Police of lost Angels

O explozie necunoscuta

||Capitolul 31||

~PERSPECTIVA LUI EVELYN~

Ne uitam toti patru linistiti la serial. Era ca o seara a filmelor cu prietenii. Aveam gustari, un televizor mare si paturi mari si pufoase in care sa ne incalzim.

- Ce episod a fost asta? Intreaba Derek aproape adormit.

- Episodul 1. Spune Nathan, si el aproape adormit.

- Nu incepusem de la episodul 6? Intreaba iar Derek.

- Eram, cu un sezon in urma. Afiem eu.

- De cat timp ne uitam? Intreaba Celest.

- Nu stiu, dar este ora... spun eu in timp ce ma intind dupa telefonul de pe masa. Este ora 4.

- CAT? Striga Celest.

- Ho mă, ca m-am si speriat. Spun eu ridicandu-ma de pe jos.

- E 4 dimineata? Intreaba scoata Celest.

- Da, acum, poate ma anunti cand urli inainte sa cad de pe canapea. Spun eu asezandu-ma inapoi.

- Vaiii, mor de somn. Afirma Celest.

- Si eu, cred ca ar trebui sa incheiem aici, sa mergem sa ne culcam. Continua Derek.

- Buna idee. Spune si Nathan.

- Doamne, dar repede obositi. Zic eu.

- Noi mergem sa ne culcam. Spune Celest luandu-l de mana pe Derek.

- Lyn, mergem? Intreaba Nate.

- Eu mai stau putin, nu imi este somn. Afirm eu.

- Si ce o sa faci?

- Puțină curatenie, asa o sa mai obosesc.

- Bine, ma duc la somn. Continua el.

- Bine, noapte buna! Spun eu in timp ce acesta urca obosit scarile.

- Noapte buna Lyn! Il aud ca striga dupa ce terminara de urcat treptele.

Acum o sa ma apuc de curatenie, o sa obosesc si o sa fie si curatenie de dimineata. Incep sa strang mancarea de pe masuța din fata televizorului si de pe canapeaua aflata chiar langa aceasta. Le duc in bucatarie apoi asez canapeaua si paturile la locul lor. Ma duc in bucatarie si asez mancarea in rafturi ai in frigider. Mi-a luat aprozimativ 20 de minute. Tot nu am obosit. Ma duc sa spal vasele. Ajung la chiuveta si incep sa le curăț. Ma uit atent la castronul pe care il am in mana, dar ceva imi distrage atentia. Pe geamul din fata chiuvetei observ cum o lumina mare rosie, isi face aparitia pe cer. Venea de undeva de pe pamant. Era ca o bomba. Era totuși destul de departe de casa lui Derek. Totusi in directie din care vine acea lumina, parea sa fie destul de aproape de casa mea. Nu stau mult pe ganduri si las castronul jos, imi usuc mainile si urc in graba scarile pentru a ajunge la etaj. Ma duc la geamul de pe hol si vad mai bine explozia rosie. Venea dinspre padure, fata in fata cu sectia. Ma uit atent la detalii si vad şoseaua libera pe care se putea circula fara problema. Cobor in graba scarile, iau cheile de la masina si ies din casa imediat. Intru si apas acceleratia iesind din curtea lui Derek. Ajung pe sosea. Ma indrept spre locul desfasurarii actiunii. Cu farurile aprinse si cu vantul care venea de pe geamul deschis al masinii mele suflandu-mi parul. In mai putin de 5 minute ajung in fata blocului mare in care se afla apartamentul meu. Urc repede si intru pentru a vedea mai clar ceea ce se intampla.

[Eu stateam la ultimul etaj al blocului, anume 10, acolo era apartamentul de lux al blocului in care stateam. Era cat un etaj intreg, de aceea stateam acolo. Pe langa faptul ca daca aveam propria casa, voiam si cu etaj iar frica mea de coborât scarile pe intuneric ma aducea in acest apartament lung de la o inaltime mare, nu voiam sa ma mut la casa, strangeam bani pentrt ceva mai important, nu voiam sa îi irosesc.]

