Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

22. Imaginea dezolanta a degradarii masculine

Milan

Nu-mi aminteam să fi trăit vreodată o perioada mai întunecata și mai lipsita de perspective decât zilele ce-au urmat după nunta. Nici macar nu știusem pana atunci ca puteam ajunge intr-un punct atât de josnic.
Ziua care ar fi trebuit să fie cea mai fericita din viața mea s-a transformat intr-un coșmar, în care nu a trebuit să frâng numai inima mea, ci și pe a celor mai importante femei din viața mea. Mama a plecat înapoi în GreeforBay în acea seara fara să-mi spună un cuvânt. Pe Eva n-am mai zărit-o nicăieri după ce cununia s-a încheiat. Și da, am căutat-o peste tot!
Prietenii mei- dacă încă îi mai puteam numi așa- mă tolerau doar pentru ca eram intr-o stare deplorabila și arătam chiar mai rau decât mă simteam. Practic se simțeau obligați să mă suporte, dar nimeni nu se dădea peste cap să îmi puna intrebari. Eram în regula cu asta, pentru ca nici eu nu m-aș fi dat peste cap să răspund la ele.
Dupa nunta, a doua zi dimineața, am urcat în avionul familiei Da'Vier care ne-a dus pe toți înapoi în Miami. Ai putea crede ca odată ajuns în oras am dat fuga la Eva ca un câine gata să cerseasca puțină atenție.
Dacă ai crede asta, ai avea perfecta dreptate.
Numai ca Eva nu doar ca nu a vrut să vorbească cu mine, dar nici macar nu s-a obosit să-mi spună asta în fata. A rugat-o pe bona nepoatei ei să îmi transmită ca domnisoara Eva nu vrea nici să mă vadă, nici să mă auda, atunci sau în orice alta zi a vieții ei. Nu mi-a răspuns la zecile de apeluri și mesaje și banuiam ca îmi blocase numarul de telefon.
Am acceptat asta, era dreptul ei.
Asta nu înseamnă ca a fost ușor să mă împac cu gândul, nici pe departe.
Eram în Miami de cinci zile și știam, eram perfect conștient ca tot de atâtea zile mă purtam ca un dobitoc de doi bani. Stăteam in casa lui Killian și Julie. Davis si Easther erau și ei acolo. Nu vorbeam cu nimeni și nici nu îi ascultam pe ei când vorbeau cu mine. Beam mult și mâncam puțin. Nu îi răspundeam lui Chloe la telefon. Nici lui Lucien. Nici oamenilor mei din echipa de PR sau oricui altcuiva.
În seara aceea am știut ca ceva avea să se intample. Nu știu cum de am intuit, poate era al șaselea simt care încerca să mă avertizeze, dar nici macar nu am tresărit atunci când ușa dormitorului de oaspeți s-a trântit la perete și Davis împreuna cu Killian au intrat în camera. Le-am aruncat o singura privire înainte de a fixa din nou tavanul.
-Ridica-te, lătră Davis ca un general de armata, oprindu-se langa pat cu mâinile în solduri.
Nici nu i-am spus să se ducă naibi, dar nici nu m-am ridicat.
-N-auzi? S-a burzuluit din nou după câteva clipe. Ridica-te din patul asta blestemat, Milan, sau jur pe Dumnezeu ca o să te ridic eu și crede-mă ca n-o să îți placa!
I-aș fi ras în fata, doar ca nu-mi venea să rad. Așa ca am continuat să fac ce făcusem în ultimele zile: am făcut pe mortul.
-Macar ai văzut mesajul de la Anonymous? A întrebat Killian apoi.
Nu, nu îl văzusem. Nici macar nu eram sigur dacă luasem telefonul acela cu mine, pentru ca nu mă obosisem să despachetez de când ajunsesem în Miami.
-Mâine seara are loc întâlnirea la care trebuie să participam, continua el să îmi explice. E cazul să te aduni, Milan. Nu am zis nimic pana acum pentru ca am crezut ca o să gestionezi totul în felul tau, dar e clar ca ești complet depășit de situație.
-Depășit de situație! A pufnit Davis in batjocura și a hohotit sec. De ce naiba îl compatimesti, Killian? E un idiot și și-a făcut totul cu mana lui! Nici macar compasiune nu merita, din punctul meu de vedere.
-Davis! A mormait Killian printre dinti.
-Ce?! M-am saturat să umblu în jurul lui de parca e un ou fragil! Vrei un motiv adevărat pentru care să te porți de parca s-a sfârșit lumea, Milan? Iată unul bun: ești un dobitoc și îți meriți soarta cu vârf și îndesat! Să-ti aduc o batista, ca să îți ștergi mucii?
