Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

31. Epilog. Doua adevaruri și o minciuna.

Milan
Cinci ani mai tarziu

Nu e ciudat cum întrebările existențiale se schimba odată cu timpul pentru fiecare dintre noi? Cum oare cât am luat la test devine peste noapte o să fiu acceptat la un colegiu bun? Cum ce-o să fac cu viața mea devine oare la asta se rezuma toată viața mea? Cum oare o să câștig alegerile de transforma în ce mărime trebuiau să fie pamperșii?
Ai zice ca în cinci ani am trecut de etapa de pamperși cu fiul nostru Alex și dacă ai spune asta, ai avea dreptate. Acum însă eram în aceeași etapa cu fiica noastră, Claire, care avea numai opt luni.
În acea seara în care a trebuit să mă opresc din nou la supermarket pentru pamperși câștigasem a doua candidatura consecutiva la senat. Asta a oprit-o pe soția mea să-mi trimită un mesaj cu o lista de cumpărături pe care să le iau în drum spre casa? Nu. Bineînțeles ca nu!
Eram tata cu norma întreagă, sot cu norma întreagă, senator cu norma întreagă și prieten, tot cu norma întreagă. Viața nu fusese nicicând mai înfloritoare decât atunci și exact la asta mă gândeam când am ieșit din lift și am intrat în apartamentul nostru din Miami.
N-am apucat nici să deschid ușa când un val de confetti m-a lovit direct în fata. Am încremenit, neintelegand ce se întâmpla. Țipete, zgomote, râsete și chiuituri, toate m-au lovit în plin, dându-mi peste cap simțurile pentru câteva clipe.
Apoi l-am văzut pe Alex alergând spre mine, cu mâinile în sus. Am dat drumul pungilor exact în ultima clipa și l-am prins din zbor fix când s-a aruncat spre mine și a țipat:
-Tatiiiiiii!
-Buna, am spus cu respirația întretăiată și l-am tras mai aproape.
-Mami spune ca ar trebui să te felicit, îmi șopti la ureche, dar nu prea am înteles de ce.
-E în regula, amice, l-am asigurat eu. Nici eu nu înteleg multe lucruri.
Mi-am ridicat ochii la timp să o văd pe Eva apropiindu-se de noi cu un zâmbet larg pe buze.
-Felicitări, domnule senator, toarse ea ca o pisica și se ridica pe vârfuri.
Mi-am lipit buzele de ale ei și am răsuflat ușurat.
-Mulțumesc, iubito. Tu ai pus la cale toate astea? Am întrebat-o apoi încet, privind-o în ochi.
-Mă gândeam ca vrei să sărbătorim.
-Vreau, dar aș fi preferat să sărbătoresc cu tine, am șuierat eu.
-Milan, a murmurat dându-și ochii peste cap.
A urmat apoi un șir lung, interminabil și neobosit de felicitări. Pe langa mama, tatăl Evei și Charles van der Fritz, era acolo jumătate din echipa mea de la Washington și toată echipa din Miami. Prietenii mei împreuna cu sotiile lor și anexele nu puteau să lipsească, dar au păstrat distanta și au ras în hohote de stânjeneala mea.
-Nu-mi vine să cred ca ai organizat o petrecere în toată regula în sufrageria noastră! Am pufnit eu atunci când am prins-o pe Eva singura în bucătărie, după ce m-am luptat pentru viața mea să scap din mâinile surorii ei.
-De ce n-aș face-o? M-a întrebat ea, cocoțată pe pervaz, cu o tigara în mana. Meriți o petrecere. Ai muncit pe rupte și știu cât de greu ti-a fost, cu mine, Alex și Claire trăgând de tine pe o parte și toate responsabilitățile politice pe cealaltă parte.
