Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

21. Sampanie și otrava, acum și pentru totdeauna.

Eva

-Ai de gând să ne spui ce cauți aici? Mi-a șuierat Killian foarte aproape de ureche, deranjant de aproape.
I-am aruncat o privire peste umar. S-a crispat și s-a tras puțin înapoi.
-Nu, i-am răspuns simplu și mi-am întors din nou atenția asupra paharului cu șampanie.
-Locul asta nu e păzit? A pufnit apoi Davis. Tipii de la poarta lasa pe oricine să intre aici? Sau le-ai făcut un dans în poala, ca să îi convingi?
Impertinentul și-a sprijinit antebrațul de marginea mesei și a ranjit insinuant. Easther, care era chiar langa el, l-a lovit cu cotul în coaste. Deloc discret, dar foarte eficient. Davis s-a strâmbat și i-a aruncat o privire de cățeluș.
-Nu, dar îmi place cum gândești, i-am spus deloc afectata de comentariul lui de rahat. Data viitoare când o să am nevoie de o idee semi-obscena și semi-legala o să fii prima persoana pe care o sun.
          -Bine, ajunge! A intervenit Easther uitându-se urat la Davis și Killian. Mergeți și căutați-i pe Julie și James.
          -Ce? De ce...? Încercă Davis, dar fu intrerupt în mod brutal de iubita lui care arata de parca îi purta sâmbetele.
          -Te rog, nu mai pune intrebari, Davis. Doamne, te iubesc atât de mult, dar uneori îmi vine să îți fac lucruri foarte rele! A șuierat Easther oftând lung.
          Era amuzant de privit întreaga scena. Dacă aș fi putut face abstracție de locul în care eram și motivul pentru care eram acolo, sunt sigura ca m-aș fi distrat de minune cu Easther. Din păcate, nu puteam face asta. Fiecare floare din jur îmi zgaria ochii, pana și rochia pe care o purtam mă scotea din minți! Probabil eram masochistă, pentru ca nu exista nici un alt motiv logic pentru care am acceptat să merg la sarada aia!
          Easther a ocolit masa, s-a proptit langa mine și și-a strecurat brațul, prinzandu-l pe al meu. Nu, nu îi fusese dor de mine, se asigura doar ca nu fug. Probabil nu văzuse ce pantofi aveam în picioare, caci și-ar fi dat seama ca nimic în lume nu m-ar fi făcut să risc să rup tocurile alea.
          -Ce cauți aici, Eva? M-a întrebat încet, discret, atât de diferita de Davis.
           Oamenii astia chiar aveau o părere foarte proasta despre mine, nu-i așa? Ei bine, hai să vedem dacă o putem face și mai proasta decât atât.
          -Am venit să stric nunta lui Milan, am spus fara să-mi tresară un mușchi pe fata. Plănuiesc ca, atunci când ofițerul stării civile o să întrebe dacă cineva se opune căsătoriei, să mă ridic în picioare și să opresc nunta, Easther. Apoi o să îl răpesc pe Milan, o să fugim în lume undeva unde n-o să ne gaseasca nimeni, o să ne schimbam numele și o să facem doi copii pe care o să îi numim Bill și Jill, apoi o să trăim cu conserve pentru tot restul vieții pentru ca nu știu să gătesc.
          -Îți bati joc de mine? Marai Easther printre dinti.
          -Da, am spus simplu, ridicând din umeri. Ce crezi ca fac aici, Easther? Am pufnit aruncându-i o privire cercetătoare. Numele tatălui meu era pe lista de invitați, iar el nu a putut ajunge, așa ca m-a trimis pe mine. Chiar credeai ca am venit ca să stric nunta?
          Easther a clătinat din cap și a oftat lung.
          -Speram, a mormait cu jumătate de gura.
          Era rândul meu să mă uit neincrezatoare la ea. Spera? Ce spera? Ca am venit ca să îl împiedic pe Milan să se căsătorească cu femeia aia?
          -Nu înțeleg, am spus dregandu-mi vocea. De ce... ai vrea așa ceva?
          Telefonul din poșeta a anuntat intrarea unui mesaj. Nu era doar o bănuială, ci aproape o certitudine asupra persoanei care îl trimisese și bănuială a fost confirmată când am scos telefonul și numele lui Milan a apărut pe ecran.

          În pod, în cinci minute. Sunt sigur ca gasesti drumul pana aici, nu-i ca și cum ai vreo problema în a găsi moduri de a intra în locuri în care n-ar trebui să fii.

