Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

24. Cine-a omorat pisica?

Eva

Să stau la aceeași masa cu Milan Petrov și să nu îl pocnesc a fost poate cel mai al naibi de dificil lucru pe care l-am făcut vreodată in toata viața mea. Nici macar nu suportam să mă uit la el. Nu am indraznit nici să mă uit la degetele lui împreunate pe masa, ca să văd verigheta strălucitoare pe care mai mult ca sigur o purta pe deget.
-De cât timp sunteți pe urmele noastre? Vru Davis să stie.
-Cativa ani, îi răspunse tata fara ezitare.
-Lasa asta, pufni Killian. Eu vreau să știu cine mama dracului face ghicitorile alea?!
Charles s-a uitat la tata, tata s-a uitat la Charles. Și-au zâmbit și au ridicat din umeri.
-Uneori noi, alteori oamenii nostrii, îi răspunse tata. Să nu crezi ca suntem doar noi doi, Killian. Anonymous Society e mult mai mare decât îți imaginezi și este peste tot!
-Ce este defapt Anonymous Society pana la urma? Intreba Davis încruntat. Ce se întâmpla aici și de ce totul e atât de vag pentru lumea din exterior?
-Așa cum ne-am prezentat în scrisoarea inițială, suntem un club elitist și exclusivist pentru domni, incepu Charles să îi explice. Eu și Aaron am fost colegi de facultate. Eram singuratici și nu aveam alți prieteni, așa ca ne-am gândit ca ar fi interesant să creem un loc din care ceilalți să râvnească să facă parte.
-Apoi, prelua tata, după ce am terminat facultatea și ne-am trezit moștenind averile părinților nostrii, am spus să ducem lucrurile la un cu totul alt nivel. În momentul de fata Anonymous Society este format din doua sute treizeci și doi de membrii din toată lumea, inclusiv voi trei. Sunt, în general, bărbați foarte faimoși, foarte puternici și foarte influenți, care îsi pun la bătaie resursele de toate felurile pentru ceilalți membrii la nevoie. Practic ne păzim spatele unul altuia, ajutându-ne să avansam.
-De ce ar avea cineva puternic și faimos nevoie de ajutor ca să avanseze? Întrebă Killian curios.
-Nu m-ai înteles, chicoti tata. Majoritatea au ajuns puternici, faimoși și bogați după ce au devenit membri ai Anonymous.
-Bine, incuviinta Davis. În regula. Ea ce cauta aici? Ceru să stie facand semn cu bărbia spre mine.
M-am uitat la el și am clipit inocent.
-Nu ti-a fost dor de mine, Davis? Ce tragic! O să merg acasă și o să plâng în batista!
Davis a strâmbat din nas și și-a mutat privirea de la mine la tata. Am ranjit continuând să mă uit la el. Pentru ca nu voiam să mă uit la Milan. Nici nu puteam, dacă e să fiu complet sincera. Cu toate ca îi simteam privirea arzandu-mi pielea, am preferat să-mi infig unghiile în palma ca să raman ancorata în furie decât să mă uit la el și să pierd o lupta pe care nu crezusem ca voi fi nevoita să o port.
Am știut de ce nu voiam să vin. Știam, în ciuda furiei mele, în ciuda faptului ca ultima saptamana fusese îngrozitoare, în ciuda faptului ca aveam coșmaruri care se repetau în fiecare noapte în care Milan îi spunea da lui Chloe din nou și din nou, în ciuda tuturor acestor lucruri și a multor altele, am știut ca încă nu eram imună în fata lui. Dar, mi-am jurat, aveam să ajung și acolo!
          Cât de tare de poți îndrăgosti de un singur om, astfel încat să nu-l mai uiți niciodată? Iată o întrebare la care numai timpul avea să îmi răspundă.
-Milan? Ești ciudat de tăcut, constata tata.
-Asta înseamnă ca te gândești la ceva, continua Charles.
