de la sol. Scot un țipăt lung speriată. Încerc să scap, dar fără folos. Una din celalalte stafii încearcă să o prindă si pe Evelyn dar este trasă la timp de Nate ce se pune în fața ei îndreptând arma spre monstru.
- DĂ-MI DRUMUL!!! Țip speriată.
- CELEST! Strigă Derek aproprindu-se de bestia ce mă ținea captivă.
- STAI! NU TE APROPRIA! Țip catre el acesta oprindu-se și privindu-mă îngrijorat. Te poate răni! Stați departe de ei! Le spun eu serioasă. Le fac un semn din mână ce în limbajul semnelor înseamnă să stea departe de mine pentru că am un plan.
- Bună! Spun încercând să mă calmez pentru a merge planul. Monstrul se uită la mine fără să zică nimic. Ce ești mut? Îl întreb zâmbind fals.
- Nu dar cu hrana nu se vorbește! Spune pe o voce răgusită.
Se vede că a murit de ceva timp.
- Hrană?! Serios? E a doua oară când un monstru spune că sunt hrana lui! Chiar așa apetisantă sunt? Spun râzând scurt.
Ceilalți se uită la mine suspect. Cel mai probabil cred că am înnebunit de vorbesc cu o stafie. Îmi duc usor mâna la spate pentru a-mi lua pistolul în timp ce monstrul stă pe gânduri. Nu stiu cât mă va ajuta arma mea acum, dar merită încercat.
- Să ști că da! Chiar arăți bi-... începe să spună dar se trezește cu un pistol în gură. Ce dra-... spune dându-mi drumul si departându-se de mine. Profit de asta și fug spre grup. Imediat ce ajung lângă ei Derek mă ia strâns în brațe.
- Doamne ce m-am speriat! Ești bine? Întrebă analizându-mă din cap până în picioare.
- Da, dar ar trebui să plecăm, mai venim și mâine! Azi e de ajuns! Spun serioasă.
- Ai dreptate! Spune Nate apucând-o pe Evelyn de mână aceasta roșind puțin. V-am pus destul în pericol pe ziua de azi.
Îmi întorc privirea spre locul în care erau cele șase stafii, dar nu văd nimic. Au plecat.
____________________

Ajungem la hotel și urcăm la etaj.
- Eu și sormea nu o să fim în sigurantă singure. Se zmiorcăie Malia.
- Exact! Băieți ar trebui să stați cu noi în seara asta. Spune Maria începând să se aproprie de Derek.
Mă poziționez repede în fața lui, astfel blocându-i încercarea de al atinge roșcatei.
- Proprietate privată, pisi! Spun făcând referire la bentița în formă de urechii de pisică ce o purta.
- De când? Spun aproprindu-se de mine, parcă provocându-mă să o bat.
- De când tu l-ai pierdut, prințesă! Spun luând-o peste picior.
-Hei, hei, hei! Unde crezi că te duci blondo? Nu o ajuți pe sorta? Spune Evelyn ducându-se spre blonda ce voia să fugă.
- Ce ar fii să le luăm înainte să le bată? Îl întrebă Derek pe Nate.
- Ar trebui, daca nu vrem să fim dați afara din hotel.
Eu si Evelyn suntem luate ca pe niste saci de cartofii de băieți și duse în camera mea și a verișoarei mele asezându-ne pe pat.
- În seara asta vom dormi aici. Spune Derek.
- Toți?! Întreb eu și Evelyn la unison
- Da! Spune Nate.
- Cum? Întrebă Evelyn
- Patul e destul de mare pentru patru. Răspunde Nate.
- Vreți să dormim toți patru într-un singur pat? Întreb amuzată.
- Da! Spune Derek.
Mă uit la Evelyn și ea se uită la mine. Dintr-o dată izbucninm amândouă în râs lăsându-ne pe spate în pat. 
- Ăștia vor să dormim în același pat! Spune Evelyn printre hohote.
- Nu ne-au văzut cum dormim când suntem în același pat și d-aia! Spun și eu printre hohote.
- Acum chiar sunt curios cum o să fie noaptea asta cu nebunele astea în pat. Spune Derek.
- Sincer, și eu! Spune Nate privindu-ne.
Mă ridic din pat încă râzând și mă îndrept spre baie.
- Eu îmi fac duș! Spun intrând în baie.
- Bine! Strigă toți în urma mea.
