Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

9. Mai multe alegeri

Milan

Eva a avut dreptate.
Vizcaya era locul indicat de ghicitoare. Ne-a luat cam o ora, dar am găsit x-ul. Era defapt un aranjament natural într-una din grădini.
La nord de acel loc era casa muzeu, doar ca nu era nici o ușa pe acea parte a construcției, așa ca am intrat pe fereastra. Incaperea nici macar nu era goala și nu vreți să știți cum se uitau oamenii aia la noi.
A mai durat o ora pana când ne-am dat seama ca singura pista pe care o avem sunt tablourile și străinii. Erau cam douăzeci de tablouri pe pereți și oamenii intrau și ieșeau ca pe bulevard.
Încă o ora s-a scurs pana când am găsit un moment oportun în care să ne uitam îndeaproape la tablouri și sub ele. Intre timp telefonul meu personal parca a luat-o razna, așa ca l-am închis. Naiba să îl ia.
Killian a găsit o scrisoare în spatele unui tablou care se numea Dorul prefăcut. Nu m-am simțit în viața mea mai imbecil decât în clipa în care am realizat ca totul fusese în fata noastră și niciunul dintre noi nu se obosise să citească denumirile tablourilor.
Am luat scrisoarea și am plecat din locul ăla.
Pentru următoarele trei ore am stat baricadați în mașina lui Davis, incercand să rezolvam cernitele. Era o serie de ghicitori scurte cu răspunsuri simple. Răspunsurile tuturor ghicitorilor în ordine erau defapt indiciul pe care trebuia să îl deslusim. Aveam doar patru din zece răspunsuri și nici alea în ordine.
-Nu mai pot, a declarat Davis prinzandu-se cu mâinile de cap. Simt cum mi se lichefiaza creierul.
-Trebuie să rezolvam ghicitorile, baieti, am murmurat pe jumatate absent cu ochii la următoarea ghicitoare.
-Rezolva-le tu, Petrov, dacă poți! Pufni Davis printre dinti.
-Bine, hai să ne liniștim puțin, propuse Killian.
-Linișteste-te tu, i-am spus fara să-mi ridic ochii spre el. Eu vreau să terminam cu ghicitorile astea mai repede.
-Bine, uite ce propun eu, ofta Killian lung. Hai să cerem ajutor.
Abia asta m-a făcut să mă uit la el. Urat.
-Sigur, am scrasnit printre dinti și i-am aruncat scrisoarea în poala. Da-i asta lui Julie și vezi dacă poate să o rezolve.
-Dacă e vorba despre ceva din... încercă Davis, dar nici macar nu voiam să aud ce avea de zis.
-Sau lui Easther, am continuat mutându-mi privirea asupra lui. Sunt sigur ca ele or să se descurce cu ghicitorile.
Mi-am scos telefonul și asteptam să se deschidă. Uitasem complet de avalanșa de notificări care mă bombardase mai devreme în acea zi. Ce naiba se întâmplase?
-De ce să nu îi dam ghicitorile Evei? A propus Davis uitându-se insistent la mine. Parca spuneai ca ea o să facă treaba ta.
M-am crispat și nasul mi s-a incretit. Deja rezolvase o ghicitoare în acea zi iar eu îi eram dator. Să îi cer să rezolve mai multe ghicitori, ca apoi să mă transforme în sclavul ei sexual nici macar nu era o opțiune pe care să mă deranjez să o iau în calcul.
-Nu, am spus simplu și fara să las loc de negocieri.
-Dar...
-Am spus nu, Black, am repetat mai apăsat. O să rezolvam ghicitorile astea fara Eva.
Telefonul, care intre timp se deschisese, a sunat exact atunci. Un mesaj, mi-am dat eu seama. Numărul Evei trona deasupra notificărilor pe care încă nu reușisem să le verific.

În jumătate de ora să fii în camera mea privata de la club.
Sfat: bea un energizant pe drum, domnule senator.

