Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

29. Ca daca n-ar fi...

          Killian

          Fiica mea s-a născut în mijlocul verii și exact așa o simteam și eu: de parca era însăși vara.
          Trecuseră doar câteva ore de când venise pe lume, timp în care mă plimbam ca un cățeluș după pătuțul ei prin tot spitalul pentru controalele de rutina, la cererea soției mele care m-a amenințat cu moartea de mai multe ori în acea zi și la cererea sufletului meu care refuza să-și paraseasca copilul. Celălalt copil, pe care am decis după mai multe dezbateri ca nu vrem să îl traumatizam de la noua ani, a rămas acasă cu Easther și Davis. Sau poate doar cu Easther, pentru ca Davis era efectiv incapabil să aibă grijă chiar și de el.
          -Domnule Moriatis, mergeți la soția dvs, mi-a spus asistenta fara drept de apel. Domnul doctor întârzie câteva minute. Nu are rost să așteptați aici.
          Apoi mi-a închis ușa în nas.
          Fiica noastră, pe care am decis în unanimitate să o numim Daisy, era superba. Da, știu, toți părinții spun asta despre copii lor, dar fiica mea chiar era superba. Cel ce-am doilea înger blond cu ochi albaștrii din viața mea.
          Am deschis ușa salonului în care fusese mutată Julie încet, aproape cu teama. Și-a ridicat capul de pe perna și s-a uitat la mine cu ochii cât cepele.
          -Unde e? M-a întrebat incercand să se ridice în capul oaselor.
          M-am repezit disperat la ea.
          -Nu te ridica, Jules. De ce nu dormi?
          -Nu pot, spuse ridicând din umeri. Am încercat și nu pot. Unde e copilul?
          -Asistenta mă urăște, asa ca m-a închis pe dinafara pentru ultimul control, i-am explicat asezandu-mă pe marginea patului. Totul e în regula, fiica noastră e perfect sănătoasă.
          Julie a închis ochii o clipa și a răsuflat usurata.
          -Slava Domnului, a șopotit ea. James? Ai vorbit cu el?
          Am incuviintat dand din cap.
          -De câteva ori, i-am spus el. Vrea să te vadă, dar i-am spus ca cel mai probabil dormi. Easther și Davis or să îl aducă aici mai tarziu, când vin în vizita.
          Julie a incuviintat dand din cap și s-a relaxat.
          Soția mea superba și incredibila era născuta să fie mama. Fusese mama lui James din prima clipa în care l-a cunoscut și odată cu trecerea timpului a continuat să exceleze în domeniu. E fascinant de privit cum o femeie devine mama. Cel mai complex și plin de dragoste proces pe care îl poate suporta un om.
          -Cum te simți, iubito? Am întrebat mangaindu-i obrazul.
          Și-a sprijinit fata în palma mea și mi-a aruncat un zâmbet.
          -Bine, spuse ea. Nu pot să dorm. Sunt foarte entuziasmata și îmi vreau copilul înapoi.
          O înțelegeam perfect. Defapt nu, poate ca nu o înțelegeam perfect, pentru ca ea o purtase pe fiica noastră noua luni în burta, nu eu. Și tot ea trecuse prin ceea ce a părut, fara să exagerez cu nimic, o moarte lenta și chinuitoare soldata cu reînvierea.
          -Ești cea mai frumoasa femeie pe care am văzut-o vreodată în toată viața mea, i-am spus din senin, uitându-mă la ea exact asa cum fanaticii religioși se uita la icoane.
          Și-a dat ochii peste cap și a încercat să se ridice. N-am mai încercat să o opresc de aceasta data. Femeia născuse un copil, putea să facă orice mama naibi voia să facă.
          -În clipa asta nu mă simt nici macar drăguță, mă anunță ea. Poți să mă ajuți? Vreau să fac un dus.
          -Chiar acum? Am întrebat panicat. Serios, Jules, nu crezi ca ar trebui să întrebam un medic.
          -L-am întrebat, m-a lămurit aruncând cearșaful de pe picioarele ei. Am născut un copil, nu sunt bolnava în faza terminala.
          M-am uitat chiorâș la ea.
          -Oamenii bolnavi în faza terminala nu pot face dus? Am întrebat bulversat.
          Confuzia din capul meu se oglindea și în ochii ei.
          -Habar n-am. Nu m-am întrebat niciodată asta. Mama putea face, deci presupun ca depinde de boala.
          -Pare logic, am fost eu de acord. Bine, Jules, haide să faci un dus.
          Toată fata i s-a luminat când m-am ridicat în picioare și i-am intins mana. A prins-o fara să stea pe gânduri și m-a urmat la baie.
          Cât am pregătit eu temperatura apei, Julie și-a scos cămașa de noapte și restul articolelor pe care spitalul i le pusese la dispoziție. I-am admirat corpul din cap pana în picioare. Era superba, în ciuda sarcinii, în ciuda epuizării.
