Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

7. Conflict de interese

          Milan

          -Ce mama naibi înseamnă asta? Întrebă Killian retoric, vizibil exasperat.
          Doar ce ajunsese de la birou, nu apucase să-și scoată nici macar cravata când eu și Davis l-am bombardat cu noile informații.
          Am luat din nou scrisoarea și mi-am aruncat ochii peste ea. De la prânz o citisem de cel puțin o suta de ori și încă mi se zburlea parul pe ceafa.

          Domnilor Davis Black, Killian Moriatis și Milan Petrov.

          Cu o imensa bucurie și respect va anunțam ca ati ajuns împreuna în ultima parte a competiției.
          În ziua în care ati primit invitațiile care v-au adus pana aici, au fost livrate treizeci de oferte pe tot teritoriul Statelor Unite pentru treizeci de posibili noi membrii pe care consiliul Anonymous Society i-a considerat viabili. În ultima faza a competiției au ajuns doar doua echipe.
           Regulile jocului sunt pe cale să se schimbe.
          Veți fi anuntați prin aceleași mijloace ca și pana acum cu privire la următoarele indicii.
          Așteptați vesti. Vor veni foarte curând!

          Anonymous Society.

          Înfrânt, am aruncat scrisoarea pe masa.
          Eram obișnuit cu ambiguitatea psihopaților ăstora. Eram obișnuiți cu cernitele absurde, cu căutările continue, cu goana după năluci, dar să... asteptam? Ce naiba asteptam? Aveam o viață pe care trebuia neaparat să o recuperez, pentru ca efectiv îmi scăpa printre degete! Iar ei voiau să asteptam!
          -Cum adică regulile jocului sunt pe cale să se schimbe? A întrebat Killian după ce a citit din nou scrisoarea. Defapt, știți ce? Nu vreau să mă gândesc la asta acum. Unde e Jules?N-am văzut-o de azi dimineața, îmi e dor de ea și scrisoarea asta poate să aștepte!
          Acestea fiind spuse, Killian s-a răsucit pe calcaie și a pornit spre scări. Oare eram singurul care avea impresia ca toată soarta îi atârna de un fir de par?
          Și ai crede ca asta era cea mai grava problema a mea. Dacă ai crede asta, ai avea dreptate, doar ca din motive complet necunoscute mie, rațiunea mea era hotărâtă să dezerteze. Trăiam cu senzația ca alte probleme erau mai presante.
          -Milan? Îsi drese Davis glasul. Putem... să vorbim?
          -Dacă spun nu, o să pleci și o să mă lasi în pace? L-am întrebat în loc de răspuns.
          A avut bunul simt să se prefacă ca se gandeste macar la asta.
          -Nu, a recunoscut foarte relaxat în cele din urma.
          Am oftat exasperat și m-am sprijinit de canapea cu bratele incrucisate ca un copil îmbufnat. Aveam o bănuială sumbra cu privire la subiectul discuției, iar Davis nu a ezitat să mă lămurească.
          -Ce-i intre tine și dansatoare? Se interesa fara pic de remuscare ca încalcă niște limite de bun simt punându-mi o asemenea întrebare.
          -V-am spus deja, am mormait fara să mă uit la el.
          -Bine, Milan, am înteles ca ati făcut sex acum câteva luni, dar nu asta am întrebat. Am fost acolo azi, știi? Și aseară. Și serile trecute, în club.
          -Unde vrei să ajungi, Davis?
          -E cât se poate de evident ca femeia asta te urăște, îmi spuse el. Cum ai reușit să o convingi să te ajute cu ghicitoarea aia?
          Ce întrebare buna, nu-i așa? M-am întrebat dacă să îi spun adevarul sau nu. M-am întrebat cât de tare m-ar judeca dacă aș face-o. Davis îsi câstigase aproape toată viața existenta furând. Era cea mai puțin morala persoana pe care o cunosteam, dar indiferent ce facuse Davis în trecut, cum m-aș fi văzut după ce i-aș fi spus ca am acceptat o înțelegere în care Eva mă ajuta, iar eu o plăteam cu sex? Nu mă făcea pe mine chestia asta o prostituata defapt? Acceptam ceva în schimbul favorurilor sexuale? Trebuia neaparat să-mi amintesc să caut definiția exacta a prostituției în Constituție.
          -Am încheiat o înțelegere, i-am spus ridicând din umeri de parca nu era mare lucru.
          -O înțelegere, a repetat Davis bănuitor. Pot să stiu ce presupune înțelegerea asta?
          -Nu. Oricum, nu e treaba ta.
          -Atâta timp cât femeia aia o să ne ajute cu ghicitorile... a început el.
          -Nu! L-am intrerupt intorcandu-mi pentru prima data privirea spre el. Nu o să ne ajute. O să mă ajute pe mine, iar eu pe voi. Nici tu, nici Killian nu o să aveți o nota de plata în posta la sfârșit.
          -Dar tu? M-a întrebat susținându-mi privirea. Tu o să ai?
          -După cum am spus, nu e treaba ta.
          -Ai dreptate, Milan, ofta Davis ridicând din umeri. Chiar nu e treaba mea, dar sper ca știi ce faci și ce e posibil să pierzi.
          Eu știam asta foarte bine, dar la ce naiba se referea el?
          M-am încruntat, incercand să înteleg ce vrea să zică. Nu am reușit.
          -Ce mama dracului înseamnă asta, Black?
          -Îți amintești cât tam-tam ai făcut când a apărut stirea aia în care numele tau era asociat cu al meu și al lui Easth. Ei bine, sper ca ti-ai făcut rugăciunile, omule, pentru ca dacă se afla public ca te perinzi încolo și încoace cu o stripteuza, ce o să zică Chloe despre asta ar trebui să fie ultima ta grijă...
          A lasat propozitia să plutească în aer. Și a plutit mult, iar apoi și-a găsit un locșor comod și confortabil în mintea mea.