Iar când Milan se gândea la ceva, mi-am zis, atunci Milan avea să afle niște răspunsuri. Pentru ca era al dracului de incapatanat și enervant de perseverent.
-Mă întrebam... îsi drese el glasul. În LA, ne-ați condus la Easther Da'Vierr. În Chicago, la Julie Hearbell.
-Ihim, murmura Charles ranjind.
-Reece Da'Vierr și Adam Hearbell au fost amandoi în aceeași echipa acum douazeci și cinci de ani? A întrebat el, privind când la tata, când la Charles.
-Da, îi răspunse Charles oftând. Din păcate, amandoi au renunțat în ultima clipa. Am fost teribil de dezamăgiți, eram siguri ca amandoi ar fi atins culmi nebănuite alaturi de noi. Aveau un potențial uriaș să facă istorie!
-Cine a fost cel de-al treilea concurent? Ceru Milan lămuriri. După logica noastră, ar fi trebuit să fie vorba despre tatăl Evei, pentru ca în jurul ei ne-ați învârtit prin Miami, dar tu ești președinte și cofondator, deci nu poți să fii și concurent.
-Foarte bine, Milan, spuse tata ciudat de mândru.
-Cine a fost cel de-al treilea membru al echipei din care trebuiau să facă parte Reece Da'Vierr și Adam Hearbell?
-Cel mai incapatanat, perseverent și îndrăzneț om pe care am avut vreodată plăcerea de a-l cunoaște, spuse tata solemn.
-În toamna aceea, după ce Reece și Adam au renunțat, am fost anuntați ca cel de-al treilea concurent a ajuns la hotel. L-am înștiințat ca afacerea pica, pentru ca cei cu care ar fi trebuit să participe au renunțat pe ultima suta de metrii. Ne-a trimis înapoi un mesaj în care ne-a spus ca numele lui este Vincent McGroom, ca il doare in cot de ceilalți și ca el nu renunța.
-A doua zi a început aventura lui Vincent, continua Charles. Încununată cu succes câteva luni mai tarziu, după ce a dus singur la îndeplinire toate sarcinile. Ei bine, lui chiar ar fi trebuit să îi organizam o parada, mai spuse uitându-se la Davis cu subinteles.
          Tata a preluat apoi:
-În timpul competiției, Vincent a cunoscut pe cineva, o femeie. El și Amelia s-au căsătorit imediat după ce Vincent și-a câștigat statutul de membru, iar ea era deja insarcinata pe vremea aceea. Câteva luni mai tarziu, Amelia a născut doua fetițe, gemene. Din păcate, a murit la naștere. Vincent nu a reușit să se mai adune după evenimentul tragic, a alunecat pe o panta foarte întunecata și a murit câteva luni mai tarziu, în urma unei supradoze cu heroina.
Atunci, mai mult decât oricând, îi simteam privirea lui Milan sfredelindu-mă. Am inghitit în sec, uitându-mă lung la șampania din paharul pe care nu îl atinsesem. În general, îmi plăcea să fiu privita, să fiu în centrul atenției. Nu și în clipa aia.
-Eu și soția mea nu aveam copii, continua tata. Vincent m-a rugat să îl ajut să gaseasca o soluție pentru fete, caci nu era capabil să le crească singur. Soția mea, Ivonne, a fost mai mult decât fericita să le luam noi pe gemene. După ce Vincent a murit, le-am adoptat în mod legal și de atunci Abby și Eva sunt fiicele noastre, sfarsi tata aruncându-și un brat peste umerii mei.
Eram fericita cu viața mea. Mă rog, fusesem pana de curând, când Milan schimbase asta. Eu și Abby am avut o copilărie cum nu mulți o au, cu doi părinți iubitori care si-au dat interesul pentru noi, care au preferat să petrecem timp împreuna în loc să ne puna în brațe telefoane sofisticate și care ne citeau povesti în fiecare seara chiar și atunci când aveam paisprezece ani.
