Demon fara voie

Capitolul 9

- Da iubito, sange. Imi spune Derek razand, eu ramanand masca.
Nu pot manca sau bea sau orice s-ar face cu afurisitul ala de sange, il detest mi-e scarba numai cand il vad, nici nu ma gandesc.. Iacc!!!

- Nu, absolut nu! Raspund eu punandu-mi mainile la stomac incercand sa nu vomit. Altceva...orice dar nu sa..sange. Continui in speranta de a gasii o cale de mijloc.

- Hmm...imi pare rau Natasha, dar asta e masa ta zilnica de acum incolo.

- Dar nu-mi place sangelee... Ma smiorcai eu.

- Ooo crede-ma ca il vei adora, avand in vedere ca acum sunt sigur ca mori de foame. Spune cu spranceana ridicata, cei drept as manca si un elefant in momentul asta la ce foame imi este.

- Si ce ar trebui sa fac? Intreb in cele din urma.

- Sa sugi sangele din cineva sau ceva. Raspunde serios, dar pot observa amuzamentul din tonul sau.

- Haha, foarte amuzant. Tu sugi, eu ma hranesc. Spun punandu-mi mainile in san si privindu-l serioasa desi ma bufnea rasul.
Dupa mai multe schimburi de priviri intre noi, am izbucnit amandoi intr-un ras isteric.

- Bine vacuto, hai sa ''te hranesti''. Spune Derek dupa ce se opreste din ras.

M-am oprit si eu brusc auzind ce a spus si l-am privit serios.

- Nu sunt vaca, sugativa ce esti. Ranjesc invingatoare vazandu-i zambetul pierindu-i de pe buze.

- Joci dur? Bine. Si eu care voiam sa te invat sa prinzi un om si sa il storci de viata, dar te voi lasa sa te descurci cu pisicile, cainii si sobolanii vecinilor. Cand a terminat de vorbit am marit ochii dandu-mi seama ca habar n-am cum sa "capturez" un om si in meniul meu ar intra exact ceea ce a enumerat el. Clar nu!

Am sarit de pe scaun si m-am dus sarindu-i lui in poala, inclestamdu-mi degetele in gulerul tricoului sau.

- Te rog..te implor sa nu ma lasi sa mananc, sug, hranesc, sau orice as face, cu asa ceva. Spun panicata privindu-l in ochii, care exprima...amuzament?! Isi bate joc de mine sau ce?!

- Iubito..iubito..iubito, cine crezi ca te-ar mai saruta dupa ce ai manca un soarece? Spune mangaindu-mi obrajul incercand din greu sa nu rada.

Ma ridic brusc si il imping pe spate, scaunul cazand o data cu el.

- Auu...asta pentru ce-a fost? Intreaba ridicandu-se si frecandu-si capul.

- Pentru ca iti bati joc de mine, de-aia! Raspund cat se serioasa si suparata pot, desi imaginea din fata mea cu el bosumflandu-se ca un copil nu ma prea ajuta.

Se uita la mine cu o privire pe care nu o pot citi si in cele din urma vorbeste.

- Fie, gata cu glumele. Zice serios. Dar inainte de a te hrani trebuie sa vedem ce puteri ai. Continua si mai serios.

M-am uitat la el confuză , puteri? Ce puteri? Nu suntem in twilight!

- Serios? Puteri? Glumesti. Pufnesc la gandul ca as avea vreo putere, si totusi...

Nu apuc sa-mi continui gandul caci Derek ma intrerupe, ca de fiecare data.

- Da puteri, Natasha. Eu am puterea de a vedea cateva farame din viitor doar atingandu-te, deci prin urmare si tu ai o putere a ta. Zice incet si cuprinzator privindu-ma in ochi.

- Mmm..bine si care ar fii aceea putere, ma rog? Raspund putin sceptica si sarcastica - combinatie mortala - la ideea de a avea puteri. Ma simt ca in desene animate.

- Asta depinde de tine. Nu iti pot spune eu, trebuie sa aflii tu.

- Oo, nu zau si cum s-ar presupune sa fac asta? Intreb ridicand o spranceana.

- Pai..o sa incerc aceeasi metoda pe care a facut-o creatorul parintilor mei cu mine. Imi raspunde ganditor.

- Creatorul parintilor tai..? Intreb confuză.

- Da, poveste lunga. Acum uitate la mine si spune-mi ce-ti vine sa faci.

- Sa te pocnesc. Spun incepand sa rad ca o nebuna.

- Natashaa..! Ma avertizeaza cu o voce joasa.

- Aaa ... deci chiar vorbeai serios? Spun oprindu-ma din ras. Aproba scurt din cap așteptând  sa ma concentrez. Imi dreg vocea si incep sa il privesc serioasa incercand sa-mi dau seama ce vreau sa-i fac.

- Deci? Intreaba dupa mai multe minute in care eu inca il privesc serioasa.

- Simt ca si cum as vrea sa te fac sa suferi pana cazi pe jos si ma rogi sa te omor doar pentru a scapa de durere. Raspund parca in transa, acesta si-a marit ochii de uimire la auzul vorbelor mele dar si-a revenit rapid.

- Asta e. Poti provoca durere doar privindu-ma. Uitate in ochii mei si fa-ma sa sufar, iubito. Spune acesta incet privindu-ma bland.

- Stai, ce?! Raspund eu realizand ceea ce tocmai a spus.

- Oh haidee. Ti-e frica? Ma priveste amuzat cu unul din ranjetele lui stupide pe fata.

- Jos ! Spun fara sa gandesc privindu-l in ochi. Acesta isi mareste ochii de uimire apoi cade in genunchi tipand din toti rarunchii.

Cand imi dau seama ceea ce-i fac ma trezesc la realitate si alerg la el cazand in genunchi luandu-i fata in palme.

- Imi pare rau...eu nu.. Si nu apuc sa termin ce am de spus, caci buzele mele sunt acaparate de ale lui intr-un sarut salbatic dar torusi senzual.

Dupa cateva momente in care buzele noastre sunt unite formand un cuplu perfect, limba lui trece peste buza mea inferioara cerand permisiunea sa intre, despart usor buzele lasandu-l sa isi faca loc, limba lui intalnind-o pe a mea si incepand sa se unduiasca una pe cealalta intr-un dans nebun si excitant.

Continuam sarurul pana cand amandoi ne departam sa luam aer. Ne privim dar nu zicem nimic.

- Esti incredibila, babe. Rupe el tacerea care devenea din ce in ce mai apasatoare, complimentul lui facandu-ma sa zambesc.

Ne-am ridicat scuturandu-ne de praf -chiar trebuie sa mai fac curat pe aici - si prinzandu-ma de mana tragandu-ma spre iesire.

- Unde mergem? Intreb vazand ca nu are de gand sa zica ceva.

- Sa mancam. Raspunde simplu deschizand usa.

- Aa da..uitasem. Spun reamintindu-mi de foamea care punea iar stapanire pe mine.

- O sa continuam ce am inceput mai devreme dupa ce ne intoarcem de la masa, iubire. Ranjeste intorcandu-si privirea la mine.

- Inca o vorba despre asta si o sa-mi exersez puterea pe tine, din nou. Ma incrund la el fiind serioasa.

- Gata sefa. Rade acesta facandu-ma si pe mine sa chicotesc.

Am strabatut jumatate de oras in cautarea unei zone mai retrase si intunecoase, gasind-o in cele din urma.

Sa inceapa distractia!!!