M-am apropiat de ea și m-am oprit atunci când n-am mai avut unde să mă duc. Eva și-a depărtat picioarele, lăsându-mă să mă asez langa ele. M-a privit cu o sprânceană ridicata. Aștepta să îi spun ceva despre fumat, dar nu intenționam să o fac. Nu mai fuma la fel de mult ca înainte, uneori treceau zile întregi pana îsi amintea să-și aprindă o tigara. În loc de asta, i-am prins fata în mâini și am sărutat-o. Avea gust de acasă.
-Pentru ce a fost asta? M-a întrebat surâzând larg când m-am îndepărtat ca să mă uit în ochii ei.
-Nu știam ca am nevoie de un motiv ca să te sărut, dar dacă vrei unul, atunci a fost pentru ca ești incredibila.
-Și tu ești un lingușitor, îmi spuse ea chicotind. Nu-ti face griji, domnule senator. Seara noastră nici n-a început încă, mi-a promis ea cu sclipiri malefice în ochi.
Recunosc ca îmi era puțin frica de ea uneori. Numai unui nebun nu i-ar fi fost.
-Ai plănuit ceva? Am întrebat-o lăsându-mi mâinile pe umerii ei și apoi în jos, peste brațe.
-Mama mea și mama ta au plănuit să ia copii în seara asta, îmi spuse ea ca din întâmplare. Or să doarmă toți acasă la părinții mei. Asta înseamnă ca avem toată casa pentru noi, toată noaptea...
Creierului meu nu i-a luat mult să adune doi cu doi. Un entuziasm aproape copilăresc mi-a cuprins măruntaiele.
-Minunat, am chitait. Când se sparge petrecerea?
Eva și-a lasat capul pe spate și a ras în hohote. Îmi plăcea la nebunie să o aud râzând. Era unul dintre sunetele mele preferate, laturi de gemetele ei.
-Domnule senator, mi se pare mie sau mi-ai pus gând rau? A chicotit apoi.
Am pufnit arogant.
-Cine, eu? Bineînțeles ca nu! Drept cine mă iei? Vreun soi de pervers dubios?
Eva a clătinat amuzata din cap și a stins tigara în scrumiera de langa ea. Apoi s-a întors spre mine și și-a aruncat bratele în jurul gatului meu.
-Felicitări, Milan, îmi spuse brusc foarte serioasa.
Era foarte mândră ca refuzasem ajutorul celor de la Anonymous. Erau o adunătură de tipi foarte bogați, foarte influenți și foarte puternici, iar eu refuzasem ajutorul lor în campanie. Am vrut să văd ce pot să fac pe cont propriu. Și am reușit, naiba să mă ia!
-N-aș fi reușit niciodată fara tine, i-am spus uitându-mă la fel de serios în ochii ei. N-aș fi reușit să fac nimic fara tine, Eva. Tot ce am, am datorită tie.
M-am aplecat și mi-am lipit buzele de ale ei. Gura i s-a deschis iar eu mi-am strecurat limba printre buzele ei și am lipit-o se pieptul meu. M-a strâns intre coapsele ei.
-Mami?
M-am tras înapoi ca ars. Eram pentru dovezile de afecțiune în fata copiilor, dar total împotriva traumatizarii lor. Eva și-a dres vocea și m-a împins, apoi a sărit de pe pervaz.
-Alex? Ce s-a intamplat, scumpule?
Copilul a fugit și s-a aruncat în bratele mamei lui. Îi semăna leit, ca doua picături de apa. Fiica noastră semăna cu mine.
          -Daisy nu ma lasă să mă joc cu bebelușul ei, s-a smiorcait el frecandu-se la ochi.
          -Ce bebeluș?
          -Bebelușul din cărucior, îi explica fiul nostru foarte frustrat. Cel din colț!
          Eva și-a muscat buza ca sa nu îi rada bietului copil în fata.
          -Alex, iubire, în cărucior nu e o jucărie, scumpul meu. În cărucior e un bebeluș real, e fratele ei mai mic.
          Killian și Julie aveau la momentul respectiv patru copii: James, Daisy care era cu numai un an mai mare decât Alex, Alice care avea doi ani și David, cel mai nou membru al clanului Moriatis de numai doua luni. Cu toții ne întrebam când or să se oprească din a face copii.
