Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

26. Inima cu tot cu artere

Eva

Nu eram prea sigura ce simt, pentru ca simteam... mult prea multe lucruri. Nu-mi aminteam nici când mă dezlipisem de ușa și mă așezasem pe marginea parului, langa Milan.
-Apoi, continua el, am plecat înapoi la apartamentul meu. A doua zi am ajuns în Miami și de la aeroport am venit direct la tine, dar bona lui Kate mi-a spus ca nu vrei să mă vezi, atunci sau oricând altcândva. Restul timpului din ziua aceea și pana ieri mi l-am petrecut stand închis într-un dormitor de oaspeți din casa lui Killian, în timp ce prietenii mei mă boscorodeau.
A tăcut brusc, după ce mi-a spus toată acea poveste încâlcita. În liniștea aceea aproape solemna, am recapitulat mental tot ce auzisem. Nu eram sigura dacă chiar spusese toate lucrurile alea, dacă halucinam sau visam.
-N-o să spui nimic? M-a întrebat atunci când nu parea ca vreunul dintre noi o să mai vorbească vreodată.
-Nu știu ce, am recunoscut eu. Habar n-am... ce să spun.
-Nu te mint, Eva, îmi spuse intorcandu-și în sfârșit privirea spre mine, caci nu se uitase nici macar o data în ochii mei cât timp îmi explicase ce se întâmplase în ziua nuntii.
-Nici nu am crezut asta.
Nu, știam ca Milan nu mă mintea. N-ar fi avut de ce să o facă pentru ca el înțelesese deja ceea ce sufletul meu orgolios refuza să înțeleagă: chiar și căsătorit cu Chloe, l-aș fi acceptat. În ciuda mândriei mele, în ciuda inimii mele și a sentimentelor pe care le aveam pentru Milan, în ciuda geloziei care-mi mânca inima cu tot cu artere, l-aș fi primit pe Milan înapoi în viața mea chiar și dacă s-ar fi însurat pe bune cu femeia aia.
Era frustrant gândul acela. Mă înfuria teribil ideea ca aș fi capabila de asemenea lucru josnic.
-De ce nu mi-ai spus? L-am întrebat dintr-odată. Atunci, în pod. De ce nu mi-ai spus ce plănuiești să faci?
-Pentru ca nu știam nici eu. Știam doar ca nu pot sa ma însor cu o femeie pe care defapt nu o vreau. Am coborât la parter cu gândul de a mă desparti de Chloe, nu am prevazut încotro or să se îndrepte lucrurile. Apoi nu mi-ai răspuns la telefon și nici nu ai vrut să mă vezi.
-De ce nu mi-ai trimis un mesaj înainte de cununie? Am întrebat frustrata. De ce nu le-ai spui lui Easther sau lui Julie sau chiar lui Zack să îmi explice? Milan, dacă voiai ca eu să aflu adevarul, existau o mulțime de soluții!
-Am vrut să îți spun eu, nu Easther sau Julie sau Zack. Voiam... voiam pur și simplu să fiu eu cel care îți explica situația, Eva. Și voiam ca tu să vrei să mă asculți.
          Defapt, voia o șansă, dar nu voia să recunoască.
Am tăcut, din nou. La fel a făcut și el, dar nu pentru mult timp.
-Dacă tot vorbim despre de ce-uri, tu de ce nu mi-ai spus cine ești? M-a întrebat frustrat. De ce nu mi-ai spus ca știi despre Anonymous când mă învârteam în jurul cozii, incercand să evit să vorbesc despre asta? De ce nu mi-ai spus nimic?
Am clipit buimacă și mi-am întors fata spre el. Parea din nou furios, exact ca la întâlnirea de mai devreme. Asta era problema lui? Și defapt, asta era problema în general, nu faptul ca pentru o saptamana m-a lasat să cred ca s-a însurat cu o alta femeie în fata mea, după tot ce se întâmplase intre noi în ultimele luni și după cele întâmplate în pod?
-Milan, am pufnit nevenindu-mi să-mi cred urechilor. Asta ti se pare important acum?
-Printre altele, a comentat el arțăgos. Imaginează-ti numai cum m-am simțit când am înteles cine ești și ca m-ai tras pe sfoara timp de luni întregi!
-Cam așa cum m-am simțit eu când i-ai spus da lui Chloe, am răspuns în exact aceeași maniera.
-Vara trecuta, când am venit prima data în club și am urcat în camera ta, mi-a amintit el, știai ca eram în prima parte a cursei pornite de taica-tu și Charles?
Aș fi putut să îl mint și pentru o clipa chiar m-am gândit serios să o fac, dar ce spunea asta despre mine? Încă-mi tremurau mâinile de pe urma destăinuirilor lui. Ce fel de om aș fi fost dacă aș fi mințit exact în clipa aia, în timp ce îi tineam predici despre adevăr?
