Demon fara voie

Capitolul 21

- Cassidy, concentreaza-te ! Tipa Nick ca disperatul la fata mea de  3 ore incontinuu si deja imi e mila de ea.

- Incerc dar...nu e usor sa stii. Tipa inapoi razboinica mea.

De cand ne-am intors de la camping acum o saptamana antrenamentele sunt mai dure,  iar in momentul acesta asist la o incercare, esuata ce-i drept, de-a lui Cassidy de a forma o tornada. Pana acum a reusit sa produca un vartej, doua rafale puternice de vant si ei bine o minitornada care a durat 10 secunde.

- Nick a obosit, da-i o pauza. Spun in timp ce ma indrept spre el.

- Nu. O sa stam aici si o luna daca e nevoie, nu plec pana nu obtin tornada aia nenorocita. Imi raspunde pe un ton rastit, aruncandu-mi o privire taioasa. Hai odata Cass!!! Tresar cand il aud iar tipand.

- Stii ceva? Fa-i tu tornada aia idioata, m-am saturat! Plec acasa. Striga exasperata si totodata extenuata Cassidy.

-Bine, cum vrei. Dar cand o sa vina nebuna aia sa nu te aud cum tipi de durere cand te va chinui pentru ca tu nu ai fost in stare sa faci o amarata de tornada ca sa o distrugi. Tipa si Nick nervos intorcandu-se cu spatele si luand-o la pas in directia opusa, iar eu raman la mijloc uitandu-ma cand la unu cand la celalalt.
Dar dupa ce cuvintele au parasit gura lui Nick si au ajuns la urechile lui Cass, aceasta se opreste pe loc si isi strange degetele, strangand cu putere mainile in pumn, iar in jurul ei deja se formeaza un vartej din ce in ce mai mare si mai puternic ajungand in cele din urma sa fie o tornada de toata frumusetea. Eu sunt nevoit sa ma dau cativa pasi in spate, speriat de ce as putea pati daca stau in calea ei, dar stiu ca nu eu sunt tinta, ci brunetul recalcitrant care se pare ca s-a oprit din mers o data ce a simtit vantul suierandu-i pe la urechi, si care acum face o intoarcere a capului cu incetinitorul.
Daca nu as fi speriat de ceea ce as putea patii eu, acum as rade de fata crispata si ochii deschisi la maxim ai vampirului ghinionist.

Cand Cassidy se intoarce cu fata la noi si isi ridica ochii din pamant, ii pot vedea colorati in intregime intr-un albastru orbitor care imi face parul de pe maini sa se zbarleasca. Cu miscari lente si in sincron isi ridica mainile deasupra capului, apoi privirea si in cateva secunde le indrepta in directia mentorului sau, iar tornada se indeparteaza de ea si se indreapta vertiginos de repede si agresiv spre el. Nick nu apuca sa faca nici doi pasi caci este tras in vartej si dispare cat ai clipi, lasand in urma doar semnele care arata ca pe acolo a trecut o tornada violenta. Ce bine ca se antreneaza in partea vestica a New York-ului unde cladirile vechi si blocurile sunt parasite si darapanate.

- Tata...hai sa mergem. Aud din spatele meu vocea lui Cass ceea ce ma face sa tasnesc de pe loc si sa fac o intoarcere de 180 de grade de toata frumusetea. Fiind concentrat la demonstratia ei de forta supranaturala, nu am auzit-o cand a ajuns in spatele meu.

- Dar...si nu sunt in stare sa continui, asa ca imi intorc capul in directia in care s-a indreptat tornada si ridic degetul aratator indicand aceea directie, aratand probabil ca un handicapat, debil mintal, luand in considerare ochii mari, privirea speriata si gura cascata la maxim.

- Nu v-a pati nimic, si cred ca e destul de mare sa stie drumul spre casa de unul singur. Spune pe un ton serios, iar eu ca un tata cuminte imi cobor mana, plec capul si o urmez in tacere,  aruncand din cand in cand o privire spre locul din care am plecat.

Dupa un drum relativ scurt ajungem acasa, am mers in liniste totala deoarece Cass nu a scos niciun cuvant tot drumul, iar eu inca procesam ce se intamplase.

