Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

19. Femeia. Este. Psihopata!

          Milan

          Marți mi-am dat seama ca singurul lucru la care excelam în viața era acela de a fi politician. În rest, eram un dezastru. Eram un fiu de doi bani, un logodnic îngrozitor și, am aflat atunci, un prieten de toată jena.
          Davis și Easther veniseră din LA după prânz, iar eu nu numai ca nu m-am dus după ei la aeroport, dar nici macar nu am trimis un șofer să îi ia. La fel s-a intamplat și in cazul lui Killian, Julie și James, caci ajunseseră și ei la începutul după-amiezii.
          Numai ca acum era seara, iar eu alergam cât mă țineau picioarele prin parcarea clădirii, de parca un minut în plus sau în minut ar fi putut să mă facă să par un om decent.
          Am urcat în lift și abia atunci mi-am tras puțin sufletul. Pur și simplu pierdusem noțiunea timpului și nu-mi dădusem seama când se făcuse seara. Oricui i s-ar fi putut întâmpla. Nu-i așa?
          Când am intrat în apartament, am ciulit urechile. Râsetele se auzeau estompate, dar foarte animate. Veneau din bucătărie asa ca, profitând de faptul ca nimeni nu auzise soneria liftului în toată hărmălaia aia, am intrat în casa în vârful picioarelor.
          -Serios, doamna Petrov, nu-i mare scofala, pot să o fac, am auzit-o pe Julie lamentandu-se.
          -Nici nu mă gândesc! Pufni mama. Stai jos și bea-ti ceaiul, Julie. Sunteți musafiri, iar mie îmi place la nebunie să fac pe gazda draguta.
          -Macar promiteți-ne ca ne lăsați să punem și să strângem masa și să spălăm vasele, îi propuse Easther.
          -O să vorbim despre asta mai tarziu, îi spuse mama după o clipa de gândire.
          În traducere libera, asta însemna ca nu o să le lase să miste nici macar un pai, dar știam ca apreciază intenția lor.
          -Adică suntem în concediu, fara nimic de făcut, ofta Julie.
          -Tu faci ceva, mormai Easther cu gura plină. Crești un copil și ai grijă de încă doi, în condițiile în care Killian e mai rau decât James. Eu sunt cea care nu face nimic!
          -Pai, fa și tu același lucru, îi spuse Julie indiferenta. Creste și tu un copil.
          -Julie, îsi drese Easther vocea. Ești sigura ca lumea asta e pregatita pentru copilul lui Davis? Pentru ca eu nu sunt!
          Julie a izbucnit în hohote isterice de ras. Totuși, Easther avea dreptate. Lumea chiar nu era pregatita pentru așa ceva!
          -Ești foarte curajoasa, Julie, spuse mama apoi, zâmbetul larg simțindu-se si în vocea ei. Ești atât de tânără și pe langa faptul ca ești insarcinata, ti-ai asumat și răspunderea pentru un copil care nu e al tau.
          -James este al meu, doamna Petrov, spuse Julie imediat, cu o posesivitate aproape feroce în glas. James a venit pe lume pentru a ajunge la mine și la Killian. Sunt sigura de asta!
          -Toți venim pe lume cu un scop, spuse mama apoi. Și e minunat când îți dai seama care e acela. Al tau sigur e să fii mama lui James.
          -Iar al meu să mănânc chestiile astea, mormai Easther cu gura plină. Doamna Petrov, nu știu ce sunt astea, dar n-am mâncat în viața mea ceva atât de gustos!
          Mama a chicotit amuzata.
          -Mai am aluat în frigider, Easther. Mănâncă oricât de multe vrei, sunt doar un soi mai ciudat de gogoși.
          -N-ar fi trebuit să îi spuneți asta, intervenii Julie. Acum n-o să se mai oprească pana nu i se face rau.
          Surprins de mine și de gestul acela pueril de a trage cu urechea, m-am dat cativa pasi înapoi și am pornit din nou spre bucătărie, mult mai zgomotos. Când am ajuns în cadrul usii, trei perechi de ochi se uitau deja la mine. M-am sprijinit nonșalant de cadrul ei, de parcă doar ce ajunsesem.
          -Easther, am spus sec aruncându-i o privire lunga, văd ca deja mi-ai pus monopol pe casa și pe mâncare. Ce surpriza!
           -Doamne, Milan, ofta ea scuturându-și mâinile de zahar. Îți poți imagina ca în ultimele ore am trăit cu senzația ca mi-a fost dor de tine? Mulțumesc ca mi-ai deschis ochii și mi-ar reamintit de ce aparentele sunt înșelătoare!
          -Și eu mă bucur să te văd, Easth, am spus rânjind și făcându-i cu ochiul. Și pe tine, Jules. Serios, pe tine chiar mă bucur să te văd!
          Julie a chicotit, Easther și-a dat ochii peste cap. Trecuseră puțin peste doua săptămâni de când le văzusem ultima data, dar eram al naibi de fericit ca erau acolo, în bucătăria casei mele, la masa alături de mama mea.
          -Unde sunt...
          -Mai să fie, veni vocea taraganita a lui Davis din spatele meu. Mi-a spus Killian ca aerul s-a răcit brusc și a simțit o pala de vant venită și-n iad, dar nu l-am crezut. Bine ai venit acasă la tine, domnule Petrov, îmi ură lovindu-mă cu palma peste umar.