Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

2. Fa-mi jocul

          Milan
          Prezent

           Ultima cursa sta să pornească,
          Dar pe diavol cine să-l oprească?
          Mergeți acolo unde totul a început.
          Care înger a fost primul ce-a căzut?

          Nici macar nu trebuia să mă gândesc cu adevărat la noua ghicitoare. De cand primisem scrisoarea de convocare de la Anonymous Society, acela era primul moment in care chiar știam la ce se refereau.
          Davis si Milan se certasera încă de seara trecuta și au continuat să o facă și în acea dimineața, la micul dejun. Eram prea mahmur ca să le spun ca știam despre ce era vorba, ca nu trebuia sa vandalizăm nici o catedrala așa cum a propus Davis si nici sa mergem la vanatoare de diavoli, așa cum credea Killian ca ar fi trebuit sa facem.
          Răspunsul era simplu, dar știam ca odată ca il dădeam, începea in mod oficial ultima cursa. Iar eu nu eram încă pregătit, așa ca am decis cu înțelepciune sa aman cat de mult posibil momentul in care sa le spun prietenilor mei răspunsul ghicitorii.
          După micul dejun la care am crezut ca o să îmi explodeze creierul, am urcat în camera de oaspeți a lui Killian. Era din nou liniște în jurul meu iar eu puteam sa gândesc.
          Orașul Miami devenise infernul meu propriu si personal. Mai ca am renunțat la cursa Anonymous când am aflat locația ultimei părți a competiției.
In urma cu careva luni venisem in Miami fara rețineri și plecasem de aici în goana mare, de parca mă fugăreau legiuni întregi de diavoli. Am jurat ca n-o sa mai pun piciorul aici niciodată.
          De atunci si pana acum doua săptămâni când Anonymous Society ne-a trimis in acest oras, am mai venit de inca patru ori. De fiecare data am stat numai câteva ore si m-am purtat ca un ciudat. Ma furișam in clubul ăla, la cea mai întunecată masa si urmăream prestația pe scena a femeii aleia. De fiecare data am plecat fara sa urc după ea. Prietenilor mei le spuneam ca plec inapoi la Washington, lui Chloe ii spuneam ca am treaba in Chicago. Nimeni n-a aflat de micile mele escapade perverse.
          Dar acum eram acolo, pentru câteva luni dacă cei de la Anonymous respectau tiparul din LA și Chicago. Iar ea era la câteva străzi distanta de locul în care locuia Killian. Și eu nu știam dacă sunt suficient de puternic și motivat ca să rezist tentației.

