Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

5. Domnule senator...

           Milan

          Doua. Ore.
          Atât am stat în barul clubului și am așteptat, simțind cu fiecare minut ce trecea ca atat răbdarea cat și determinarea îmi parasesc corpul. Killian și Davis veniseră amandoi cu mine, pentru susținere morala, după cum au spus. I-am expediat la mașina după prima jumătate de ora de așteptare, pentru ca nu parea o idee buna ca ei să asculte discuția despre care banuiam ca n-avea să fie plăcută.
          Eva, dacă asta chiar era numele ei real, nu se obosise să-și ascundă furia și ranchiuna pe care mi le purta cu doua seri în urma. Banuiam ca nu urma să fie mai draguta de aceasta data și nu voiam ca și altcineva să asiste la ceea ce ar fi putut deveni umilirea mea.
          Când ușa barului s-a deschis pentru ceva ce parea a mia oară în ultimele doua ore, aproape ca îmi pierdusem speranța de a o mai vedea intrând, însă cum speranța chiar moare ultima, exact atunci și-a făcut grandioasa intrare.
          Mi-a luat clipe bune să o recunosc, pentru ca abia dacă semăna cu femeia din urma cu câteva luni și chiar mai puțin cu cea din urma cu doua nopți. Avea parul prins, asta a fost primul lucru care mi-a sărit în ochi. Era o coada simpla în creștetul capului, dar trasaturile ei erau complet vizibile. Era nemachiata. Purta un trening și ducea pe umar o geanta de sala.
          A intrat zâmbitoare și a salutat pe cineva, apoi a dat cu ochii de mine. Zâmbetul i-a pierit și s-a oprit ca trasnita în loc. Stăteam fata în fata și ne holbam unul la altul. Când naiba mă ridicasem de pe scaun?
          -Domnule Petrov, îsi drese vocea după aproape un minut de tăcere incordata. Aș spune ca mă bucur să va văd, dar nu sunt mincinoasa de fel.
          -Nu-ti face griji. Sentimentul e reciproc.
          Și-a dat ochii peste cap și s-a răsucit pe calcaie.
          -Stai! M-am intins eu prinzând-o de cot. N-am venit pana aici pentru ca n-aveam altceva mai bun de făcut.
           Și-a smucit cotul din mana mea și a sărit ca arsa, punând distanta intre noi. M-a sfredelit cu o privire desprinsa parca din fundul iadului.
           -Nu mă atinge! A șuierat precum un șarpe.
           -Bine! Am spus ridicând ambele mâini în semn de predare. Nu intentionam să o fac oricum.
           -Tocmai ai făcut-o, îmi aminti ea sec. Ce vrei? N-ai fost destul de dezamăgit de serviciile clubului așa ca te-ai gândit să te întorci?
           Am acceptat și întrebarea acida și tonul ei rautacios. Nu plănuiam să îmi cer scuze pentru cele zise cu doua seri în urma.
          -Trebuie să vorbim, i-am spus eu. Intre patru ochii.
          S-a holbat la mine câteva clipe, apoi și-a lasat capul pe spate și a izbucnit în hohote de ras. Era rândul meu să mă holbez la ea.
          -Dispari, mi-a spus devenind atât de brusc serioasa și inexpresiva încat pe moment nici n-am înteles ce zice. Serios, dispari dracului de aici!
          A plecat de langa mine, pornind pe drumul pe care fusesem condus în acea noapte, când am urcat la etaj. Picioarele mi-au luat-o la pas în urma ei înainte ca rațiunea mea să prindă firul acțiunilor mele. Era o idee proasta să mă țin după ea. Era o idee și mai proasta să urc din nou la etaj.
          -Poți să te opresti și să mă asculti? Am întrebat-o chiar când trăgea cu toată puterea de ușa. 
          -Poți să nu te mai tii după mine și să te duci acasă, la logodnica ta? Mi-a întors-o numaidecât.
          -Trebuie să vorbim, am insistat eu.
          -Nu trebuie să fac nimic, domnule senator, cu atât mai puțin să vorbesc cu tine!
          Urca pe scări cu o agilitate fantastica pentru cineva care nu parea să cantareasca mai mult de cincizeci și cinci de kilograme. Aș fi putut să o prind din urma din noua sărituri, dar am preferat să-mi reglez pașii după ai ei și să păstrez o distanta constanta de patru trepte intre noi.