          -Asta a fost foarte răutăcios din partea lui, comenta Easther o clipa mai tarziu.
          -Chiar a fost, am mormait și eu, apoi m-am încruntat și m-am holbat la ea. Stai puțin, tu chiar îmi citești mesajele?
Singurul răspuns pe care l-am primit a fost o fluturare din gene. Am aruncat telefonul înapoi în poșeta și mi-am dres vocea.
-Ce crezi ca vrea Milan de la tine, m-a întrebat Easther curioasa. De ce te cheamă în pod?
I-am aruncat una din privirile mele foarte grăitoare, cea care spunea mai multe decât aș fi putut să o fac în cuvinte.
-Tu de ce crezi ca vrea Milan să merg cu el în pod, departe de petrecerea asta și de ochii și urechile tuturor? Am întrebat mai mult retoric.
Easther a clipit de doua ori și gura i s-a deschis intr-un mic o mut. A înteles imediat.
-Crezi ca vrea să faceți sex? Chiar acum, înainte de nunta? A murmurat ea cu jumatate de gura, neincrezatoare.
-Aș putea baga mana în foc ca da.
-Și ce ai de gând să faci? M-a întrebat în continuare. O să mergi acolo?
De ce naiba îmi punea atâtea intrebari? Și chiar mai ciudat, de ce naiba îi răspundeam?
Am oftat lung.
-Da, o să merg acolo, i-am răspuns.
-Unde mergi? Am auzit vocea lui Julie venind din spate. Doar ce ai ajuns!
          -La baie, am spus la repezeala, aruncându-i lui Easther o privire de avertisment în timp ce mă rasuceam spre Julie. Mă duc pana la... baie.
          Nu eram bâlbâită de fel, dar cuvintele mi s-au poticnit pe limba când am văzut-o pe femeia de langa Julie. Ochii ei albaștrii erau enervant de asemănători cu ai lui Milan, la fel și forma buzelor și culoarea mieroasa a parului. Mi-a luat mai puțin de o fracțiune de secunda să înteleg cine era femeia care o însoțea pe Julie.
-Oh, în regula, surase Julie. Am crezut ca vrei să pleci atât de repede.
I-am aruncat și eu un zâmbet, pentru ca era absolut adorabila și rochia aceea care i se mulă pe abdomenul puțin rotunjit te făcea să vrei să-i mananci din palma.
-Nu cred ca ai avut ocazia să o cunosti pe mama lui Milan, îsi drese Easther vocea, prinzandu-mă de cot.
Serios, putea doar să se uite în jos, la pantofii mei, în loc să mă tina pe loc de parca eram un deținut periculos. Nu plănuiam să o iau mă goala și să mă fac nevazuta!
-Nu, am spus intorcandu-mi privirea spre femeie.
Ochii ei erau senini și buzele ei curbate intr-un zambet discret.
-Doamna Petrov, dați-mi voie să va fac cunostinta, continua Easther ca un maestru de ceremonii. Aceasta tânara superba este Eva Hermann.
I-am zâmbit femeii și am intins mana spre ea.
-Mă bucur să va cunosc, doamna Petrov, i-am spus.
Numai ca ea nu parea prea bucuroasa să mă cunoască. Mai mult chiar, zâmbetul discret dispăruse ca prin minune și nici privirea nu-i mai era blândă, ci iscoditoare și cercetătoare. Umerii mi s-au încordat, un semn natural ca mă simteam incomod. De ce se uita femeia asta așa la mine?
          Mi-am retras mana, pentru ca era clar ca nu o să o prindă intr-a ei. Am văzut exact privirea pe care i-a aruncat-o lui Easther. Nu am reușit să o înteleg, dar nici nu am avut prea mult timp pentru ca imediat a revenit cu ochii iscoditori asupra mea.
          -Eva, a spus dregandu-și vocea. Am... auzit lucruri despre tine.
          -Nu îmi imaginez de la cine ati putea... îmi cer scuze.
          Telefonul a început să îmi sune în geanta, așa ca am cotrobăit după el.
          -Despre unele categorii de femei se aud mereu tot felul de lucruri, spuse doamna Petrov cu jumătate de gura.
           Adică eu făceam parte dintr-o anumită categorie de femei? Asta încerca sa spună? Probabil auzise despre cum eu și ilustrul ei fiu ne făcusem de cap în Miami. Aveam și eu o mama și o iubeam la nebunie, dar naiba să mă ia dacă o să las o femeie straina să-mi judece acțiunile fara să stie macar o faramana din adevarul meu.
            Așa ca am scos telefonul care suna de zor și, cu un rânjet arogant în timp ce priveam în ochii ei, am răspuns.
           -Milan?
           Mimica femeii s-a schimonosit și a pălit pe sub machiaj.
           -Unde ești? Parca ti-am spus să vii aici imediat! S-a rățoit el furios.
           -Nu, defapt ai spus să vin în cinci minute, i-am amintit eu. Și dacă mai tipi o singura data la mine, o trimit acolo pe viitoarea ta soție!
          -Termina cu prostiile, a lătrat în continuare. Vino imediat aici!
          -Vin acum. Ah, apropo, maica-ta te saluta.
          -Ce?!
          I-am închis telefonul în nas și l-am aruncat în geanta. Acum nu una, ci mai multe perechi de ochi se holbau la mine de parca îmi crescuseră coarne și pielea mea devenise mai roșie decât rochia de pe mine.
          -Doamnelor, mă scuzați câteva minute? Am întrebat politicoasa, clipind ca o mironosiță și zâmbind cât se poate de fals. Mirele are emoții înainte de nunta. Revin, am mai spus făcându-i cu ochiul lui Easther, dar asigurându-mă ca nu e singura care vede asta.