Aaron și Ivonne Hermann erau părinții mei, așa cum erau părinții lui Abby. Nu simțisem niciodată lipsa părinților nostrii biologici, cu toate ca mereu aveam un gol în stomac când auzeam povestea tragica a vieților lor. Mama și tata au făcut o treaba minunata cu noi, cu amandoua.
-Așadar, Milan, logica voastră e absolut corecta, îi confirma Charles. Eva chiar este fiica celui de-al treilea membru al echipei lui Reece și Adam. Fiica lui biologica.
-Numai ca nu eu trebuia să fiu ținta voastră, ci Abby, am spus eu, ridicându-mi pentru prima data ochii spre Milan.
Privirile ni s-au intersectat.
Ochii lui erau întunecați ca iadul. Pe ai mei îi simteam arzând. Cum era posibil ca, după tot ce a făcut, după tot ce mi-a făcut mie, să mai simt încă o asemenea atracție sufocanta numai uitându-mă la el? Mintea mea era trădătoare, corpul meu era trădător.
-De ce? Întrebă Killian curios.
-Pentru ca ea e născuta prima, i-am răspuns forțându-mi ochii să-l paraseasca pe Milan.
Nu merita, mi-am spus. E căsătorit. Doar n-ai decăzut intr-atât încat să ti-o tragi cu un bărbat însurat, Eva, ce naiba!
Dar nu era vorba numai despre asta, nu-i așa? De ceva timp încoace nu mai era vorba numai despre sex și o știam al naibi de bine. Să fiu a naibi dacă aș fi recunoscut, dar de știu... știam.
-Și-atunci? Întrebă Davis în continuare. De ce Eva?
-Pentru ca sora ei a făcut o greșeala acum cativa ani, incepu tata, dar refuzam să accept așa ceva, așa ca mi-am îndreptat spatele și i-am împins brațul de pe umerii mei.
-Nu a făcut nici o greșeala, m-am auzit lătrând. S-a îndrăgostit și a rămas insarcinata.
-Și-a renegat moștenirea! Pufni tata.
-Nu a vrut-o niciodată, i-am întors-o numaidecât.
-Eva, știm amandoi ca individul ăla...
-Tata, pe individul ăla îl cheamă Chris și e tatăl nepoatele tale, i-am amintit eu iritata. Revino-ti!
-Are dreptate, a mormait Charles din stânga mea.
-Mulțumesc, i-am spus asezandu-mi coatele pe marginea mesei.
Mi-am concentrat întreaga atenție pe cei trei bărbați din fata mea. Nu eram acolo ca să fac pe Justițiarul adevărului dar nici nu îl puteam lasa pe tata să spună numai jumătatea lui de adevăr. Cum Abbi nu era acolo, puteam să vorbesc în numele amândurora. Așa ca am făcut-o.
-Abby ar fi trebuit sa fie ținta jocului vostru din Miami, nu eu. Am știut dintotdeauna ca se va întâmpla la un momendat, ei nu i-a plăcut niciodată ideea. Mie, da. Mereu am fost fascinata de Anonymous Society si tot dereprezentații. Nu eu trebuia sa ajung in raza voastră de acțiune, dar așa s-a intamplat. Sora mea a rămas insarcinata în anul patru de facultate, le-am spus uitându-mă pe rând la fiecare. Tata a luat-o puțin razna când a aflat. Am ajutat-o pe Abbi să fuga din oras cu Chris. Nici macar nu am vrut sa știu unde au plecat. Când tata a aflat ce am făcut, a fost furios. M-a amenințat chiar ca mă dezmoștenește, tii minte, tata?
-Da, și mi-ai spus ca n-am decât s-o fac, poți oricând să te mariti cu un boșorog cu bani mulți și zile putine, a mormait tata, încă plin de resentimente în urma acelei discuții.