          -Eu și prietenii mei...
          -Mă doare în cot de tine și de prietenii tai!
          -Uite ce e, încep să îmi pierd răbdarea cu tine! Vreau doar să vorbim.
          În timp ce spuneam asta, mă uitam la fundul ei.
          -Eu nu vreau, mă anunță artagoasa. Așa ca, dacă nu cumva vrei să chem paza și să fii escortat în strada, îți sugerez să faci pe Houdini.
           -Ce să fac? Am întrebat încurcat.
           -Să faci pe Houdini! A repetat aruncându-mi o privire ucigătoare peste umar. Adică să dispari!
           A cotit dreapta pe palierul de la etajul al treilea. Îmi aminteam drumul ăla. Îl făcusem o singura data în realitate și de un milion de ori în mintea mea.
           -Avem de rezolvat o ghicitoare și pare să ducă la tine, am anuntat-o eu, sperând ca macar curiozitatea o să o determine să mă asculte.
          -Da? E o ghicitoare despre dezamăgire și servicii mediocre? A pufnit aroganta. Pentru ca dacă nu este, atunci n-are cum să fie vorba despre mine.
           S-a oprit în dreptul usii pe care deasemenea mi-o aminteam de parca o văzusem ieri. M-am oprit în spatele ei, oftând exasperat. A scos o cheie din buzunarul gecii.
           -Pot să îți arat ghicitoarea, iar tu să decizi singura dacă e vorba despre tine sau nu, i-am propus eu.
           -Poți să îți iei ghicitoarea, problemele și cererile și să ti le bagi în fund! A mormait în doi peri, impingand ușa camerei.
           A pasit peste prag, iar eu am urmat-o îndeaproape.
           Apoi ticaloasa mi-a trântit ușa in fata. Singurul meu noroc a fost ca instinctele mele au înteles ce se întâmpla înaintea creierului și mi-am proptit piciorul intre toc și ușa care amenința să-mi rupa nasul.
           -Doamne, poți să nu mă mai hărțuiești? A țipat exasperata, incercand să împingă ușa.
           -Asculta-mă cinci minute și apoi, dacă nu vrei, atunci n-o să mă mai vezi niciodată, i-am propus eu. E un targ cinstit!
            Ușa s-a deschis, spre surprinderea mea. Nu m-am bucurat prea mult, caci imediat am dat cu ochii de mimica ei întunecata și furioasa.
             -Ce știi tu despre lucrurile cinstite? A pufnit sec. O să chem paza!
             -N-o să o chemi, am comentat eu incercand să par relaxat. Dacă voiai să fiu dat afara, ai fi anuntat pe cineva încă de când eram jos, în bar, acolo unde ar fi fost mult mai ușor să scapi de mine. Ai urcat aici știind ca o să vin după tine. Am urcat. Lasă-mă să intru și n-o să îți răpesc mai mult de cinci minute din timpul tau.
           A cântărit propunerea mea. Nu i-a luat prea mult.
           -Eu cu ce mă aleg din afacerea asta? Ceru să stie. Nu fac favoruri gratis.
           -Parca spuneai ca nu accepți bani, i-am amintit eu hohotind sec.
           -Nu, m-a contrazis imediat. Am spus ca nu fac sex pentru bani. Sexul e pentru plăcerea mea, favorurile făcute tie nu sunt!
           Am avut o criza interna de isterie. Femeia aia era diabolica.
           -Bine, am scrasnit din dinti. Lasă-mă să îți spun despre ce e vorba. Dacă la sfârșit ești dispusa să mă ajuți, o să negociem o înțelegere care să îți convină.
           Ambele ei sprâncene s-au ridicat. Mă ridiculiza din priviri intr-un mare fel.
           -Să te ajut? M-a întrebat aproape amuzata. Parca voiai doar să vorbești.
           Am scrasnit din dinti. Nu i-am răspuns și nici ea nu a spus nimic pentru câteva secunde lungi. Era frustrant de privit. Avea cele mai rafinate și brutale trasaturi pe care le văzusem vreodată la cineva. Buzele ei erau pline și ademenitoare, mai ceva ca mărul din Grădina Edenului.  Ochii ei erau întunecați și periculoși, ca ai unei sirene. Și era diabolica. O Eva veritabila, gata oricând să muste din mar.