Am reușit să raman nemișcat și aparent calm, dar simteam ca pierd lupta interna care se dădea în mine. O pierdeam de la o secunda la alta. Era multe furie în mine. Multa frustrate, multe resentimente și o inima franta. Erau și mai multe lucruri pe care ei nu le știau, pentru ca eu nu știam cum să le spun. Totul parea foarte complicat în momentul ăla și faptul că Davis îmi arunca în fata toate acele lucruri nu mă ajuta să-mi păstrez cumpătul.
          -Te-ai însurat cu Chloe în ciuda faptului ca toți ti-am zis să nu o faci, continua Davis lovindu-mă cu piciorul în genunchi. Te-ai însurat cu ea în ciuda Evei, care era chiar acolo! Idiotule, ai urcat pe scena aia de rahat și i-ai spus da psihopatei în ciuda ta! Nu o iubești. Nici macar nu sunt sigur ca o placi și cu toate astea te-ai însurat cu ea!
          -Termina! Am marait printre dinti.
          -Ca dacă nu, ce? A pufnit continuând să mă lovească. Ce-o să faci, Milan? Ce poți tu să îmi faci mie, când n-ai fost în stare nici macar să te salvezi pe tine?
          -Davis, încetează, l-am avertizat din nou, fixandu-l cu privirea.
          -Fa-mă să încetez, m-a provocat el. Dacă nu îți place ceva, pune-i stop, Milan. Te astepti ca mereu altcineva să facă lucrurile dificile în locul tau, ca mai apoi să nu te simti vinovat dacă o dai în bara. Pentru ca ești un ticălos neasumat! Și mai știi ceva? Eva are boasele de zece ori mai mari decât ale tale și cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată e ca a scăpat de tine!
          V-am spus deja ca eram un ghem ambulant de furie, frustrate și praf de pușcă? N-a fost nevoie de mai mult decât scânteia aceea ca să explodez. Nici macar nu-mi amintesc momentul în care am sărit în picioare și l-am lovit pe Davis cu pumnul în falca.
           -Taci dracului! Am urlat apoi. Habar n-ai despre ce vorbești!
          Davis s-a dezmeticit imediat și a tăbărât pe mine. M-a lovit cu pumnul în fata, apoi în stomac. Am reușit să evit a treia lovitura și să îi mai dau un pumn, în maxilar de aceasta data. Nu știam să mă bat, nu eram un bătăuș din fire. Davis avea mult mai multa experiență la capitolul asta decât mine, era un fapt.
          Killian a intervenit la un momendat, după ce amandoi am reușit să ne mai lovim de câteva ori. La sfârșit, când Killian m-a împins pe marginea patului, am realizat ca mă dureau coastele atât de rau încat abia dacă mai puteam să respir. Oare ticalosul ăla îmi rupsese coastele?
          -Ce mama dracului e în neregula cu voi doi? Se rasti Killian stand intre noi în timp ce îsi muta privirea severa de la unul la altul. Sunteți oameni în toată firea! Așa alegeți să va rezolvați problemele? Cu pumnii?
          -De ce dracului mă bagi pe mine în ecuația asta? A țipat Davis. Nu eu sunt cel care a lovit primul!
          -Davis, știm toți trei ca ti-ai cerut-o, pufni Killian. Macar taci!
          Aveam buza sparta, coastele mă dureau și știam sigur ca după ce corpul o să mi se liniștească or să apară multe alte locuri dureroase. Eram o epava umblătoare de zile întregi, mama nu vorbea cu mine, Eva nu voia să mă vadă și prietenii mei abia mă mai suportau. În ciuda acestor lucruri și a multor altele, m-am trezit izbucnind în hohote de ras, în timp ce mă tineam de coaste.
          Nu era un ras firesc, ca atunci când cineva spune o gluma la care ar rade și Grumpy. Era un ras isteric, complet nepotrivit în momentul ăla. Un ras care avea un singur rol: acela de a mă ajuta să mă calmez. O descărcare nervoasa.
          -Crezi ca a luat-o razna? L-am auzit pe Davis întrebând.
          -Nu știu, s-a răstit Killian. Cam cât de tare l-ai lovit la cap?
          -Încerci să dai vina pe mine? Pufni Davis. Idiotul asta s-a însurat cu Chloe, omule. Nu i-am făcut eu nimic, ce are el e de la natura!
          M-am oprit din ras, în cele din urma.
-Ne jucam doua adevăruri și o minciuna? Am propus din senin, luându-mă prin surprindere pana și pe mine.
-Da, sari Davis imediat. Cum să nu? Încep eu.
S-a uitat fix în ochii mei. Era al naibi de furios.
-Ești un imbecil. Ai făcut o greșeală care o sa te coste scump. Ești atât de căzut în cap după Eva încat efectiv îmi inspiri mila.
