Demon fara voie

Capitolul 2

Se prefacuse intr-un baiat inalt, brunet, bine facut, cu ochi albastri si cu un zambet alb stralucitor de parca era luat dintr-un film.
Natasha a infatisat o privire nedumerita cu tente de admiratie vazand aspectul acelei creaturi misterioase care totusi o ingrozea de moarte.

- Ce te holbezi, n-ai mai vazut baieti in fata ta? Spune acesta cu superioritate.

- Ce .. ce esti? Reuseste aceasta sa raspunda.

- Probabil primul baiat cu care ai vorbit vreodata. Răspunde rânjind sarcastic.

- Nesimtit si ciudat. Replica Natasha enervata.

- Aaa, ai deschis gura? Surprins, o întreabă acesta pe faptura firava din fata lui.

In acel moment a disparut din fata ei, si in a doua secunda o respiratie rece ca gheata a cuprins gatul Natashei, moment in care picioarele i sau prefacut in gelatina si o durere surda in zona claviculei ii incetoseaza privirea, pierzându-si mai apoi cunoștința.

Cand s-a trezit, era intr-un fotoliu comod inconjurata de obiecte ce pareau valoroase si foarte vechi. S-a ridicat usor fara sa faca vreun zgomot, simtind o durere sacaitoare la gat ceea ce o speriase, incepand sa se pipaie sa vada daca a patit cumva ceva.

- Stai calma, te doare gatul pentru ca ai dormit cu el stramb .. apropo sforai ca un porcusor. Se aude o voce din camera alaturata.

- Unde si cine esti?? Raspunde aceasta enervata de jignirea primita.

- Sunt chiar in spatele tau, si ma numesc Derek.

- Mai speriat, incantata sunt Natasha. Răspunde aceasta incercand sa nu mai para intimidata de statura barbatului din fata ei.

- Stiu, te stiu de cand te-ai nascut. Ii raspunde scurt uitandu-se atent la fata ei, asimiland toate trairile acesteia.

- Cum adica de cand m-am nascut, pari a fi de varsta mea. Surprinderea se poate citi atat din voce cat si de pe fata Natashei.

- De 3 secole incoace am varsta ta. Detasarea cu care acesta ii raspunde o induce si mai mult in eroare.

- Ce esti...? Desi avea o banuiala vrea sa fie sigura ca nu greșește.

- Vad ca nu pari la fel de speriata pe cat ma asteptam, ma gandesc ca stii deja ce sunt. Ii răspunde cu un zambet mic in coltul guri.

- Esti vampir. Nu era o întrebare,  ci o afirmație.

- Bingo, iar tu o tipa cu gusturi foarte proaste in materie de haine. Ii spune acesta apoi rade scurt.

- Mda.. scuze ca nu am bani sa ma imbrac de la Pull Bear sau mai stiu eu ce firma. Deranjeata de remarca vampirului, Natasha isi încrucișeaza brațele la piept si se scufunda in fotoliul comod.

- Nu e vorba de firma acum, ci de gustul pentru alegerea hainelor. Continua sa o sâcâie, incepand sa-i placa aceea cuta care se formeaza intre sprancenele ei cand ceva nu ii e le plac.

- Inteligentule. Răspunsul ei ii provoaca un hohot de ras dar prefera sa o lase in pace, deocamdată.

Derek a facut focul in semineu si au stat la povesti pana seara, acesta i-a povestit toate intamplarile prin care a trecut in cei 350 de ani de cand devenise un vampir, ascultand cu atentie si interes Natasha a uitat de timp, de parinti, de scoala dar intr-un moment de tacere aceasta se uita la fereastra camerei in care erau si remarca intunericul care parea ca se asternuse de ceva timp peste oras. Tresare si incepe sa se agite murmurand agitata cuvinte fara rost.

-Cat este ceasul? Striga aceasta disperata catre Derek.

- Cui ii pasa? Raspunde acesta nepasator.

- Miee!! Am o familie care probabil a disperat de grija mea, sunt moarta, sunt moarta.

- Nu inca. Spune acesta relaxat

- Tu ai chef de glume cand eu fac infarct aici? Nelinistea ii creste cu fiecare secunda care trece, iar Derek nu o ajuta.

- Dar nu glumeam. Răspunsurile acestuia nu o ajuta cu nimic, dar e prea stresata sa le mai ia in seama .

- Vorbim despre asta mai tarziu acum du-ma acasa.

- Asta e casa ta. Ii răspunde rece si sec.

In acel moment o tacere de mormant s-a asternut in incaperea in care cei doi erau, Natasha ramanand nemiscata cu privirea fixata pe Derek care pare sa fi devenit foarte serios dintr-o data.