Demon fara voie

Capitolul 17

Bun vreau sa incep acest capitol prin a va multumii voua, cei care imi cititi cartea pentru interesul de care dati dovada. Sunteti incredibilii acum o luna cartea mea deabia avea 400 de vizualizari, iar acum trece de 1000. Va iubesc si va multumesc din suflet.
Astept parerile voastre in comentarii. Pupicii.

...

Cand razele soarelui imi mangaie delicat pielea realizez ca este deja dimineata.
Deschid ochii incet pentru a ma putea desprinde de lumea viselor in care am calarit ponei spre asfintit, practic cel mai dulce si ciudat vis avut pana acum. Incerc sa ma invart cumva pentru a-mi schimba pozitia dar ceva imi blocheaza orice miscare, Derek sta agatat de mine ca un scai, avand ambele brate de o parte si de alta a mea.
Deci nu a fost un vis sau un miraj produs de dor, el chiar s-a intors. Zambesc ca bleaga cand il vad cat de linistit este si pot zarii chiar si un mic zambet pe buzele lui putin intredeschise. Ii dau firele de par, care tronau pe frunte, pe spate si il aud oftand.

- Buna dimineata, iubitule. Ii soptesc suav jucandu-ma cu parul lui.

- Buna dimineata, pisicuto. Imi raspunde incet cu o voce ragusita si atat de sexi, iar faptul ca mi-a spus"pisicuto" nu face decat sa-mi largeasca zambetul.

- Ce-i cu zambetul acela larg dis-de-dimineata? Intreaba cand deschide in cele din urma ochii aceea ca doua oceane.

- Am visat frumosss. Raspund ca un copil de cinci ani pus pe șotii.

- Hmm si ce ai visat? Zice pervers  ridicand o spranceana.

- Pai calaream ponei spre asfintit. Spun si ma bufneste rasul, spunand asta cu voce tare chiar suna ridicol, Derek mi se alatura si incepe si el sa rada.

- Sper doar ca acei "ponei" erau toti bruneti cu ochii albastrii. Ma trezesc cu el zicand asta dupa ce se opreste brusc din ras.
Serios? Eu ma refeream la animale, nicidecum la ...uhhh..e atat de enervant.

- Defapt erau blonzi cu ochii verzi, albastrii si unul superb cu ochii caprui. Spun cat de serios se poate cu o privire sireata.

- Aaa deci iti plac blonzii cu ochii caprui, huh? Intra si el in jocul inceput de mine. Ei bine cat am fost plecat pot spune ca roscatele au devenit preferatele mele. Continua el, dar ce a zis imi sterge zambetul largit la maxim, de pe buze si ma face sa ma incrunt.
Roscate, huh? Spun in gand cand printr-o miscare sunt pusa pe picioare. Incepand sa imi croiesc drum spre usa, lasandu-l pe amorezul de roscate, cu o privire care merita un Oscar, era pierdut si speriat. Exact ce voiam!

- Iubito...? Ma intreaba dupa ce vede ca sunt imbracata si gata sa ies pe usa.

- Hm? Raspund indiferenta, iar dupa privirea lui imi dau seama ca si-a dat seama ce se petrece.

- O haidee..doar nu te-ai suparat, tu ai inceput. Acum ce, da vina pe mine? Ii arat eu lui.

- Da, eu am zis ca visez blonzi nu ca am  vazut atatia de mi-au trezit un interes aparte. Spun trantind usa in urma mea lasandu-l pe Lover-ul din pat cu ochii cat cepele.
Il aud strigandu-ma dar imi continui drumul spre bucatarie. Cum noaptea trecuta am fost "ocupata" nu am vanat asa ca sper ca mai este un gram de sange, de ieri, pe undeva.
Spre norocul meu mai este o fiola de sange, destul incat sa ma mentina in picioare pana la noapte. Cand termin micul de jun pe usa isi face aparitia un Derek - gaina plouata - caci asa arata si o Cassidy zambareata.

- 'Neata. Saluta plina de viata asezandu-se la masa.

