Demon fara voie

Capitolul 24

Pai inainte de a incepe sa scriu la acest capitol vreau sa ma aduc la cunostinta ca... SUNTETI GENIALII si va iubesc enorm. Faptul ca imi cititi cartea este cel mai frumos lucru care mi se intampla, daca v-as ruga sa imi lasati in comentarii parerile voastre ar fi nepotrivit? Nu stiu, dar cert este ca m-ar bucura enorm, si nu numai comentarii si mesajele in privat sunt si ele bine venite, am sa va raspund cu drag.

Si acum sa inceapa distractia !!

Derek Pov.

   Cu o seara in urma am vorbit toti in bucatarie despre visele si viziunile pe care eu, Cassidy si Medellin le-am avut si acum iata-ma la iesirea din marele New York in cautarea locului in care se strangeau stramosii fiecarei specii sa vorbeasca si sa dezbata despre problemele popoarelor, a caror siguranta se afla in mainile acestora. Este un fel de conac cu 4 etaje extrem de mare si impunator, la 170 de km distanta de oras afundat in adancurile unei paduri care iti ridica parul pe maini la cat de straniu arata. Desi incerc sa fiu concentrat la drum si sa imi aduc aminte cu exactitate pe unde trebuie sa merg pentru a nu ne pierde in labirintul verde, nu o pot face pentru ca starea de neliniste pe care mi-o transmite satena din dreapta mea ma tine ocupat, opresc masina brusc si imi intorc privirea spre Natasha care ma privea surprinsa de gest, dar fara sa ii dau timp sa scoata ceva pe gura ii fac scurt semn din cap sa iasa afara si executa fara comentarii.

- Derek de ce ne-am oprit? Si cum ma asteptam nu a trecut mai mult de 5 secunde aceea liniste de care sincer nu m-am bucurat in masina pe tot parcursul drumului, caci odata ajuns in fata ei a deschis gura.

- De ce esti asa tacuta? O intreb dupa ce oftez si o atintesc cu privirea.

- Eu... incearca sa zica dar isi pierde vocea imediat dupa primul cuvant.

Fara sa o las sa se mai chinuie sa isi gaseasca graiul o trag in bratele mele si o strag la pieptul meu, cu o mana pe spatele ei incerc sa o linistesc facand miscari lente si circulare, iar pe cealalta ii tin capul ascuns in scobitura gatului meu, o aud oftand si detensionandu-se incet. Imi mut mana de pe spatele ei pe umar obligand-o sa se departeze putin, iar cea de pe ceafa o mut sub barbie obligand-o sa isi ridice privirea spre mine. O sarut prelung pe frunte apoi revin cu privirea asupra ochilor ei ciocolatii care imi bantuie gandurile in fiecare minut.

- Totul o sa fie bine. Soptesc la cativa centimetri de buzele ei rozali care stau intredeschise si ma ademenesc teribil.

- Si daca o sa refuze? Daca o sa ne spuna ca nu e problema lor? Daca deja sunt de partea ei? Sopteste repede si plina de teama. Nu suport sa o stiu asa, ma omoara sa stiu ca din cauza trecutului meu este in pericol, dar nu o pot lasa sa de-a inapoi, nu acum.

- Nu se va intampla nimic din ceea ce noi nu vrem, o sa fie bine. Spun hotarat desi daca stau sa ma gandesc exista o mica..mare posibilitate ca cei din consiliu sa ne refuze prin simplul motiv ca  nu vor  sa isi puna in pericol semenii. Da scurt din cap in semn ca a inteles si ofteaza prelung.

- Scuze ca intrerup acest memont duios, dar suntem in criza de timp deci daca ati terminat ce ziceti sa continuam? Din spatele nostru se aude vocea lui Nick, si daca nu ar avea dreptate acum manca pamant.

Ne-au urcat inapoi in masina si dupa 3 ore de condus prin padurea deasa, am ajuns in sfarsit la conac. Nu s-a schimbat deloc de acum 50 de ani de cand am fost ultima daca aici, la fel de sinistru si impunator cum il stiam. Am coborat din masina si dupa ce le-am luat pe fetele mele de talie avandu-le de-o parte si de alta a mea am înaintat spre usile negre cu Nick si Medellin in urma noastra. Ajungem in dreptul lor si acestea se deschid larg cu un scartait iritant lasand la vedere camera imensa plina de usi de-o parte si de alta a acesteia si drept in fata scarile din marmura neagra care duceau la etajele superioare, in fata  noastra asa cum ma asteptam erau capeteniile fiecarei specii, in numar de 6 stau aliniati in fata noastra imbracati in robe de culoare neagra si cu gluga pe cap stau si ne scaneaza din cap pana-n picioare, lucru pe care il facem si noi cu ei.