          -Nu te mai uita, a mormait trecând în viteza pe langa mine.
           M-am răsucit pe călcâie și m-am uitat încruntat cum paseste în bătaia dușului. Stătea cu spatele la mine.
           -De ce să nu mă uit? Ești soția mea! E treaba mea să mă uit la tine când ești dezbracata și să salivez.
          -Nu chiar în clipa asta, a mormait abia inteligibil. Serios, Killian, nu e nimic de văzut în clipa asta. Arat... pai, ca orice femeie dupa o naștere.
          -Ești la fel de superba ca în ziua in care te-am cunoscut și m-ai atacat cu o matura, am pufnit eu.
          -Da, cu vreo zece kilograme în plus, a comentat Julie fara să-mi arunce vreo privire.
Era ridicol! Acele kilograme în plus ne-o aduseseră pe fiica noastră în brațe și nici ca ar fi putut să îmi pese mai puțin de acest aspect, dar Jules merita validare a sentimentelor pe care le avea și a propriilor ei trăiri. Știam ca e doar un moment trecător și ca o să revină la sentimente mai bune asupra proprie-i persoane.
Atunci când a ieșit din dus, am întâmpinat-o cu un prosop. I l-am așezat peste umeri și am ajutat-o să se șteargă și mai apoi să se îmbrace. La sfârșit i-am prins fata în mâini și mi-am lipit buzele de ale ei.
Pentru ca era un ticălos nenorocit, n-a durat decât o clipa să-mi lipesc trupul de al ei și să-mi împing limba printre buzele ei. Am tras-o mai aproape și am prins-o de fund. Născuse de numai câteva ore, era epuizata și flamanda, îngrijorată și nu foarte impacata cu corpul ei. În ciuda tuturor acestor lucruri, mi-a răspuns la sărut fara ezitare, cu frenezie și entuziasm.
-Cam asta e părerea mea despre tine, am murmurat impingandu-mi soldurile în ea, asigurându-mă ca simte cât de tare eram. Jules, jur ca uneori mă excit numai dacă te uiți mă mine! Ești superba, am spus și am sărutat-o din nou. Incredibila. Minunata. Foarte, foarte sexy. Ești o mama minunata. Și te iubesc atât de mult încat, uneori, mă ia cu amețeli.
Julie a chicotit în gura mea și s-a tras puțin în spate. Când m-am uitat în ochii ei, sclipirea apăruse din nou în ei. Zâmbea.
-Și eu te iubesc, mi-a spus ea. Te iubesc, Killian. Jur ca dacă mi-ar fi spus cineva anul trecut ca o să fiu în stare să fac orice pentru tine, l-aș fi luat la bătaie.
-Te cred, am pufnit dându-mi ochii peste cap.
-Mulțumesc, mi-a spus apoi tragandu-mă spre ea și lipindu-și fruntea de pieptul meu. Chiar știi cum să ridici stima de sine a unei femei în momente proaste, Killian Moriatis.
Am revenit amandoi în salon iar Jules s-a așezat în pat. M-am intins langa ea și am continuat să vorbim și să ne hlizim pana când ușa salonului s-a deschis și asistenta a intrat, împingând pătuțul în care era fiica noastră. Julie s-a ridicat în capul oaselor brusc. Daisy era atât se mica încat nu se vedea din pătură, dar amandoi știam ca ea era acolo.
-Daisy a trecut cu brio toate testele, doamna Moriatis, o anunță asistenta. E perfect sanatoasa și, dacă totul e în regula, mâine dimineața puteți merge acasă. Dacă aveți nevoie de ceva, apăsați pe butonul roșu de langa pat.
-Mulțumesc, a murmurat pe jumătate în transa.
A împins din nou cearșaful de pe picioare, dar mi-am așezat o mana pe umărul ei.
-Stai aici, Jules. Ti-o dau eu. Aseaza-te înapoi.
Nu s-a opus, dar nici nu și-a luat ochii de la pătuț. M-am ridicat și am ocolit patul cât ea s-a așezat înapoi pe perne, ceva mai sus decât înainte. Am dar deoparte pătura și... iat-o!
-Buna, am murmurat cu un zâmbet imbecil pe buze. Mă bucur ca ai venit înapoi, pentru ca maica-ta începuse să se uite la ușa din trei în trei secunde.
Fiica mea dormea dusa, complet nepasatoare în fata lamentarilor mele. Am luat-o în brațe cu o stângăcie incredibila și o grijă aproape sufocanta. N-o să zic ca îmi era frica să nu o scap, dar îmi era. Am tras-o la piept și am făcut cei doi pași care mă despărțeau de Julie.
I-am așezat-o pe Daisy în brațe. A prins-o și a tras-o mai aproape. M-am dat un pas înapoi și... n-am mai putut să respir. Aș fi putut să mor în clipa aia și, cel mai probabil, ceva chiar a murit în mine. Ce mai rămăsese din Killian de dinainte se Julie a murit. Killian care mergea în cluburi și agata femei fara chip și fara nume, Killian care se îngropa în munca ai voia să cucerească lumea. Acea parte din mine a murit, pentru ca știam ca n-o să mai fiu niciodată acel bărbat.