De acolo sus se putea vedea tot orasul. Ma uit mai bine si observ ca explozia rosie aproape disparea, se vedea ca vine de pe undeva din padure. Oare oamenii astia cred inca despre creaturi ca exista? Sau oare au aflat de niste creaturi noi?

Fug in afara blocului ajungand pe soseaua pe care mi-am parcat masina. Observ insa ca masina mea numai era acolo.

- CE NAIBA?! Urlu eu in toiul noptii.

Eram in stare de soc. Masina acea era mostenire de familie, dupa ce bunica din partea mamei a murit, ia lasat vehiculul mamei, apoi mama mi-la lasat mie dupa ce m-a parasit. Era un lucru depret pentru mine. Insemna o gramada si era singura amintire pe care o mai aveam de la mama pana sa aflu de decesul ei.

O iau la fuga in directie din care am vazut explozia. Cu cat eram mai aproape de sursa cu atat culoarea rosiatica se intensifica mai mult, totuși disparea incet. Ajung in padure unde observ autobuzul blestemat, cu faruri rosi, in lacul in care se scufundase si masina Celestiei in timp ce incercam sa rezolvam primul caz paranormla cu creaturile. Vehiculul se afla pe apa... la propriu pe apa. Lumina rosiatica aparuse din nou si se lansase in înaltul cerului. Abia mai puteam vedea ceva de aceasta. Pot vedea insa, cum din adândcul iazului se ridica la suprafata fosta masina rosie a Celestiei, aparent, si sursa luminii. Cand vad ca masina ei sta pe langa autobuz pe apa, frica mi-a stapanit corpul, ma holbam la vehicule pentru ca nu ma puteam misca de frica. Vad cum farurile masinii rosi se fac negre si ma ochesc instant. Atunci, frica a decis sa imi de drumul muschilor pentru a putea fugi.

Ies din padure. Masinile nu ma urmareau, stateau pe loc, inca le puteam vedea plutind pe lac. Ce naiba se intampla. Masina Celestiei era infricosatoare, era plina de namol, alaturi de cateva plante din fundul iazului. Imi intorc privirea pe sosea. Imi vad masina distrusa dar inca functionabila cu farurile aprinse. Nu stiam ce se intampla. Îi aud motorul. Ma uit prin geamurile fumrii din fata daca se afla cineva inauntru. Nu era absolut nimeni. Nu conducea nimeni masina. Ma dau din fata ei dar aceasta accelereaza si vine violent spre mine, izbindu-se de cladirea din spatele meu. Am scăpat la fix. Intru in scara blocului si incep sa plang. Intrasem iar in stare de soc. Nu stiam ce sa fac, ce s-a intamplat cu masina mamei... simteam ca am inrautatit lucrurile. Observ ca alaturi de masina mea care astepta sa ies afara, se aflau si autobuzul blestemat, si masina veche a Celestiei.

Am pus mana pe telefon. Ecranul se aprinde iar lumina acestuia imi venea in fata, vad ca ma sunat Nathan acum 10 minute. L-am apelat inapoi. Astept sa raspunda cu privirea fixata spre vehicule.

- Lyn! Unde naiba esti? Este aproape 5 dimineata! Afirma Nate imediat ce raspunde.

- E mai greu de zis...continui eu cu o voce joasa si ragusita.

- Unde esti? Intreaba acesta serios.

- La mine in scara...

- Ce cauti tocmai acolo?!

- A in..tervenit ceva. Spune eu bâlbâindu-mă.

- Vin acum sa te iau.

- Nu! Nate, stai acolo.

- De ce?

- S-a intamplat o chestie...nu vreau sa fii implicat...

- Ce s-a întâmplat?

....

- Lyn, spune ce s-a intamplat!

- Chestia cu masinile...

- Fii mai detaliata, te rog.

Am inceput sa ii povestesc cele intamplate cat timp el era in dormitor așteptându-mă, cum am ajuns aici si ce am vazut in padure.

- Asta este un motiv pentru care sa ma grabesc! Spune acesta dupa ce termin de spus povestea. De ce nu m-ai trezit?! Intreaba furios.

- Nu stiu, serios chiar nu stiu, nu m-am gandit...

- Îi iau pe Derek si Celest si venim acum. Spune acesta închizând apelul.