___________________

Ies din baie îmbrăcată cu hainele care am fost și înainte să intru la duș pentru că deșteaptă de mine a uitat de schimburi. Îi văd pe cei trei cum stau în poziție de mort în pat și mă pufnește râsul instant.
- Ce Dumnezeu faceți? Întreb râzând.
- Vedem cum o să dormim. Spune Evelyn ridicându-se în fund.
- Ei bine eu nu o să dorm în poziție de mort! Spun îndreptându-mă spre valiza mea. Răscolesc prin ea încearcând să găsesc ceva confortabil, până dau de două pungulite împachetate frumos. Le apuc întorcându-mă pe călacâie spre Evelyn și fluturând pungile în aer.
- Nu cred! Spune ea prelungind ultima literă. Le-ai luat! Se ridică din pat apucând una dintre pungi.
- Da! Hai în baie! Chiar voiam să le testez de mult! Spun îndreptându-mă spre baie cu Evelyn pe urmele mele, ignorând fețele nedumerite ale băieților.
Ne îmbrăcăm repede și iesim din baie pozitionându-ne în fața băieților cu mâinile în șold. Aceștia izbucnesc într-o criză de râs. Eram îmbrăcate în două pijamale cu totul în formă de ursuleți. Eu aveam un urs brun iar Evelyn unul panda. Am luat pijamalele astea acum mult timp dar niciodată nu am reușit să le purtăm.
- Arătați adorbil, iubito! Spune Derek ridicându-se din pat și venind spre mine analizându-mi pijamaua.
- Da! Sunteți ca niște micuți ursuleți. Spune și Nate aproprindu-se la rândul lui de Evelyn.
- Hai lăsați-ne pijamăluțele în pace și hai la culcare. Sunt moarta de somn. Spun aruncându-mă în pat.
- Și eu! Spune Evelyn aruncându-se pe mine.
- Femeie! Mă omori! Spun râzând de sub ea.
- Asta și încercam să fac! Spune ea dându-se de pe mine.
Ne asezăm la locurile noastre, respectiv cele din mijloc, așteptând ca Nate să se pună lângă Evelyn și Derek lângă mine. Într-un final se asează si ei, iar când observ că nebuna încearcă să se distanțeze de Nate o împing spre el, aceasta privindu-mă suspicios până își dă seama ce vreau să fac, deja sunt destul de aproape, as putea zice. Când misiunea mea e îndeplinită mă întorc cu fața spre Derek ce stătea pe spate privindu-mă. Îl prind de mâna ce era pe abdomenul lui obținând un zâmbet de la el în timp ce își ridică mâna pentru a mă aseza mai confortabil la pieptul acestuia.
__________________

Mă trezesc fiind încolăcită cu Evelyn. Doamne, când dormim suntem ca vrejul de fasole. Mă uit prin cameră nevăzându-i pe băieți dar auzindu-le vocea din balcon. Mă strecor încet din brațele lui Evelyn și mă ridic îndrepându-mă spre el. Îi văd stând pe scaune și fumând.
- Neața! Spun trecând pe lângă ei și mergând spre balustradă pentru a admira priveliște minunată din fața mea.
Simt o mână pe talie urmată de un piept dur ce se lipeste de spatele meu.
- Cum ai dormit? Mă întrebă Derek.
- Bine! Tu? Spun întorcându-mă spre el.
- Lângă tine mereu dorm bine. Spune sărutându-mă scurt.
- Decât să o pupi pe nespălata aia, mai bine mai pupa pe mine, D! Aud vocea iritată a Mariei din ultimul balcon.
- Nespă-.... CUM?! Întreb vrând să sar balconul pentru a putea să ajung la ea, dar Derek mă opreste.
- TE-A FACUT NESPĂLATĂ?! Strigă Evelyn venind grăbită spre balcon. PUPĂZĂ DE DOI LEI, DACA TE PRIND JUR CĂ TE JUPOI. Spune Evelyn încerând și ea să sară balustrada fiind oprită de Nate. Suntem trase forțat în cameră pentru a nu provoca mai multă zarvă decât am provocat deja.
______________________

Suntem toți în camera lui Derek și Nate pentru că avem o conferință video cu directorul.
- Cum ziceam domnule, nu știm nimic de ei. Pur și simplu apar noapte plimbându-se haotic pe străzi. Spune Derek.