-În orice caz, am făcut o înțelegere, am continuat ridicând din umeri. Eu urma să preiau responsabilitatea lui Abbi- o corvoada dacă mă intrebati pe mine- iar tata avea să o lase să-și trăiască viața în liniște, departe de toată nebunia pe care o reprezintă Anonymous Society.
-De ce lucrai ca dansatoare în clubul ăla? M-a întrebat Milan, destul de recalcitrant pentru cineva care în urma cu o saptamana îmi călcase inima în picioare.
Nu eu trebuia să fiu cea recalcitranta?
-Pentru ca e al meu, am spus inclinandu-mi capul în lateral. A fost primul sediu Anonymous, iar tata ne-a făcut cadou mie și lui Abby clădirea când am împlinit optsprezece ani. Ea a refuzat, eu nu. Angajații nu știu pentru cine lucrează, iar mie îmi place să îl enervez pe tata, am încheiat ridicând din umeri.
-Bine, spuse Davis puțin buimac. Bine. Să spunem ca înteleg. Să spunem ca va și cred pe cuvânt. Tu și Abigail nu semanati deloc, constata el.
-Una dintre noi a fost schimbată la naștere, am spus făcându-i cu ochiul.
-Eva! Pufni tata exasperat. Abigail și Eva sunt o pereche de gemeni fraternali, nu identici. De-asta nu seamana decât atât cât seamana de regula frății intre ei.
-În orice caz, am continuat eu intorcandu-ma in scaun cu fata spre tata. De-asta sunt eu aici în seara asta. Mi-am dus înțelegerea la bun sfârșit, tata. E timpul ca Abbi să se întoarcă acasă!
Ochii lui i-au găsit imediat pe ai meu. Am văzut rezistența din ei.
-Abbi e în depresie, i-am spus simțind cum mi se sparge pieptul pe interior. Chris e depășit de situație. Ali mai are încă doua operații de făcut și ani întregi de recuperări și tratamente, iar Kate e un bebelus! E timpul ca sora mea să se întoarcă acasă, tata. Definitiv!
Tot uitându-mă în ochii lui am văzut și când rezistența a cedat. Am răsuflat usurata, dar nu m-am bucurat încă. N-avea cum să fie atât de ușor. Niciodată nu era atât de ușor cu tata.
-Abigail se poate intoarce acasă, zise el, dacă renunți să urci pe scena în club. Ti-am dat locul ăla ca să îl conduci, Eva, nu ca să te joci de-a dansatoarea!
-De ce nu? L-am întrebat zâmbind cât de drăgălaș puteam. Nu-mi spuneai tu pe când eram copil ca poți să transformi toată lumea într-un loc de joaca dacă vreau?
Charles a chicotit amuzat, tata și-a dat ochii peste cap. Amandoi, luați separat, erau bărbați puternici, inteligenți și abili, cu capacitați incredibile și determinare de neclintit. Dar împreuna? La naiba, numai uitați-va ce reușiseră să facă împreuna! Anonymous Society era un stil de viața, nu doar un club. Anonymous Society era viață!
-Deci, ne-am înteles? Batem palma? Am insistat eu uitându-mă fix în ochii tatei.
-N-o să mai urci pe scena! Mă atentiona din nou.
-N-o să mai urc pe scena, i-am promis fara să stau pe gânduri.
Oricum nu-mi plăcuse niciodată să fac asta. Îmi plăcea atenția pe care o primeam, nu acțiunea în sine.
-Atunci, ne-am înteles, spuse tata și îmi prinse mana întinsa spre el.
Apoi mă trase spre pieptul lui și m-a îmbrățișat.
Misiune completa, mi-am spus.
Dar atunci când m-am ridicat de la masa, privirea mi s-a intersectat cu a lui. Ochii lui superbi erau plini de furie și acuze. Când m-am îndepărtat, aveam un gol în stomac și genunchii îmi tremurau ușor. Aveam o bănuială ca nu era ultima data când îl vedeam pe Milan Petrov.