Cumva, nu știu cum, am reușit să fac un drum de patruzeci de minute în doar douăzeci și noua. Davis a condus precum șoferul iadului după ce l-am amenințat ca dacă nu ajung la timp, o să îi spun lui Easther toate rahaturile pe care le făcea în liceu.
-De ce am venit aici? Vru Killian să stie când eram aproape de parcarea clubului.
-Nu noi, l-am corectat imediat. Eu am venit aici. Voi plecați.
Eram agitat, nervos și iritat. Sub toate acele stări mai era ceva. Ceva ce semăna al naibi de mult cu nerăbdarea, dar n-avea cum să fie vorba despre așa ceva.
-Milan! A strigat Davis după mine când am coborât înainte ca mașina să se oprească complet.
Am trântit portiera și le-am făcut semn să plece, apoi am pornit cu pas hotărât și alert spre intrarea în club. Nimeni nu a încercat să mă oprească atunci când am trecut de bar și am intrat în holul ce ducea spre trepte. Am urcat pana la etajul al treilea și nu am bătut la ușa camerei Evei.
Era acolo. Dar nu era singura.
Stătea sprijinita cu mâinile de spătarul unui scaun. În spatele ei era un bărbat. Parea ca îi strânge corsetul, dar de fiecare data când trăgea de sireturi, fundul ei se lovea de partea din fata a pantalonilor lui.
-Ai intarziat un minut, m-a anuntat ea fara să-mi arunce vreo privire.
-Zi mersi ca am venit, am lătrat eu.
-Nu-i ca și cum ai de ales, domnule senator, îmi spuse ea oftând teatral. Tu ești cel care are nevoie de mine, nu eu de tine!
Telefonul a început să îmi sune în buzunar. Am închis fara să mă uit la ecran. Mare greșeala.
          -Ia loc, îmi spuse facand semn cu bărbia spre canapea. Zack pleacă imediat.
          Am intrat și am lasat ușa să se tranteasca în urma mea. M-am asezat pe canapea fara să îi scap pe cei doi din priviri. Ce fel de joc pervers făcea psihopata asta? Telefonul a început să îmi sune din nou în buzunar. L-am închis.
          -Așadar, Zack, îsi drese Eva glasul. Pseudo-relatia ta e un rahat. Sper ca ai suficienta minte încat să păstrezi distanta.
          -O să vedem, murmura bărbatul tragand din ce în ce mai tare de șireturile corsetului.
          Ochii mei s-au fixat pe locul unde fundul perfect rotund al Evei se lovea de prohapul pantalonilor bărbatului. Spusese ceva despre o relație? Ce fel de fetiș bolnav avea femeia asta de atrăgea în capcana numai bărbați luați?
          -E suficient, Zack, spuse apoi gafaind ușor. Abia mai pot să respir.
          -Vrei să lărgesc puțin legăturile? A întrebat el grijuliu.
          -E în regula. O să supraviețuiesc. Doar... termina și pleacă.
           Zack nu a ezitat să facă ce i s-a cerut, ca un cățeluș dresat. Telefonul mi-a sunat din nou.
          -Raspunde, îmi zise Eva. Primit ca n-o să scot nici un sunet.
          Am pufnit clătinand din cap. Să cred în promisiunile ei ar fi fost la fel de firesc cu a-mi pune singur capul pe butuc. Doar ca, atunci când mi-am coborât privirea, numele lui Chloe pulsa amenintator pe ecran. Mi-am ridicat privirea spre Eva.
          -Taci!
          Apoi am tras adânc aer în piept și i-am răspuns logodnicei mele.
          -Chlo...
          -Milan, în sfârșit! Tipa ea, turuind fara să respire. De ce nu răspunzi la telefon? Mă chinui de azi să dau de tine! Ai văzut știrile? Te rog să mă înțelegi, am fost nevoita...
          -Woah, Chloe, stai puțin! Despre ce tot vorbești?
          Am auzit-o expirând zgomotos aerul pe care îl ținea în plămâni.
          -N-ai... nu ai văzut știrile? Și nu ai vorbit cu echipa ta de PR? M-a întrebat cu jumătate de gura.
         -Nu! Am avut treaba toată ziua, doar ce mi-am deschis telefonul. Nu am văzut nimic și nu am vorbit cu nimeni. Ce s-a intamplat?
          În continuare logodnica mea mi-a spus o poveste incredibil de aventuroasa, cum ca a fost Încolțită de o duzina de paparazzii care mai ca n-au luat-o prizoniera și au forțat-o să dea o declarație. Pe măsura ce Chloe vorbea, simteam ca e vorba despre ceva rau. Nu ar fi fost prima data când spunea public lucruri pe care n-ar fi trebuit să le spună sau când făcea vreun rahat care ne punea pe amandoi intr-o lumina dificila.
          -Așa ca le-am spus ca am stabilit data nuntii în Martie, încheie ea pledoaria.
          -Ce?! Am icnit sărind în picioare.
          Privirea mi s-a intersectat cu a Evei. Rămăseserăm singuri în camera, iar ea stătea la locul ei de pe pervaz, cu o tigara aprinsa între degete.
           -Ce să fac, Milan? Se răsti Chloe furioasa. Ești plecat în permanenta de luni întregi! Toată lumea pune intrebari și eu nu știu ce să le mai zic.