Acum aveam un scop: eram sot și tata pentru doi copii. Plănuiam să mă ridic la inaltimea așteptărilor.
-E atât de mica, a soptit Julie cu jumătate de gura și ochii cât cepele. E perfecta.
-Chiar este, am fost eu de acord asezandu-mă înapoi pe pat, langa ea. Și, din fericire, seamana cu tine.
-James seamana cu tine, îmi spuse ea fara să se uite la mine. Cineva trebuia să semene și cu mine!
N-o puteam contrazice. James n-ar fi semănat mai mult de atât cu mine nici dacă era fiul meu biologic.
-Îți vine să crezi ca noi am făcut-o? M-a întrebat Julie complet vrăjită de fiica noastră care dormea ghemuită la pieptul ei.
-Da, am spus eu fara ezitare. E minunata, așa ca tine, deci da.

-Pot să o țin în brațe?
-Bineînțeles, îi spuse Julie.
James a topait de fericire și mi-a făcut semn să mă ridic ca să îmi ia locul. Am făcut-o, iar el a sărit ca ars pe saltea. Am privit fascinat cum Julie i-o pune pe Daisy în brațe. Ochii lui James urmăreau fascinați cum micuța copila îsi întinde mâinile și se schimonosește în somn. L-a vrăjit pe loc, așa cum a făcut și cu noi.
-E atât de mica, a chitait James. Seamana cu o păpușa!
-O să crească foarte repede, spuse Julie aruncându-și un brat pe după umerii lui și tragandu-l mai aproape de ea.
-Să speram ca nu, am murmurat abia inteligibil.
Serios, aveam o fiica născuta cu câteva ore în urma. Încă nu voiam să mă gândesc la perioada in care n-o să mai fie un bebeluș! Cu atât mai puțin la adolescență sau tinerețea tumultuoasa.
-James, spuse Julie apoi. Chiar dacă a apărut Daisy, te iubim la fel de mult ca înainte.
-Știu, o asigura el zâmbind. Știu ca mă iubiți pentru ca m-ati ales. Și știu și ca ea va avea nevoie de mai multa atenție decât mine, pentru ca e mica, așa ca promit ca o să incerc să stau departe de necazuri la scoala.
Julie mi-a aruncat o privire care o oglindea pe a mea. Amandoi eram muți în fata răspunsului primit.
-Când vin ceilalți? A întrebat Julie clipind des ca să îsi alunge lacrimile înainte ca James să le vadă.
-Easther și Davis asteapta pe hol, i-am spus eu. Au vrut să ne lase un moment în familie înainte să navaleasca înăuntru. Milan și Eva sunt și ei pe drum iar taica-tu încă n-a venit de la capela spitalului.
Mama și tata mă sunaseră după ce Julie o născuse pe fiica noastră, dar nu le-am răspuns la telefon. Singura persoana din familia mea cu care mai tineam legătura era Victoria, dar vorbeam rar și puțin. Știam ca era în proces de divorț. Îsi dăduse seama ca nu poate să traiasca toată viața doar cu banii soțului ei. Poate încă mai exista speranță pentru ea.
M-am trezit scoțându-mi telefonul din buzunar. Le-am făcut o poza lui Julie și copiilor nostrii. Plănuiam să o inramez și să o pun pe biroul meu la companie, ca atunci când nu eram acasă cu ei să îmi pot aminti momentul ăla și de ce trebuie să continui să lupt.
-Vino încoace, mi-a spus Julie.
M-am așezat pe marginea patului, langa James. L-am pupat pe tâmplă și mi-am așezat palma pe capul lui Daisy. Îi simteam privirea lui Julie ațintită asupra mea, așa ca m-am uitat la ea și i-am făcut cu ochiul.
-Ești un sarlatan, Killian, mă anunță ea. M-ai tras pe sfoara!
-Cum așa? Am chicotit eu.
-Ai apărut ce un blestem și te-ai transformat intr-o binecuvântare, îmi spuse ea.
M-am aplecat spre ea prin spatele lui James. Ea s-a aplecat spre mine. A fost un sărut cast în care am pus toate speranțele și visurile pe care le aveam pentru noi patru. O viață întreagă de speranțe și visuri. O viață întreagă de iubire. O familie adevarata, pe care plănuiam să o pretuiesc cu fiecare bătaie se inima, cu fiecare respirația. Datorită lui Jules aveam... tot. Pentru prima data în viața mea, nu-mi mai doream nimic mai mult decât aveam deja.
-Mă scuzați ca va deranjez momentul de afecțiune, îsi drese James vocea. Dar am impresia ca Daisy tocmai a făcut pe ea.
Am izbucnit în hohote în același timp cu Julie.
Oh, ce-o să ne mai distram!