           -Bine, spuse apoi ca din senin. Să vedem ce ai de spus, domnule senator.
          S-a tras deoparte făcându-mi loc să intru. N-am ezitat decât o secunda. Ultima data când intrasem acolo făcusem lucruri care încă mă bantuiau și mă țineau treaz noaptea. Pierdusem o bucata uriașă din moralitatea mea atunci. Ce aveam să pierd de aceasta data?
           Am intrat în camera privata, iar ea a închis ușa în urma mea. Înainte să apuc să mă dezmeticesc a trecut pe langa mine.
           -Cinci minute, m-a anuntat in treacăt. Atât și nici o secunda în plus. Poți începe.
          Doar ca nu puteam. Am urmărit-o în tăcere cum și-a scos geaca de trening pe care a aruncat-o la întâmplare pe canapea, apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei și și-a aprins o tigara. Am avut un flashback cu ea stand tot acolo, doar ca imbracata numai în lenjerie și o pânza neagra, subțire pe deasupra. Am clipit des, încercând să-mi vin în fire. Când privirile ni s-au intersectat, am știut ca ea știa la ce mă gândisem.
           -Trece timpul, domnule senator, mă anunță ea clipind inocenta.
            Am expirat aerul pe care nici macar nu-mi dădusem seama ca îl tineam în plămâni, apoi mi-am dres vocea și am incuviintat dand din cap.
           -Nu pot să îți dau prea multe detalii, am început eu, dar eu și prietenii mei suntem în oras pentru ca avem câteva lucruri de rezolvat. Printre care și o ghicitoare. Am primit-o azi dimineața și, după orice logica, duce la tine. Spune ca trebuie să-mi fii ghid și să-mi arati luna, indiferent ce naiba înseamnă asta.
            Nu parea surprinsă de cele spuse de mine. Nici macar nu a clipit. Nu mă lua în serios.
           -Arata-mi ghicitoarea, îmi zise ea. Dacă o să cred ca e vorba despre mine, poate o să iau în considerare oferta ta de a încheia o înțelegere. Dacă nu e despre mine, o să pleci de-aici și n-o să te mai întorci niciodată.
            Am scos telefonul din buzunar, l-am deblocat și am intrat la ultimul mesaj primit, ghicitoarea blestemata care mă adusese acolo. M-am apropiat de ea și i-am intins telefonul. Mi l-a smuls din mana, sufland fumul în aer. Mirosul de tutun mi-a invadat nările și m-am tras un pas înapoi.
            A citit ghicitoarea fara să spună vreun cuvânt sau să schițeze vreun gest. Apoi a început să deruleze mesajele, citindu-le pe cele mai vechi. Din naiba stie ce motiv, am lasat-o să citească. N-ar fi trebuit, știu, dar nici nu mă puteam mișca.
           La sfârșit mi-a intins telefonul și, la fel de nonsalanta, m-a întrebat:
            -Ce ești dispus să pui în joc ca să te ajut?
            Nu eram prea sigur ca am auzit bine. M-am încruntat și am privit-o circumspect.
            -Adică o să ne ajuți?
            -Nu, o să te ajut. Dacă vrei să-i ajut și pe prietenii tai trebuie să reții ca tot tu vei fi cel care va suporta plățile, indiferent despre ce plăti va fi vorba, mă anunță ridicând nepasatoare din umeri.
             A aruncat chiștocul pe fereastra- macar era legal să faci așa ceva?- și a sărit de pe pervaz. A pasit spre mine, privindu-mă fix.
            -Ce vrei ca să mă ajuți? Am întrebat-o intrând în alerta.
            Psihic și fizic, totul era împietrit și tensionat. Mirosul ei de vanilie și tutun m-a lovit în plin. Era suficient de aproape încat să pot să o ating dacă ridicam mana și... de ce mă gândeam la asta?!
             -Ce ești dispus să pui la bătaie? M-a întrebat ea în loc de răspuns.
             -Foarte multe, m-am auzit spunând. Am pus deja foarte multe în jocul asta deja, așa ca nu te sfii, Eva. Sau Cherry? Cum ar trebui să îți spun?
             -Oricum dorești, domnule senator, mi-a răspuns cu un zâmbet diabolic pe buze.
             -Ce vrei? Am întrebat-o apoi. Bani? O mașina? O casa? Vacante de lux? Spune-mi și le vei avea.
