Demon fara voie

Capitolul 8

Natasha Pov'

Am deschis ochii brusc simtindu-ma sufocata, m-am ridicat in sezut cercetand camera sperand sa dau de cel care mi-a lipsit enorm, in tot acest somn adanc in care am fost aruncata, nu l-am putut simti, auzi sau chiar mirosii. As fi dat orice sa am parte de o farama din el dar tot ce am primit a fost un intuneric infricosator si sumbru in care ma invarteam fara sens.
Gandurile mele sunt intrerupte de privirea mea care cade pe cearceaful de pe pat, tot ce vad e o pata imensa de sange inconjurandu-ma. Atunci realizez...copilul!! Imi pun mana pe burta care nu mai e umflata ca un balon, ci plata si perfect normala. Incep sa ma fatai in pat, acesta scotand un scartait care ma face sa ma stramb, parca nu facea asa sau nu ii dadeam eu importanta. In fine, acum nu  conteaza asta, ci copilul, unde imi este copilul, ce sa intamplat si de cat timp sunt in starea asta?
Toate intrebarile mi se opresc in a mi se insira in minte cand in pragul usii apare Derek, sfinte cat de frumos e, poarta un tricou negru mulat, pantaloni de un albastru inchis si tenesi de aceeasi culoare, parul negru ii e aranjat in modul sau specific, iar ochii sai albastrii ma scaneaza cu grija urmarindu-mi fiecare miscare. Nu mai stau pe ganduri, ma napustesc asupra lui sarindu-i in brate si strangandu-l tare.

-Woow, iubito esti mai puternica de cat mine si ma sugrumi..spune acesta sufocat dar totusi returnandu-mi gestul. Mi-a fost dor de tine, continua cand ii dau drumul privindu-l cum isi aduce mana pe fata mea mangaindu-mi obrazul cu degetul mare, restul stand pe linia maxilarului meu.

- Si mie mi-a fost dor de tine, tot ce vedeam era intuneric, nimic absolut nimic altceva..spun privindu-l in ochii aceia innebunitori. Cat am stat asa? intreb cand acesta imi cuprinde fata cu ambele maini sepunand un sarut pe fruntea mea.

- Trei zile. Raspunde simplu

- Derek unde e copilul? Spun dintr-o data luandu-l prin surprindere, acesta ma priveste pret de cateva secunde apoi imi face semn sa il urmez. Pasesc in urma lui, mintea mea facand tot felul de portrete ciudate cu aspectul copilului meu, nici nu stiu data e fetita sau baietel dar ceva imi spune ca e fetita, banuiala fiindu-mi comfirmata cand Derek ridica din patutul mic un omulet care gangure si il intoarce cu fata la mine. E mai mare decat un copil normal de 3 zile, are parul negru si ondulat la  varfuri si ochii albastrii superbi, aceasta ma priveste pret de cateva secunde apoi isi intinde mainile in fata facandu-mi parca semn ca vrea sa o iau in bratele mele, ma aproprii incet catre ea incercand sa nu o sperii sau sa fac o miscare gresita. O cuprind cu bratele punand-o la pieptul meu si strangand-o usor, ii inhalez mirosul apoi ii sarut crestetul, e atat de frumoasa, aceasta isi pune mainile micute pe pieptul meu, iar capul si-l odihneste pe umarul meu drept. Ma uit la Derek care ne urmareste atent si ii zambesc larg, se aproprie de mine si imi prinde talia cu mainile lui fine si imi zambeste la fel de larg. Ma simt implinita pe deplin.

Stam asa pret de cateva minute pana cand scumtetea din bratele mele stranuta scotand cel mai adorabil sunet pe care l-am auzit vreodata, o privesc cum isi ridica privirea spre noi buzele ei subtiri curbandu-se intr-un zambet micut.

Derek mi-o ia din brate punand-o inapoi in patutul ei, eu privindu-l putin incruntata de miscarea lui.

- Are nevoie de odihna. Imi spune observandu-mi incruntatura. Si tu la fel, continua intorcandu-se la mine si cuprinzandu-mi spatele cu bratul sau puternic indemnandu-ma sa pasesc afara din camera, il urmez pe hol dar nu inainte de a mai arunca o privire la ingerasul care sta acum intins pe burta cu ochii inchisi si buzele usor intredeschise.

Ajungand in bucatarie ma asez pe unul din scaune si imi prind barbia in palme punandu-mi coatele pe masa. Derek observa ca sunt pierduta prin ganduri asa ca ia un scaun si se aseaza in fata mea, luandu-mi mainile in ale sale facandu-ma atenta la el.

- Ok, sa incepem. Spune aceata serios. Ce vrei sa stii? Ma intreaba parca presimtind ca am o mie de intrebari in minte.

- Cum de e atat de mare la numai 3 zile? De ce ma simt de parca as putea reusi sa ridic o masina? Cum o s-o numim? De ce sunt rece? Si de ce nu imi mai aud inima batand? Pielea mea e atat de alba.. Ughh, ma doare capul si mi-e foame, al naibii de foame.  Inchei tot ce am de spus si il observ pe Derek cum se abtina sa nu rada muscandu-si buza de jos.

- Iubito astea au fost multe intrebari dar am sa-ti raspund la toate. Zice si imi arunca un zambet. Ea nu e un copil normal, creste intr-o zi cat altii intr-o luna. E puterea veninului meu ceea ce simti ca fiind aceea putere. Eu ma gandeam la Medellin sau Cassidy imi plac si i se potrivesc. Esti rece caci inima nu iti mai pompeaza sange prin vene sangele tau e combinat cu veninul meu devenind un gel rece care se scurge in venele tale de aceea nici inima nu iti mai bate. Esti palida pentru ca practic corpul tau a murit si foamea e normala esti nou- nascut asa ca va trebui sa mananci ceva curand altfel va devenii mai rau. Acesta termina sirul raspunsurilor oftand de la atata vorbit, adevarul e ca nu l-am mai auzit vorbind atat de mult dintr-o data niciodata, ma uit la el si imi pun in ordine gandurile amestecate, Medellin sau Cassidy sunt nume atat de bine gandite, eu ma gandeam la Rose sau Allison dar cele doua propuse de el sunt mult mai bune.

- Aleg Cassidy, spun dintr-o data gura mea vorbind inainte de ai cere. Si mi-e foame, ce ar trebui sa mananc acum? Intreb deja deranjata de sentimentul insuportabil care pune stapanire pe mine.
Derek ma priveste surprins de reactia mea si probabil si de raspunsul meu rapid dar isi revine repede, ranjind ridicandu-si coltul drept al buzelor.

- Sange. Raspunde privindu-ma inca ranjind, eu marindu-mi ochii si inghitind in sec.

- S-sange..? Spun inca socata de noua informatie.