Demon fara voie

Capitolul 38

După trei luni..

- Domnisoara Moon ? Imi aud numele si tresar, in fata mea nu putea fi nimeni altcineva decat decanul...minunat.

- Da? Incerc sa nu par chiar atat de aeriana si sper sa reusesc.

- Imi puteti raspunde la intrebare, va rog? Intrebare? Ce intrebare? Sunt terminata..

- Daca esti de acord sa fii voluntar la un ONG.. Aud vocea salvatorului meu in gand.

- Domnule, daca se poate as prefera sa nu ma implic in astfel de activitati, cel putin nu acum. Si cu asta sper sa inteleaga ca nu, e nu.

- Deci nu sunteti asa aeriana, ma bucur ca nu vorbesc cu peretii in cazul d-voastra. Zambesc si ma asez la loc cautand cu privirea "salvatorul", si il gasesc in ultimul rand uitandu-se la mine si ranjind.

- Se pare ca nu esti prea atenta la cursuri, domnisoara Moon. Aud in spatele meu vocea barbatului care mie mi-a mancat zilele, Chris, iubitul meu posesiv, nebun si zapacit.

- Daca cineva se tot joaca cu mintea mea nu prea pot fi atenta la ore. Raspund in timp ce ma lipesc ca pieptul lui tare si imi primesc sărutul mult dorit.

Ma bucur atat de mult ca nu ia fost atat de greu pe cat ma asteptam sa se obisnuiasca cu ideea ca sunt un vampir, cu modul meu de viata si restul lucrurilor noi, iar cel mai bucura faptul ca incepe sa se împace din ce in ce mai bine cu tata.

Au trecut deja 3 luni de cand m-a sarutat  in padure, si inca nu-mi vine sa cred ca acel moment a fost real.

In urma cu trei luni...

Dupa ce sarutul a luat sfarsit nu puteam sa misc nici un muschi, nu stiam ce sa fac, ce ar trebui sa spun sau daca ar trebui sa spun ceva, pur si simplu stăteam si o priveam cum se lupta cu o grămadă de stări si sentimente.
S-a depărtat de mine si efectiv nu stiam daca sa o opresc sau sa o las sa plece... s-a intors cu spatele si cand eram cel mai sigur ca va dispărea, am fost prins intr-un alt sărut plin de pasiune, neliniste si euforie.

A urmat intalnirea cu grupul care initial a facut baza de noi, in special Harry se plângea ca a trebuit sa încaseze un pumn pentru a fi noi impreuna si a "demisionat" din slujba de Cupidon zicând ca nu e avantajoasă  atata timp cat el ramane doar cu buza umflată, la propriu, apoi au urmat cateva priviri urâte din fetelor barbie, si cel mai tensionant, dramatic si înspăimântător lucru, intalnirea cu tatăl lui Cassidy...a fost un lucru memorabil.

- Mama trebuie sa ma ajuti. Incerc sa am inca un aliat de partea mea, caci cu unchiul si matusa a fost usor.

- Cass...stii cum este tatal tau, o va lua razna cand va afla. Mama ori vrea sa ma sperie, ori are îndoieli.

- Mama, tu ai spus ca el este sufletul meu pereche, de ce dai inapoi acum? Dezamăgirea din vocea mea este evidenta, iar dupa fata mamei a avut efect.

- Ok, voi fi de partea ta. Cu un oftat prelung mama cade de acord.

Acum nu mai ramane decat sa ..i spun tatei ca am iubit... m-am ars.

Dar dupa cateva intalniri, violente ce-i drept am reusit sa-l fac sa ma placa...cel putin cred si sper asta...

Si iata-ne in prezent, fericiti si zâmbitori...dar am un presentiment ciudat ca va urma ceva rau.

- Porumbeilor veniti diseară in port? Normal ca frenezia mea este spulberata de unicul si inegalabilul, Harold zis si Cupidon de ocazie.

- Nu stiu, Cupidon, nu am dispozitia necesara sa concurez, plus ca mi-as lasa iubita singura intr-o multime de baieti. Poti spune ca sunt posesiv si gelos dar chiar nu suport sa vad alti baieti in jurul lui Cassidy.

- Hai omule, o sa fie toata gasca. nu suport cand se milogeste ca un țânc pentru ca nu ma lasa inima sa il refuz cand face fata aia de catelus.

- Bine, fie...mergem. Si normal ca acum danseaza ca un nebun...off tipic lui.

Cateva ore singur cu iubita mea mi-au incarcat bateriile pentru cursa care urmeaza. Dar tot este ceva ce ma nelinisteste si asta nu imi place.

- Gata de niste adrenalina?  Se pare ca Liam este primul care ajunge la garajul nostru.

- Sa zicem, restul unde sunt? Desi nu sunt atent la el il vad cum ma scaneaza.

- Ne asteapta in port, dar lasand asta, tu nu pari prea vesel. Si se pare ca m-am dat de gol, ori Liam citeste ganduri.

- Am un sentiment straniu care ma face sa cred ca se va intampla ceva rau. Ii spun in cele din urma ce se petrece, el fiind primul si probabil ultimul care va stii.

- Probabil e din cauza emotiilor, nu ai mai concurat de mult. Se poate sa aiba dreptate, de cand cu relatia am cam ignorat "afacerea" lasandu-i pe baieti sa faca legile.

- Hai, avem o cursa de castigat ! Si cu replica asta ne urcam in masini si pornim in tromba spre linia de start.

Dupa o intarziere de jumatate de ora ne aliniam in sfarsit masinile la start, se pare ca Dominic, cel care se ocupa cu banii pariati pe curse, a avut o divergență cu  politia.

Privesc inca o data pe geam pentru a vedea zambetul atat de luminos si sincer al iubitei mele, apoi revin trup si suflet la cursa.

Sunetul motorului turat la maxim, multimea care tipa, si secundele care se scurg pe panou imi fac bataile inimii sa se accentueze, imi era dor de asta.

Startul se da si cursa incepe cu mine pe locul al patrulea, dar nu pentru mult timp, am posibitatea sa ajung pe locul unu datorita celor 2 km de drum intins si asta si fac. Urmeaza curba de 125 de grade, calc frana dar nu se intampla nimic. Daca nu voi putea oprii masina am sa plonjez in mare, iar cu 220 de km/h si fara frane sunt ca si mort...

Ma lovesc violent de parapetul de pe marginea soselei si masina se rastoarna incepand sa se rostogoleasca, simt cum caroseria se contorsioneaza, iar o lovitura puternica la cap ma face sa-mi pierd cunostiinta.

-Cassidy... Atat apuc sa spun pana ce totul din jurul meu devine negru.

***

Vaii probabil mi.am luat o multime de injuraturi pana acum si nu va condamn...o merit. Nu am mai scris de mult pentru ca efectiv nu stiam cum sa continui povestea, dar mesajele de la voi si comentariile de la capitolul anterior m-au facut sa imi storc creierii si sa fac acest capitol.
Va iubesc si sper sa ma iertati...♡