-Parca am stabilit deja ca una dintre destăinuiri trebuie să fie o minciuna, a pufnit Killian.
Bine, poate ca o meritam.
-Rândul meu, ne anunță Killian. Oferta mea încă e valabilă, dacă vrei să o accepți, Milan. Nu ai nevoie de Chloe și familia ei ca să câștigi alegerile. Și chiar ești un imbecil!
-Ha! Și mai spuneai despre mine, comenta Davis arogant. Se pare ca nici macar nu mai exista minciuni intre noi, baieti. Să aduc șampania?
Oh, ba ar mai fi fost câteva.
Le simteam privirile ațintite asupra mea. Se holbau insistent, de parca încercau să-mi despice țeasta.
          -Când am ajuns în Miami, zilele trecute, am încercat să vorbesc cu Eva, am spus eu.
          -Zău? A întrebat Davis curios. Și ce ti-a zis?
          Am ridicat din umeri, continuând să fixez podeaua.
          -A venit la nunta mea, am făcut sex în pod și după nici jumătate de ora m-a privit însurandu-mă cu o alta femeie, am mormait sec. Nu a spus nimic, Davis. Nici macar nu vrea să mă vadă.
          Prietenii mei s-au apropiat și s-au asezat pe pat, flancandu-mă din ambele părți. Acum stăteam toți trei pe marginea patului, cu picioarele întinse în fata și priveam podeaua. Imaginea dezolanta a degradării masculine, asta eram.
          -Nici macar să te înjur nu pot, pufni Davis frustrat. Deși ai merita!  Și, bineînțeles, Eva are perfecta dreptate să nu vrea să te vadă după ce ai făcut, Milan. Nu-mi vine să cred ca spun asta, dar ești mai ticălos decât mine și Killian la un loc!
          -Mersi, am mormait eu.
          -Are dreptate, comenta și Killian. Oricum, Milan, n-am crezut ca o să o faci, recunoscu el apoi. Chiar și când erai acolo, cu Chloe si tipul de la starea civilă, n-am crezut ca o să o faci.
          -N-a fost vorba numai despre alegeri, am recunoscut eu apoi, tragand de șireturile pantalonilor de trening pe care îi purtam. Voiam să mă răzbun pe Chloe. Adică, femeia și-a petrecut ultimele luni din viața manipulandu-l pe taica-su și strangandu-mă cu ușa să mă însor cu ușa. S-a purtat îngrozitor de urat cu mama, cu voi si practic cu toată lumea. Voiam să îi arat ca amandoi putem juca murdar.
          -Milan, ofta Davis. Omule, ești definiția integrității și nu ai știi cum să joci murdar nici dacă ai fi plin de noroi din cap pana in picioare. Milan, dacă vrei planuri de răzbunare josnica și murdara, vino la mine!
          -Chiar așa, du-te la el, spuse și Killian. Îți amintești vara trecuta? A dus-o pe sora-mea în vestiare și i-a tras-o ca să se răzbune pe mine!
          -Hei! Sari Davis ca ars. Unu: nu eu am dus-o pe ea, ci ea pe mine. Doi: Victoria o avea promisa încă din liceu. Și trei: vorbește dracului mai încet! Știi unde o să dorm la noapte dacă aude Easther? În patul tau, intre tine și Julie!
          -În orice caz, continua Killian de parca Davis nici macar nu deschisese gura, faptul ca ai făcut exact ce a vrut Chloe să faci, adică te-ai însurat cu ea, nu înseamnă ca te-ai răzbunat, Milan. Înseamnă ca i-ai făcut jocul!
          M-am uitat la el, pentru prima oară după multe zile. Apoi mi-am întors privirea către Davis. Am tras aer în piept și l-am expirat încet.
          -Nu m-am însurat cu ea, m-am auzit spunând.
          Liniștea care s-a lasat în camera aceea nu era nici plăcută, nici relaxata. Era incordata și trosnea.
          -Milan, murmura Davis, omule eram chiar acolo. Te-ai însurat cu ea. Am văzut toți momentul.
          -Ti-am zis ca l-ai lovit prea tare la cap, idiotule! Suiera Killian și îl lovi cu pumnul în umar prin spatele meu.
          Am clătinat din cap.
          -Baieti, nu m-am însurat cu ea! Am spus din nou, mult mai tare și mai clar.
          -Nu înțeleg, Milan, mă anunță Killian. Cum dracului nu te-ai însurat cu ea? Omule, ești sigur ca te simți bine?
          -Inafara faptului ca mă dor coastele, n-am nimic. Va spun ca nu m-am însurat cu Chloe!
          Apoi, tragand din nou aer în piept, le-am spus tot ce s-a intamplat în ziua aceea. Toate lucrurile pe care nu le știa nimeni inafara de mine și fosta mea logodnica.