          -Uite, o să vin cu tine și o să îți arat, bine? I-a propus Eva, incercand să îl împace.
          Alex s-a uitat la ea cu ochii plini de lacrimi, dar a incuviintat dand din cap. Au ieșit amandoi din bucătărie, lăsându-mă să mă uit lung în urma lor. Poate eram un ticălos, un afurisit și un trișor așa cum mă numea presa, dar eram și al dracului de norocos.
          Am tot tras de timp, evitând să mă întorc înapoi în sufragerie. Toată lumea vorbea despre alegerile din ziua aceea și despre succesul meu răsunător și nu era ca și cum nu știam în ce hal îmi zdrobisem oponenții, dar voiam ca toată lumea să se liniștească puțin în privința asta.
          O mișcare zărită cu coada ochiului mi-a atras atenția pe fereastra. Când am aruncat o privire, i-am văzut de Davis și Killian. Nu aveam o ușa ce ducea din bucătărie pe terasa, dar aveam un geam pe care nu am ezitat nici o secunda să îl deschid complet și să îl folosesc drept ieșire de urgenta.
          -Ce mama dracului faci, Petrov? Escaladezi geamuri? Pufni Davis neîncrezător.
          -Mai taci, am mormait scuturandu-mi mâinile de praf. Dacă ieșeam pe ușa din sufragerie, nu mai ieșeam deloc! N-aș fi reușit nici macar să ajung pana la ea înainte ca oamenii aia să mă mănânce de viu.
          -Mda, așa e când ești un om atât de important, chicoti impertinentul dându-și ochii peste cap.
          M-am strâmbat la el și i-am arătat degetul mijlociu.
          Pornisem la acel drum, cel politic vreau să spun, incercand să-mi demonstrez mie, mamei și întregii lumi ca nu sunt precum a fost tatăl meu. Uneori mi-a reușit, alteori nu. Fusesem tarat în câteva procese în trecut, la începutul carierei mele, pentru ca eram atât de diferit de oamenii politici convenționali, iar oponenții s-au speriat. N-au reușit nici să mă scoată din schema, nici să-mi închidă gura și la zece ani de la debutul meu în politica în echipa senatorului Van der Fritz, eram eu însumi senator la al doilea mandat.
          Privind toate lucrurile asta în perspectiva, poate chiar eram un om important.
          M-am așezat pe fotoliul de langa Davis. Killian era așezat în partea opusa. Stăteam toți trei acolo, pe terasa în aerul răcoros, și priveam de sus orașul Miami.
          -Vorbind la modul serios, felicitări, Milan, îmi spuse Davis și mă lovi cu pumnul în umar.
          -Mersi, am spus clătinand din cap.
          -Faptul ca ai reușit singur e o mare realizare, continua Killian. Te-ai gândit să candidezi la prezidențiale peste patru ani?
          Am pufnit și am hohotit sec. Nu doar ca nu mă gândisem, dar nu-mi doream așa ceva. Mai mult chiar, nu spusesem nimănui dar plănuiam ca acela să fie al doilea și ultimul meu mandat în pozitia de senator. Nu eram sigur nici dacă vreau să îmi continui cariera politica după ce renunț la locul din senat. Meseria aia îmi ocupa mult prea mult timp, iar eu voiam să stau mai mult cu familia mea.
          -Nici macar n-o să îți răspund la întrebarea asta, Killian.
          Davis mi-a intins o sticla pe care cumva a reușit să o fure de la petrecere. Mai devreme le văzusem pe Easther și pe fiica lor, Melody. Fata avea patru ani și era adorabila, așa cam ca Reece. Easther era din nou insarcinata, tot cu o fetița. Dumnezeu să ne apere!
          -Va vine să credeți ca am ajuns aici? M-am trezit întrebând din senin. Acum șase ani și jumătate a avut loc reuniunea de la liceu și am primit scrisorile de la Anonymous.