-Da, știam, am recunoscut eu. Și înainte să mă intrebi, nu, Milan, nu asta e motivul pentru care am făcut sex cu tine atunci. Așa cum am spus și în noaptea aceea, nu fac sex decât pentru ca vreau eu, fara nici un alt beneficiu inafara de cel fizic. Defapt, dacă tata ar fi aflat, înțelegerea dintre mine și el ar fi picat.
-Știai, a repetat el neincrezator. În tot timpul asta ai știut tot și nu mi-ai spus nimic?!
Am ridicat din umeri.
-Nu am putut, Milan. Nu am avut voie să spun nimic, nici sa te ajut și crede-mă, am încercat să te fac să înțelegi singur anumite lucruri! De câte ori ti-am spus ca mereu exista o alta opțiune? Ai știut numele tatălui meu de săptămâni întregi și nu ai făcut nimic în privința asta. Știi cât de ușor ai fi putut afla ca tata și Charles au fost colegi și prieteni încă din facultate? În plus, dacă ai fi acceptat să te întâlnești cu Charles, lucrurile ar fi stat cu totul altfel!
-Nu am vrut să intru cu picioarele în trecutul tau, Eva, pufni el clătinand din cap. Am vrut să te las să-mi spui tu ce voiai să știu.
-Ei bine, iată ca n-am putut să îți spun nimic! A fost una dintre condițiile tiranice ale tatei. În ziua în care ai apărut aici când era și el, mi-a fost frica ca o să mă scoată din joc, pentru ca era clar ca lucrurile intre noi nu sunt platonice, așa cum ar fi trebuit să fie.
Apoi a urmat din nou tăcerea. De aceasta data, s-a prelungit mai mult decât înainte. Cred ca amandoi eram mult prea prinși în gândurile noastre.
-Ce-o să faci acum? L-am întrebat după minute bune în care aerul din jur a fost umplut doar de respiratiile noastre regulate.
-Habar n-am, a murmurat cu jumătate de gura. În primul rând vreau să asimilez toate informațiile aflate în seara asta, iar apoi o sa ma hotărăsc pe parcurs. Tu ce o să faci de-acum încolo, din moment ce n-o să mai urci pe scena?
-Nu știu, am recunoscut eu. Clubul se conduce practic singur, nu aș avea oricum mare lucru de făcut acolo. Probabil o să mă concentrez asupra surorii și nepoatelor mele.
-Cum se simte Alison? S-a interesat Milan.
Am zâmbit privind lung podeaua.
-Mai bine decât am fi putut să speram acum câteva săptămâni. Nu cred ca am avut ocazia să îți mulțumesc.
-Pentru ce?
-Știu ca tu ai aranjat să vina Amira aici, Milan, am spus ridicându-mi ochii spre el. Nu sunt proasta.
-Nici n-am presupus ca ai fi, s-a grăbit să mă asigure.
-Am știut de la bun început ca a fost mana ta. Nimeni altcineva nu știa despre starea de sanatate a lui Alison și, desi sunt sigura ca Easther are la dispoziție mijloace care să o ajute să afle orice, chiar dacă ar fi vrut să o aducă aici pe Amira tot n-ar fi avut de unde să stie despre Ali.
-N-am făcut nimic, mi-a spus el. Doar am vorbit cu ea. Amirei ar trebui să îi multumesti, nu mie.
În clipa aia, poate mai tare decât oricând, instinctul îmi spunea să-l dau afara din casa și din viața mea. Milan Petrov, așa cum stătea în clipa aia pe marginea patului meu, cu parul ciufulit și mimica abătută, cu umerii puțin aduși și un ocean de compasiune și modestie revărsandu-se din el, era cel mai periculos om pe care îl lăsasem vreodată să se apropie de mine. Pentru ca mă făcea să vreau să fiu mai buna. Pentru ca mă făcea să vreau să îl merit, chiar dacă știam în adâncul sufletului meu ca nu aș reuși niciodată să ajung pana acolo.
-Totuși, îți mulțumesc tie, am insistat eu. Serios, Milan, poate nu pare mare lucru pentru tine, dar n-ai idee câte a făcut Amira pentru Alison în ultimele săptămâni. Doctorul care se ocupa de cazul ei este unul din cei mai buni din lume, dar dacă n-ar fi fost Amira care să îi sufle în ceafa, nu cred ca rezultatele lui Ali ar fi fost atât de incredibil de promițătoare cum sunt acum.
Singurul răspuns pe care l-am primit a fost o înclinare discreta a capului.
-Pot să te intreb ceva?
-Poți, i-am spus.
-De când ne-am cunoscut îmi spui domnule senator, deși amandoi știm ca nu sunt încă nici macar pe-aproape să devin senator. Nici macar nu a început campania încă. De ce faci asta?
Și-a ridicat brusc ochii spre ai mei. M-am uitat mult timp la el in tăcere înainte de a-i raspunde. Unele lucruri sunt mult mai ușor de spus în gând decât sunt cu voce tare. Răspunsul la întrebarea aceea era unul dintre acele lucruri, așa ca am avut nevoie de timp să-mi pun ordine în gânduri.