          -Primul vers e cât se poate de clar, spuse Easther fara echivoc. Cum e următorul?
          -Dar pe Diavol cine să-l oprească? Îi spuse Davis oftând lung.
          -Apoi spune Mergeți acolo unde totul a început, interveni Killian. Totul a început în GreeforBay, in sala de sport a liceului, atunci când am primit scrisorile.
          -Nu cred ca e atât de simplu, spuse Julie. Poate se referă la locul din care ati început competiția, in LA.
          -Suna mai logic așa, dacă ma intrebi pe mine, isi dau Easther cu părerea. Știm deja ca în trecut sunt cel puțin doi bărbați care au renunțat la cursa asta, nu-i așa? Când ati primit scrisorile ati fi putut pur si simplu sa spuneți pas. Ati început cu adevărat in LA, odată cu prima misiune.
          -Bine, hai sa presupunem de dragul discuției ca aveți dreptate, ofta Killian resemnat. Ce ziceți de ultimul vers? Care înger a fost primul ce-a căzut?
          -Lucifer, ii răspunse Julie pe loc.
          -Deci ce știm? Întrebă Davis exasperat. Ne învârtim în cerc!
          -Știm ca trebuie să răspundem la ghicitoare ca să înceapă cursa, incepu Killian să-i enumere pe degete. Știm ca trebuie să găsim locul în care totul a început și ca primul înger căzut e Lucifer. Poate chiar ar trebui sa ne consultam cu o biblie, propuse el.
          Am pufnit din locul retras in care stăteam. Era deja după-amiaza și ei îmi facusera capul calendar toată ziua. Aveam nevoie de o băutură si de doișpe' ore de somn. Trebuia sa ii răspund lui Chloe la telefon, pentru ca ma sunase deja de trei ori. Trebuia sa ii răspund si mamei, pentru ca si ea ma sunase. Caidan, tipul care se ocupa de PR in campania mea imi trimisese nu mai puțin de șapte e-mailuri încă de la prima ora si trebuia sa scriu si un discurs pentru o gala de luna viitoare. Iar eu abia dacă reușeam sa funcționez.
          -Care-i treaba, Petrov? Se întoarse Killian încruntat spre mine.
          -Spui nonsensuri, l-am anuntat morocănos. Nu ne trebuie nici o biblie.
          -Milan, de azi dimineața stai intr-un colt și mormai fara rost, se burzului Davis. Dacă noi suntem așa prosti și tu ești așa deștept, de ce nu ne spui tu răspunsul ghicitorii?
          M-am uitat lung la el. Era ciudat să îl văd pe Davis atat de serios si incruntat. De obicei era un bufon. Mimica lui Killian o imita pe a lui, la fel de serios si sever. Pana si Julie si Easther se uitau fix la mine, asteptand sa spun ca nu știu răspunsul ca sa pufnească si sa-si dea ochii peste cap.
Si chiar am fost la un pas distanta să spun ca nu știu. Nu mă deranja să mă considere inutil încă puțin timp daca asta imi oferea un răgaz. Apoi mi-am dat seama de ceva. Cu cat trăgeam mai mult de timp, cu atat aveam sa stau mai mult in Miami. Iar eu voiam sa plec cat de repede de putea din orașul ăla si apoi sa il marchez cu un x pe harta din biroul meu.
          Așa ca am oftat si m-am frecat cu ambele maini pe fata.
          -Ghicitoarea se refere la locul în care a început cursa noastră, baieti, am început eu. Se referă la locul în care a început Anonymous Society.
          -De unde știi? Pufni Killian. Sunt doar presupuneri.
          -Ar putea fi, am fost eu de acord, dar eu știu unde unde e locul asta. Va amintiți ca vara trecuta am venit in Miami ca sa verific niște informații?
          -Da, spuse Davis precaut, dar nu ne-ai spus niciodată ce ai găsit aici. Mă rog, ne-ai spus ca ai cunoscut...
          -V-am spus ca am găsit clădirea care a servit drept sediu pentru Anonymous Society acum treizeci de ani, am scrasnit uitându-mă urat la el. Si acum locul este un club pentru adulti. Știți cum se cheamă?
          -Cum? M-a întrebat Killian cu ochii cat cepele.
          -Lost Lucifer.
          Am așteptat pana când informațiile s-au conectat în capetele lor seci. Easther a fost prima pe care a lovit-o revelația, urmată îndeaproape de Julie.
          -Crezi ca asta e răspunsul la ghicitoare? Un club pentru adulti? M-a întrebat Easther incruntata. 
          Am ridicat nepasator din umeri. Nu credeam. Eram sigur de asta.
          -Răspunsul la prima ghicitoare din LA a fost hotelul familiei tale, i-am spus eu. Și răspunsul la prima ghicitoare din Chicago a fost biserica în care slujește tatăl lui Julie. Mi se pare logic ca si aici, in Miami, răspunsul primei ghicitori sa fie tot un loc.
          -Crezi ca are legătură cu cel de-al treilea participant din echipa tatălui meu și al lui Easther? Întrebă Julie gânditoare.
          Am ridicat din nou din umeri, apoi le-am povestit ce știam despre istoria clădirii. La sfârșit am oftat lung.
          -Deci nu știm cui aparține acum locul ăla, concluziona   Davis.
          -Nu, am confirmat eu.
          -Ce alte lucruri ai aflat când ai fost acolo?
          Ca sunt un tradator, mi-am zis. Ca am lasat o femeie cu moralitate îndoielnică să mă călărească și i-am tras-o de parca de asta depindea existenta mea. Ca am o logodnica superba pe care abia dacă o ating, dar ma masturbez de luni întregi gândindu-ma la o dansatoare la bara.
          -Mai nimic, i-am răspuns lui Davis. Clubul pune mare pret pe confidențialitate. Angajații nu ciripesc si nimeni nu pare sa stie cu adevărat al cui e clubul asta.
          Informațiile astea erau reale, doar ca le aflasem ulterior, în timpul celorlalte vizite clandestine pe care le făcusem în locul ăla blestemat.
           -Atunci presupun ca în seara asta mergem într-un club pentru adulti, ranji Killian și îsi arunca un brat pe spătarul scaunului lui Julie.
           Julie a pufnit și și-a dat ochii peste cap.
           -Doar nu vrei să vin și eu!
           -Ba da, a asigurat-o Killian numaidecât. Dar trebuie să fim discreți, a completat imediat uitându-se la mine și Davis. Dacă apare vreo poza în ziar cu mine si Jules acolo, or sa se sesizeze cei de la protecția copilului si James... nici nu vreau sa ma gândesc!
           -Nu ești singurul care vrea ca unele acțiuni să-i rămână departe de vizorul presei, i-am amintit sec. Știu cum putem intra fara să fim văzuți.
           -Atunci noi o să mergem la hotel, zise Davis sărind în picioare. Să ne pregătim, bineînțeles.
            Toti știam ce înseamnă asta. M-am ridicat și eu si am pornit agale spre scări.