          -Șase ani! Pufni Davis neîncrezător și îmi lua sticla din mana. Doamne Sfinte, parca a fost ieri!
          -Uneori chiar așa se simte, de parca a fost ieri, fu Killian de acord, luând sticla. Băieți, hai să ne jucam doua adevăruri și o minciuna, propuse el, de dragul vremurilor trecute.
          Davis s-a uitat la el rânjind.
          -Numai dacă începi tu!
          Killian a pufnit și a clătinat din cap. Unele lucruri n-or să se schimbe niciodată.
          -Fie, fu de acord luând încă o inghititura din băutură. Anonymous Society e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, pentru ca datorită lor i-am găsit pe Julie și James. Vrem să mai facem un copil în viitorul apropiat. La ultima vizita în LA, l-am dus pe James la hotelul vostru pe furiș și l-am lasat să tragă cu ochiul la țâțele unei fete.
         Eu și Davis ne holbam cu ochii cât cepele la el. Prima afirmație era complet adevarata, fara dar și poate. Care dintre celelalte doua era falsa? Oare chiar erau suficient de nesăbuiți încat să facă încă un copil, cu toate ca cei patru pe care îi aveau deja le mâncau sufletul? Sau să fie chiar atât de inconștient încat să îl ducă pe James la un bordel, la numai paisprezece ani?!
          -Nici macar nu vreau să știu, pufni Davis clătinand cu hotărâre din cap. Nu, nu vreau. Refuz să știu!
          -Bine, rândul tau, îi spuse Killian inghiontindu-l. 
          -Să mă gândesc. Pai, evident, și pentru mine Anonymous e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodată, început cu ce era absolut evident. Fii-mea mi-a cerut un ponei de ziua ei iar eu i-am spus ca poneii sunt murdari și fac caca peste tot, inclusiv în patul ei, iar acum sunt aproape sigur ca sunt un tata de rahat. Easther insarcinata mă sperie chiar mai mult decât în mod normal, dar o iubesc atât de al dracului de mult încat, dacă o să vrea, o să îi mai fac zece copii!
          -Te rog nu, am pufnit speriat, strâmbând din nas.
          Davis a izbucnit în hohote de ras și mi-a pasat sticla pe care i-o luase lui Killian din mana.
          -Toarnă tot, Petrov, mă atentiona el.
          Nici macar n-a trebuit să mă gândesc serios la ce vreau să le spun în acea seara.
          -Și pentru mine experiența Anonymous a fost, defapt, începutul adevăratei mele vieți. Eva vrea să adoptam un copil iar eu mă gândesc serios să o facem, pentru ca e o mama minunata și aș face orice rahat mi-ar cere dacă asta o face fericita. Plănuiesc să renunț la senat după candidatura asta.
          -Fugi de-aici! Pufni Killian.
          Nu l-am contrazis și nici n-am încercat să îl conving de contrariu. Acelea erau gândurile mele în noaptea aceea, la câteva ore dupa ce câștigasem alegerile detașat. Patru ani era o perioada lunga de timp, cine stie câte aveau să se mai schimbe intre timp.
          În momentul ăla, în clipa aia, eram fericit. Davis și Killian erau alături de mine, intr-o liniște complice, contemplând la peripețiile nebune prin care trecuserăm. Înăuntru era dragostea vieții mele, împăcându-l pe fiul nostru sau alaptand-o pe fiica noastră. Toată familia noastră era bine sănătoasa, toți angajații mei mă simpatizau.
          Mai tarziu, când toată lumea va pleca, eu și Eva vom ramane singuri. O să bem o sticla de vin, o să setam luminile la cea mai mica intensitate și o să ne-o tragem, apoi o să urcam în dormitor, o să facem dus și o să facem dragoste, înainte de a adormi îmbrățișați.
          Anonymous Society nu mi-a dat doar faima, putere și influenta. Anonymous Society mi-a dat prieteni, un scop și pe iubirea vieții mele.
          Iar eu eram... al dracului de recunoscător pentru tot!