          După ce am plecat de la tata, am mers direct la spital pentru a-i da surorii mele vestea cea mare. Din fericire, am prins-o in toane bune. S-a bucurat ca poate să rămână în oras, în special din cauza situației cu Ali. Știam sigur ca, odată ce tatăl și sora mea vor sta de vorba, toate divergentele dintre ei aveau să se încheie. În ciuda aparentelor, parintii nostrii o iubeau la nebunie și știam ca și ea îi iubea pe ei.
          Apoi am trecut pe la club, pentru a-l asigura pe Zack ca nu sunt moarta, asa cum a pretins în ultimele mesaje pe care mi le trimisese.
          Am ajuns acasă foarte tarziu- sau foarte devreme. Kate dormea în camera pe care i-o amenajasem provizoriu, alături de bona, la parter. Mi-am scos pantofii și am mers în vârful picioarelor pana la bucătărie, unde mi-am turnat un foarte bine meritat pahar de vin.
          Ce mai noapte, oameni buni!
          Eram epuizata, dar aveam prea multe gânduri ca să pot închide vreun ochi. Plănuiam să fac o baie lunga în speranța ca avea să mă cuprindă moleșeala.
          Gândurile, pentru a mia oare în acea noapte, mi s-au întors la Milan. La Milan și la furia atât de vie din ochii lui. De ce naiba era furios? El mi-o trăsese și apoi se insurase cu femeia aia, nu eu! Chiar se așteptase să îl rog să o lase balta la altar ca să rămână cu mine? Doamne Sfinte, n-aș fi făcut asa ceva nici dacă știam ca mor de inima franta.
          Fie vorba intre noi, aveam impresia ca asta o să se intample în cele din urma. Pentru ca inima mea, oricât de mult incercasem să protejez, se fransese pana la urma. Milan mi-a scos-o din piept, a strâns-o în pumn pana a secat-o de sânge și a tăvălit-o prin praful din podul casei lui Chloe, înainte de a o călca în picioare când a spus da.
          Nu. Naiba să mă ia dacă avea vreun cât de mic drept să fie el cel furios dintre noi doi!
          -Du-te naibi, domnule senator! Am spus printre dinti când înaintam pe golul de la etaj, spre dormitorul meu. Du-te naibi și ia-o și pe nevasta-ta cu tine! Nici macar nu e atât de frumoasa, am pufnit sorbind din pahar. Iar eu vorbesc singura.
          Clătinand din cap, am deschis ușa dormitorului meu și am pasit peste prag.
          O umbra s-a mișcat, iar eu am tresărit atât de rau încat am vărsat jumătate din vin pe mine și am scăpat paharul din mana. Am icnit și am lovit cu pumnul perete pana am nimerit intrerupatorul.
          -Ce. Mama dracului. Încerci să faci?! Am țipat printre dinti.
          Tremuram din cap pana în picioare. Mă speriasem ca naiba, îmi simteam inima în gat și abia dacă puteam să respir. M-am sprijinit de marginea usii ca să nu cad din picioare.
          -Iesi afara! I-am spus după câteva clipe, respirând precipitat.
          -Eva...
          -Iesi afara! Am repetat, mai insistent.
          -Nu, spuse el simplu.
          Stătea pe marginea patului, cu sacoul aruncat langa el. Nu mai avea cravata, camasa îi era descheiată la primul nasture și manșetele ridicate. Arata... absolut... delicios. Ca desertul preferat care te asteapta în frigider și pe care îți imaginezi toată ziua cum îl savurezi.
          Numai ca ticalosul ăla nu era desertul meu, indiferent cât de delicios era. Știam mai bine, mierea aia era amestecata cu otrava.
          -O să vorbim, mă anunță el.
          -Nu, eu o să fac o baie, iar tu o să pleci naibi din casa mea! L-am contrazis încrucișându-mi bratele peste piept.
          -O să vorbim, a repetat ingustandu-și privirea. Crede-mă, Eva, chiar vrei să știi ce am de spus!
          Cine ziceați ca a omorât pisica?