          -Și te-ai gândit ca e o idee buna să spui așa ceva? Am hohotit sec.
          Eva mi-a făcut semn să mă apropii de ea. Când am rămas pironit în loc, s-a uitat urat la mine și a repetat gestul. Picioarele mele au pornit spre ea.
           -Nu am știut ce să fac, suspina Chloe sfarsita.
           Imediat ce am ajuns langa ea, Eva s-a intins și mi-a prins încheietura. Mi-a asezat palma pe sânul ei și mi-a presat degetele. I-am strâns sânul și l-am frământat fara să-mi iau ochii din acel loc.
-Spune-mi exact ce ai spus, i-am cerut trecându-mi degetul peste sfârcul întărit al Evei. Vreau să știu totul, Chloe. Să nu ratezi nici un cuvânt!
În timp ce logodnica mea îmi povestea cu lux de amănunte ce se întâmplase în acea dimineața, Eva mi-a împins mana în jos, spre locul dintre coapsele ei desfăcute. Mi-am urmărit propriile degete trecând fugitiv peste dantela lenjeriei pe care o purta, apoi din nou, mult mai apăsat și insistent.
Eva s-a sprijinit cu ambele mâini de pervaz și și-a sprijinit capul de fereastra.
Chloe ajunsese la o parte aparent interesanta, doar ca eu nu reușeam să aud nimic. Am împins lenjeria Evei în lateral și mi-am strecurat un deget în ea. S-a strâns în jurul meu ca menghina. Futu-i. Mi-am retras mana, dar am revenit imediat cu doua degete pe care am început imediat să le mișc cu viteza și forța. Umezeala ei s-a raspandit imediat pe degetele mele.
Doamne Sfinte!
-Milan! Strigă Chloe la un momendat.
-Sunt aici, am scrasnit printre dinti.
Soldurile Evei se mișcau înnebunite în jurul degetelor mele. Îsi ținea respirația ca să nu scoată nici un sunet. Tot corpul îi tremura în pragul unui orgasm.
-Ești supărat pe mine? Ceru Chloe să stie.
-Chiar în clipa asta? Am pufnit eu urmărindu-mi degetele cum intra și ies din Eva cu o viteza amețitoare. Nu. Dar cel mai probabil o să fiu mai tarziu.
Eva s-a prins cu mâinile de bratele mele și m-a tras mai aproape. Și-a lipit fruntea de pieptul meu și tot corpul i s-a încordat. Mi-am înfipt degetele cât de tare am putut în ea și am început să le mișc în interior, în timp ce cu degetul mare am apăsat...
-Cred ca trebuie să... spunea Chloe, dar eu nu am reușit să țin parul.
Eva și-a dat drumul agățată de mine, tremurând și tinându-și respirația. Pana la urma îsi ținuse promisiunea și nu scosese un sunet.
-Chloe, am spus întrerupând ceea ce spunea în clipa aia. Te sun mai tarziu, bine? Acum trebuie... să-mi contactez echipa de PR.
Am închis telefonul și l-am îndesat în buzunarul pantalonilor care brusc îmi deveniseră foarte strâmți. Mi-am scos degetele din Eva. Erau umede și voiam să le sug, să văd ce gust are. Nici macar nu o sarutasem vreodată pe femeia asta.
-O să plec în Washington în noaptea asta, am anuntat-o când și-a îndreptat spatele și m-a împins de langa ea.
-Drum bun, mi-a spus gafaind sporadic.
Era îmbujorată și respira greu. Când a scos o tigara din pachet, mâinile încă îi tremurau.
-Să nu mă suni, i-am cerut incercand discret să-mi asez erecția care amenința să rupa materialul pantalonilor mei. Și să nu îmi trimiți mesaje.
Eva și-a ridicat privirea atât de brusc spre mine încat am simțit cum mă trece un fior de gheata pe sira spinării. Ochii ei ca de sirena erau chiar mai întunecați și ademenitor decât de obicei și tot chipul superb era inexpresiv. În cuvinte mai putine și mai puțin pompoase, arata de parca se gândea serios să mă omoare.
-Nu vorbi cu mine de parca aș fii amanta ta, domnule senator, mă atentiona cu o voce periculos de calma.
I-am susținut privirea.
-Atunci nu te mai purta așa, i-am cerut printre dinti. Nu mă mai pune să fac lucruri pe care nu vreau să le fac.
-Nu vrei? M-a întrebat, apoi a ranjit. Îți place să te minți singur, nu-i așa?
A coborât de pe pervaz și s-a apropiat de mine. Am rămas ca paralizat pe loc. Nici nu am clipit când și-a ridicat mana și mi-a atins obrazul și buzele cu unghiile ei lungi.
-Nu te-am pus să faci nimic, Milan, îmi spuse aproape în soapta, uitându-se fix în ochii mei. Te-am pus doar în fata unei alegeri pe care ai făcut-o chiar de mai multe ori. Și de fiecare data ai ales să accepți să faci ceea ce ti-am propus eu, pentru ca așa ai pe cine să arunci vina. Du-te în Washington, la logodnica ta, îmi spuse apoi zâmbind. Du-te și trage-i-o cum mi-ai tras-o mie. Iar când te întorci în Miami, nu te intoarce la mine, dacă nu vrei. Nu trebuie să o faci. Mereu exista alte opțiuni.