-Știu ca o să fii senator, am spus eu in cele din urma. Pur și simplu, știu. Nu am nici un dubiu ca o să câștigi alegerile alea, Milan. Chiar și dacă nu s-ar fi retras Charles, tot ai fi reușit.
Ochii i-au strălucit și maxilarul i s-a încordat. Am inghitit în sec, caci toată consistenta aerului s-a schimbat în jurul nostru. Mi s-a zburlit pielea și stomacul mi s-a strâns în mod dureros.
-Încă o întrebare, m-a avertizat aplecandu-se ușor spre mine, aproape inconștient, de parca nu putea să se abțină. De ce nu mi-ai spus să o parasesc pe Chloe în ziua nuntii? Știai ca fi făcut-o.
-De ce ti-as fi spus așa ceva? Am pufnit eu. Milan, nu era o alegere pe care să o fac eu, nici macar una pe care să vreau sa o influențez în vreun fel. Cine sunt eu să-ti spun să-ti părăsești logodnica? În plus, n-aș face niciodată așa ceva. Dacă un bărbat mă vrea, atunci eu o să fiu prima lui opțiune. Nu m-am născut ca să fiu planul de rezerva al nimănui, Milan, nici macar al tau!
Aceea nu era o aroganta. Era un fapt.
          Maxilarul i-a zvacnit și ochii lui m-au ars din nou, însă nu a spus nimic. Simteam nevoia să mă foiesc, cam atât de intens era felul în care se uita la mine. Mi-am ferit privirea, mi-am dres vocea și mi-am frecat coapsele încordate cu palmele.
          -E tarziu, am spus ridicându-mă în picioare. A fost o zi lunga și vreau să fac o baie.
          Nu știu ce naiba voiam defapt să spun, doar simteam nevoia să umplu tăcerea aceea care zumzaia energic intre noi. Mă agita, iar atunci când eram agitata aveam tendința să vorbesc mult.
          -Așa e, a spus el. E tarziu. Sau devreme, după cum ai spune tu.
          Am intrat în dressing și m-am întors cu hainele în brațe. Le strângeam la piept de parca erau colacul meu de salvare. Când am revenit, Milan nu mai era pe marginea patului ci în genunchi, strângea cioburile paharului spart.
          -Îmi pare rau pentru asta, îmi spuse. N-am vrut să te sperii mai devreme.
          -E în regula, am murmurat eu. E doar un pahar, nu-i mare lucru.
          Am trecut prin spatele lui și am intrat în baie. Ce naiba făceam? Mă purtam de parca voiam să îl dau pe ușa afara, când realitatea era exact opusa. Voiam să rămână. Și nu mă refer numai la noaptea aia, naiba să mă ia. Chiar voiam să rămână.
          -Eva?
          Am tresărit agitata când i-am auzit vocea atât de aproape în spatele meu și m-am răsucit pe calcaie. Nu îl auzisem intrând în baie.
          -Ce faci? Am întrebat înghitind în sec când a mai făcut un pas spre mine.
          S-a aplecat înainte și inima mi s-a ridicat în gat. Ochii mi-au căzut pe buzele lui și n-am mai avut nici o șansă să-mi mut privirea. Doamne, voiam atât de tare să îl sărut!
          Am tresărit din nou când cioburile au căzut pe fundul cosului de gunoi. Milan și-a îndreptat spatele, dar nu s-a îndepărtat. Când m-am uitat în ochii lui, pe ai mei îi simteam arzând ca desertul, în timp ce el parea puțin amuzat.
          -Te simți bine, Eva? M-a întrebat inclinandu-și numai puțin capul. Am impresia ca ești puțin cam agitata.
          -Sunt bine, am spus înghitind în sec în timp ce respirația îmi devenea din ce în ce mai superficiala.
          -Zău? A întrebat clipind inocent. Pai, atunci cred ca o să plec. Așa cum ai spus deja, e tarziu și vrei să faci o baie. O să... plec.
          Mi-am ținut gura și am urmărit cum se da un pas înapoi.  Se uita în ochii mei de parca încerca să mă provoace. Cu fiecare secunda ce trecea, vedeam nesiguranța strecurându-se în privirea lui. Pana la urma a părut ca renunța, s-a răsucit pe calcaie și a ieșit din baie.
          -E tarziu, m-am auzit strigând după el. De ce nu ramai, din moment ce ești deja... aici.
          Rahat.
          Am închis ochii și mi-am lasat capul pe spate. Încercam cu disperare să-mi păstrez cumpătul, dar era al naibi de dificil. Tot corpul îmi tremura și pielea mă furnica din cap pana în picioare. Mi-era groaznic de cald și gândul ca Milan ar fi ieșit pe ușa mă făcea să-mi fie greata. Nu voiam să plece. Am mai tras o dată adânc aer în piept și am deschis ochii.
          Milan era în usa, sprijinit cu umărul de cadrul ei. Și se uita fix la mine. Ochii lui albaștrii erau aproape negri și totul, absolut tot la el mă ademenea și mă ispitea ca un păcat primordial.
          De parca eu eram Eva, iar el... șarpele.