-In sfarsit ati ajuns. Ne intampina scumpa mea logodnica in prag stand sprijinita de tocul usii cu mainile incolacite la piept. Daca nu as fii inca buimacit de puterea de care a dat, fiica mea, dovada cu aproximativ o jumatate de ora inainte, as sarii pe femeia din fata mea care e imbracata in niste blugi negri, mulati extrem de mult pe picioarele ei interminabile, asortasi cu un maieu gri, largut dar totusi decoltat indeajuns incat sa imi provoace fantezi, si in picioare purtand nelipsiti pantofi cu toc, negri. Daca nu as stii ca asta a devenit tinuta ei de zi cu zi de cand Medellin a calcat pragul casei noastre, as putea sa jur ca se duce la o prezentare de moda.

Cassidy trece pe langa mama ei fara ai adresa vreun cuvant si se duce direct in camera ei, probabil sa se odihneasca dupa o asemenea zi, iar eu incerc sa ii urmez exemplul dar nu apuc sa fac mai mult de trei pasi in interiorul casei, caci usa se inchide cu un sunet puternic, si eu sunt prins si trantit de ea. Cu o mana ma tine pe mine pironit pe usa, iar pe cealalta o are stransa in pumn, dupa privirea pe care o are imi dau seama ca nu voi scapa prea usor de interogatoriu.

- Ce are Cassidy? De ce a trecut asa pe langa mine? Ce i-ati facut? Si unde e Nick? Si exact cum ziceam intrebare dupa intrebare..

- Iubito...dar nu apuc sa spun mai mult caci sunt eliberat si trantit si mai tare de usa.

- Nu ma lua pe mine cu "iubito", vreau sa stiu ce are fata mea, si vreau sa stiu ACUM. Spune asta cu atata seriozitate, accentuand ultimul cuvant, caci am vaga banuiala ca am sa raman cu traume. Natasha e o persoana minunata cu un suflet cat Tour Eiffel, dar cand vine vorba de Cassidy intra in functiune instinctele de "mama urs" asa cum le numesc eu.

- Ok, am sa-ti spun tot, dar poti te rog sa nu ma mai sufoci ? Raspund mai mult soptit, caci palma ei imi apasa groaznic de tare pe pieptul meu, asfixiindu-mi plamanii. Si spre norocul meu sunt eliberat si pot respira din nou normal, se indeparteaza de mine dar pastrandu-si pozitia dominanta.

Stiti vorba aceea : " In casa trebuie sa cante cocosul, nu gaina?", ei bine la noi e altfel zicala, fiind mai asa : " In casa canta cocosul, dupa cum ii dicteaza gaina", caci altfel ajung in cuptor printre morcovi, cartofi si alte legume, si nu glumesc.

Mi-am tras sufletul apoi i-am povestit cu lux de amanunte tot ce s-a intamplat in seara asta, de la incercarile esuate ale lui Cass, pana la rezultatul final. Am putut sa observ cum a trecut prin toate starile posibile, de la amuzament, la tristete apoi la ciuda, ca mai apoi sa i se astearna pe chip un ranjet mandru.

- A fost o zi pe cinste, imi pot da seama, dar totusi unde o fii Nick? In timp ce rostea cuvintele, de pe hol isi fac aparitia Medellin si Cassidy, iar din partea opusa in usa isi face aparitia un Nick zdrentuit, zgariat si murdar, de parca ar fi fost la un meci de box cu ursi, apoi s-ar fi luat la tranta cu lupii ajungand in final sa faca dansul victoriei in noroi.

Dupa ce termin sa il examinez ma bufneste rasul, de fapt nu doar pe mine ci pe toti inafar de Nick care probabil injura in barba.

- Sa inteleg ca a mers bine antrenamentul? Il intreaba sotia lui in timp ce se indreapta spre el cu un ranjet satisfacut pe fata.
Dar tot ce se aude din partea acestuia este doar un amalgam de bolboroseli indescifrabile.

- Ma duc sa fac o baie. Sunt singurele cuvinte care se inteleg din tot pomelnicul spus pana acum si trece ca o furtuna pe langa noi, dar se opreste langa Cassidy, o analizeaza din cap pana in picioare apoi isi potriveste privirea pe chipul ei. Bravo nepotica, antrenamentul tau a luat sfarsit. Este tot ce mai zice apoi singurul sunet care se mai aude este usa de la baie.

***

Buun dragi cititori, uitati ca a aparut si capitolul 21. Stiu ca a durat ceva, dar sa stiti ca nu depinde de mine ci de voi cand voi posta eu, am decis ca de acum inainte dupa ce am cel putin 100 de cititor la capitol sa il pun pe urmatorul. Stiu sunt o egoista dar ce sa fac daca imi doresc ca aceasta carte sa aiba succes?

Vreau sa va spus ca va iubesc si va pup de nu va vedeti pe toti cei care o cititi. Imi faceti ziua mai buna. XoXo <3