- Ce-i cu tine asa vesela? Intreb cand vad ca nu isi poate suprima zambetul tamp atunci cand ma priveste pe mine si pe boul de langa mine care avem privirile  spre ea curiosi.

- Mai bine va intreb eu pe voi ce e cu fetele astea lungi, mai degraba. Nu v-a priit somnul? Intreaba cu un ranjet cat Marele Zid Chinezesc pe fata.
O fii auzit ceva? Sper ca nu, as crapa de rusine, adica stiu ca e fiica mea, dar totusi e aiurea.
Cand termin de calculat probabilitatile care indica daca am fost sau nu auziti noaptea trecuta, de langa mine se aude un chicotit scapat de catre vinovatul in persoana.
Ceea ce ma face sa realizez ca imi citeste gandurile, nesuferitul, lasa ca ii arat eu.
Ma intorc spre el in reluare, iar cand ochii nostrii fac contact ai mei se mijesc, iar ai lui se maresc parca iesindu-i din orbite.

- Pain..e tot ce spun si il vad tavalindu-se pe jos.
Asa ii trebuie, sa se invete minte.
Dar razbunarea mea nu dureaza mult caci sunt trezita la realitate de vocea lui Cassidy.

- Mamaaa ?!? Ce te-a apucat? Tipa disperata culegandu-l pe vampirica-far'de-frica de pe jos. Azi am ceva cu poreclele.

- Asta e o lectie, ca data viitoare sa stii sa nu-mi mai scotocesti prin ganduri. Spun aratandu-l cu degetul.

- Tata tu citesti ganduri? Spune curioasa mica eroina.

- Da si pot vedea si franturi din viitor. Raspunde serios maimutoiu' de taica-su. Bun chiar trebuie sa incetez cu asta.

- Aham. In orice caz, m-am gandit la ceva. Zice Cass dupa putin timp de gandire.
Facandu-ne pe amandoi atenti continua.
Pai vreau sa-mi perfectionez puterile, adica da stiu pot controla elementele naturii, dar vreau sa vad si cum, nu mi-e de ajuns sa lovesc postasul cu fulgerul, vreau mai mult.
Alta chestie este ca vreau sa merg la scoala, liceu in cazul meu, ganditi-va putin, viata normala pentru mine, mai mult timp de stat singuri pentru voi.
Si ultimul lucru de pe lista este casa. Ori o punem pe asta la punct ori luam alta. Termina in cele din urma de enumerat luand o gura mare de aer.
Desi stiam de primele doua dorinte, una, cea cu casa imi pune semne de intrebare.
De ce ar vrea alta? In casa asta a crescut.

- Alta casa?

- Scoala?

Intrebam la unison eu si Derek, fiecare cu cel doare, totusi.

- Da tata, scoala. Si tu si mama ati beneficiat de acest lucru, e randul meu. Si am zis, poate o alta casa mama, asta are...peretii subtiri.
Dupa ce termima explicatiile cantaresc mintal cuvintele ei, iar daca ideea cu scoala nu are nici un efect asupra mea, modul in care a zis ca aceasta casa are peretii prea subtiri, si mai ales modul in care a zis-o, imi face fata sa devina o rosie bine coapta.

- Mama, respira te invinetesti. De abia dupa ce rosteste acele cuvinte imi dau drumul la aerul oprit in gat, si expir zgomotos.

- Scoala..se aude soapta lui Derek ceea ce ma face sa imi intorc privirea asupra lui, privea fix intr-un punct si parea extrem de concentrat.

Dupa inca cateva zeci de secunde isi revine din transa si isi indreapta privirea catre fiica noastra care probabil are inima cat un purice, dupa privirea pe care o etaleaza.

- Raspunsul meu este absolut...

Suspans oameni buni :)) stiu ca probabil o sa ma injurati cand ajungeti la final, dar heii fara suspans nu e emotie, fara emotie nu e traire. Deci nu ma condamnati.
In capitolele urmatoare vor aparea noi personaje, noi intrigi si poate de ce nu, noi iubiri.
Xoxo <3