- În cazul ăsta trebuie să faceți rost de informații. Spune directorul din micuțul ecran.
- Cum ar trebui să facem asta? Întrebă Evelyn agitată.
- Întrebăm localnicii? Sigur trebuie să știe de o legendă sau ceva. Propun eu.
- Ar fii o idee! Spune Nathan.
- În regulă, așa faceți! Succes agenți! Spune acesta și închide apelul.
Ieșim din hotel ducându-ne câte unul într-o direcție. O i-au pe o stradă mai părăsită și încep să bat din ușă în ușă. Nimeni nu răspunde, am avut dreptate în partea cu "stradă părăsită", nu pare să locuiască nimeni aici, dar totuși hotărăsc să mai încer o singură ușă. De data asta se pare că norocul îmi surâde. Ușa se deschide încet după ea ieșind o bătrânică.
- Bună ziua! Agent Celestia. Spun arătând egusonul.
- Bună ziua! Ce doriți? Spune acesta cu o voce caldă.
- Aș avea nevoie de câteva amănunte în legătură cu acest sat.
- Vai, dar satul ăsta ascunde atât de multe drăguța mea.
- La ce vă referiți? Întreb suspicioasă.
- Ce ar fii să intri pentru a-ți spune istoria orașului? Propune bătrânica.
- În regula! Mulțumesc! Spun pășind ușor în interiorul casei.
E o casă bătrânească bine îngrijită. Încăperile sunt pline cu mobilă vechie dar bine întreținută, nici n-ai zice că zac acolo de când lumea și pământul.
- Așeazăte, te rog frumos! Spune aceasta politicos punând o ceașcă cu ceai pe măsuța de lângă fotoliu. Mă asez lund ceașca și sorbind lichidul din ea. Are un gust ciudat dar bun, o combinație nu prea normală.
- Deci cum spuneam, începe aceasta, orașul ăsta are multe, multe secrete, este vechi de mai bine de 300 de ani. Aici am crescut. Înainte satul era unul liniștit și plin de veselie, până când a venit Morgana.
- Morgana? Repet eu.
- Da, Morgana. Era o femeie de 30 de ani cu o frumusețe aparte, dar era dură. Odată cu venirea ei bunăstarea satului a fost distrusă și tot mai mulți oameni au început să moară din senin. Săteni au acuzat-o de vrăjitorie și au hotărât să o condamne la moarte prin decapitare. În timp ce era dusă spre călău, a aruncat un blestem asupra satului. De atunci niște stafii complet negre mișcună prin sat noaptea lunând sufletele oamenilor nevinovați.
- O Doamne! E.... îngrozitor! Spun șocată.
- Știu! Spune aceasta ridicându-se și începând să vină spre mine. Morgana a fost prietenea mea, ma durut mult pierderea ei, dar există o cale să o întorc înapoi.
- Pof...poftim?!
- Îți voi oferi capul ca ofrandă zeului Nutos și mi-o va învia pe Morgana. Vezi ceaiul ăla. Spune arătând spre cescuța din mâinile mele. L-am otravit! Așa te voi încetini și nu vei putea obiecta când îți voi îndeparta capul de corp. Continuă sărind la propriu pe mine.
Încep să mă panichez și cu greu reușesc să îmi scot pistolul de la spate. Îl îndrept spre capul acesteia și apas. Tot sângele ei începe să se scurgă pe hainele mele. Proastă zii să îmi iau tricou alb. O dau de pe mine ridicându-mă din fotoliu. Imaginea mea nu e foarte clară. Acea otravă din ceai începând să îsi facă efectul. Ies clătinându-mă din casa și mă îndrept spre un copac băgându-mi degetele pe gât și vomitând tot ce era în mine.
- Doamne! Ce gust oribil. Spun strâmbând din nas și îndreptându-mă spre fața hotelului unde erau toți deja strânși probabil așteptându-mă
- Celest aici era-.... CE NAIBA?! Țipă Evelyn când vede sângele de pe mine. Toți ceilalți îsi întor privirea spre mine și rămân șocați.
- Celest! Ce ai pățit? Spune Derek panicat venind spre mine.
- Stați calmi! Nu e al meu! Clarific eu situația.
- Poftim? Dar al cui e? Întrebă Nathaniel.
- Haideți sus, vă voi povesti tot.
Spun îndreptându-mă spre hotel