             -Hmm, murmurat țuguindu-și buzele. Am bani, mă anunță apoi oftând lung. Am o mașina, o casa și pot să plec în ce vacante vreau, domnule senator. Nu, nu vreau nici bijuterii, haine sau mai știu eu ce îți trece prin minte.
             -Atunci ce vrei? Am întrebat nerăbdător ca discuția aceea să se încheie.
             Eram mult prea tensionat pentru binele meu. Îmi era foarte greu să mă concentrez pe orice altceva inafara de trasaturile ei dureros de superbe. Ochii mei mă implorau să-i cobor în jos și să-i admir corpul. Nu puteam să fac asta. Nu trebuia să uit cine sunt.
            -Ce vreau, a repetat oftând lung. Ce ar putea să vrea o femeie care are deja totul?
            -Habar n-am, am mormait furios. Nu sunt o femeie care are deja totul.
            -Nu, dar ești logodit cu una, clipi ea nevinovata.
            Am scrasnit din dinti. I-am susținut privirea.
            -Știi ce vreau? M-a întrebat facand un pas în fata și eliminând distanta și așa mica dintre noi.
             Pieptul i s-a lipit de al meu și când s-a ridicat pe vârfuri, buzele i-au atins în treacăt lobul urechii mele. Am șuierat și am inghitit în sec. Pumnii mi s-au strâns pe langa corp atât de rau încat mi-au trosnit articulațiile.
            -Vreau să te simți la fel de mizerabil cum m-am simțit eu în ziua în care am aflat ca mi-am tras-o cu un bărbat logodit, mi-a soptit la ureche cu vocea ademenitoare și răgușită. Vreau să te uiți în ochii logodnicei tale și să te simți ca ultima lighioana, domnule senator. Vreau ca, atunci când îți tii discursurile simandicoase despre egalitatea intre sexe și drepturile femeilor, să transpiri la gândul ca cineva ar putea să afle adevarul.
             -Ce vrei? Am reușit să articulez printre dinti.
             -Pe tine, mai spuse înainte de a se retrage ca să se uite în ochii mei. Fizic, vreau să spun. Pentru ca la nivel moral nu m-aș asocia niciodată cu o lighioana.
             Am pufnit și am hohotit sec, clătinand din cap.
             -Deci eu sunt lighioana, iar tu ești plină de moralitate, nu-i așa? Te-ai simțit mizerabil când ai aflat ca sunt logodit, iar acum îmi ceri să mă culc cu tine chiar dacă știi asta.
              Mi-a aruncat un zâmbet, singurul de pana atunci ce parea autentic. Întreaga situație o amuza, în timp ce eu aveam impresia ca o să îmi explodeze o vena la cap.
             -Ti-am spus ce vreau, domnule senator. Ramane la latitudinea ta dacă accepți sau nu. Nu pot să te oblig să o faci și nici nu m-aș obosi. Fac orice ai nevoie pentru... orice naiba faci cu ghicitoarea aia și în schimb o să ne-o tragem de fiecare data când îmi ceri să te ajut cu ceva. Accepți sau pleci, mai spuse ridicând din umeri și facand un pas înapoi.
             M-am uitat în ochii ei. Știa să-și joace cartile ca un maestru. Știa și cât de repede îmi intrau sub piele cuvintele ei, ca lamele cuțitelor.
             -Și dacă nu te vreau? Am încercat eu. Dacă nu sunt atras de tine? Dacă pur și simplu nu mi se scoala?
              Din nou, privirea ei era mai mult decât grăitoare. S-a uitat în ochii mei cât s-a apropiat de mine. Mi-a zâmbit și a înclinat capul în lateral.
              -Nu cred ca asta va fi o problema, mi-a spus ciudat de sigura pe sine.
             Am pufnit exasperat.
             -Ti s-a mai spus ca ești foarte aroganta? Cum poți să zici așa ceva?
             -Pot, mi-a spus ingustandu-și privirea.
             O fracțiune de secunda mai tarziu și-a lipit mana de partea din fata a pantalonilor mei și a apăsat cu putere. Am icnit și am șuierat printre dinti când degetele i s-au strâns în jurul... erecției mele tare ca piatra.
             -Ce spuneai? M-a întrebat clipind inocenta.
             Rahat.
             Rahat. Rahat. Rahat!