Demon fara voie

Capitolul 26

- Varcolaci, adunarea ! Se aude strigatul lui Dante, iar frunzele copacilor incep sa se miste parca ar incepe un cutremur, dar era doar o gramada de varcolaci alergand spre noi.

- Vampiri de peste tot, la mine !! La scurt timp de la aceasta comanda a lui Dafthan conacul este plin de vampiri curiosi, speriati, plictisiti, erau peste o suta de persoane cu diferite stari de spirit.

- Lycani, la mine ! Tipa Dandemor si precum se intamplase mai devreme cu vampiri si varcolaci, acum casa deja devine neicapatoare.

- .... ! Nu pot descrie sau specifica ceea ce a facut Dalamur, era o combinatie intre marait si urlet, dar ce-i drept asta a fost semnalul deoarece hydrele erau afara.

- Mannanangaaaa magaa maa !! Dantalyon striga pe un ton gros si sinistru mananangali.

Toti isi chemase supusii si discutau cu ei ce se intampla si le explicau cum se va desfasura totul, singura care statea si privea era Daphne.

- Daphne ce faci? Cheama-ti suratele! Parca citindu-mi gandurile, Dante striga la ea.

- Nu! S-a auzit dintr-o data raspunsul ei, nu am sa-mi amestec suratele in chestia asta, e problema lor pana la urma, sa se descurce ! Zicand asta dispare intr-un nor de fum.

Ce-a fost asta? Ma intreb in gand, parca acum cateva ore era de partea noastra.

- Tradatoarea! Se aude exclamatia lui Dalamur.

- Sa nu te prind ca ii mai spui asa !! Se rasteste Dante la acesta, ceea ce mie imi da de gandit, dar nu e timpul sa ma gandesc la chestii siropoase, incepe razboiul !

Nu-mi vine sa cred ca de ceea ce imi era cel mai frica nu scap, credeam ca o data cu intoarcerea lui Derek acasa totul va fii bine, dar m-am inselat, tot timpul trebuie sa fie o fosta iubire care sa-si bage nasul in povestea de dragoste a două persoane care si-au gasit jumatatea, asa-i? Off si colac peste pupaza si fiica mea va lua parte la asta, de asta imi este cel mai frica, nu voi rezista daca va pati ceva, nu mi-o voi ierta niciodata ! Parca simtindu-ma, aceasta imi strange mana facandu-ma sa imi intrerupt meditatia si sa imi intorc privirea asupra ei.

- Totul va fii bine, mama. Sunt atatia care ne vor ajuta, doar priveste. Si isi intoarce privirea spre marea de creaturi care asculta cu luare-aminte tot ceea ce conducatorii ii intruiesc si ma mai relaxez. Are dreptate, sunt peste o mie de oameni cu diferite puteri, in conac dar mai ales afara.

- Bun deci Madellin a spus ca vor ajunge la jumatatea padurii la rasarit, deci daca plecam de acum vom ajunge in acelasi timp. Nu informeaza Derek cu privirea spre trupele deja pregatite de plecare.

- Atunci sa mergem. Vine raspunsul din partea lui Nick.

Si cu astea fiind spunse Dalamur, Dafthan, Dante si Dantalyon pleaca inainte conducandu-si armata, urmati de mine, Derek, Cassidy, Medellin si Nick.

- Iubito esti bine? Ma opreste Derek din senin intorcandu-ma cu fata la el si privindu-ma atent.

- Da.. doar ma gandeam...raspund ezitand.

- La ce? Ti-am spus totul o sa fie bine, iar dupa asta nimic nu o sa ne mai deranjeze. Imi spune serios sarutandu-mi fruntea.

- Cand eram mica imi doream sa devin scriitoare de carti SF..incep eu sa-i spun...am ajuns la liceu tot cu acest gand si acum iata-ma aici, traindu-mi propria poveste cu vampiri..termin privind absenta spre armata care se indeparta.

- Regreti ca s-a intamplat ca tu sa-mi fii sortita mie? Intreaba Derek cu un strop de dezamagire in glas.

- Glumesti?! Acum ar trebui sa urc pe scena imbracata in roba sa imi iau diploma de absolventa de liceu si apoi sa ma duc la facultate sa ii formez un viitor sec si monoton de muritor, pe cand iata-ma aici in drum spre a ma lupta cu fosta iubita psihopata a logodnicului meu. Spun cu glas satisfacut si incantat, pentru ca asa este, nu imi puteam dori altceva. Acum... Inainte mars, soldat ! Avem un razboi de castigat! Inchei exclamatia furandu-i un sarut vampitului care mi-a rapit inima si fugind sa ii prind pe ceilalti din urma.