Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

16. Te astept

Milan

Killian si Davis nu au glumit când au spus ca o să ne îmbătam. Defapt, dacă e să fiu complet sincer, au fost chiar prea vagi în exprimare, pentru ca ceea ce se întâmplase cu o noapte în urma nu fusese o simpla beție, ci o experiență extra-corporală în care sufletul mai ca mi-a părăsit corpul înainte de a îmi pierde cunoștința la un momendat, spre dimineața.
          De asemenea, Davis avusese dreptate când a spus ca n-o să mai știm unde ne e capul și unde ne sunt picioarele. Eu unul mă trezisem de câteva minute și încă nu-mi dădeam seama dacă am toate organele la locul lor.
Mi-a luat jenant de mult timp să mă ridic în capul oaselor și când am făcut-o, am crezut ca o să vomit în mijlocul patului din camera de oaspeți a lui Killian. Poate chiar ar fi meritat să o fac.
          Nu se auzea nici un zgomot în casa, cu toate ca atunci când am dat cu ochii de ceasul de pe noptiera am constatat cu surprindere ca era trecut de prânz. Nu dormisem pana la o asemenea ora niciodată, nici macar atunci când eram adolescent.
          Mi-am recuperat telefonul căzut pe jos și mi-am verificat notificările. Aveam peste cincizeci de mesaje și poze de la Chloe. Nu reușea să se hotărască ce aranjament floral să aleagă pentru mese. Pana la urma hotărâse asupra unuia din hortensii. Eu personal uram hortensiile, pentru ca atunci când locuiam în Rusia, curtea noastră era plină de ele. Chloe mai avea și câteva intrebari legate de lista de invitați pe care trebuia să le clarificam și încă vreo duzina de probleme cu care nu mă simteam în stare să am de-a face chiar în clipa aceea.
Am verificat și conversația cu Eva. Îi mai trimisesem trei mesaje pe timpul noptii. Nici macar eu nu am reușit să îmi dau seama ce am încercat să îi scriu. Am blocat telefonul și l-am aruncat pe pat, hotărând ca cel mai bun lucru pe care aș putea să îl fac ar fi să fac un dus și să-mi vin complet în simțuri.

-În sfârșit! M-a întâmpinat vocea lui Julie încă dinainte de a intra în bucătărie. Încă puțin și aș fi urcat să mă asigur ca n-ai murit!
-Ar merita să moara, pufni o alta voce, a lui Easther. Vino încoace, Petrov!
Am ezitat să intru în bucătărie. Voiam să intru în gura lor, a amândurora, când eram îngrozitor se mahmur și aveam impresia ca am creierul imprastiat pe cutia craniană? Nu, dar aveam nevoie de cafea, așa ca mi-am luat inima în dinti și am intrat în bucătărie.
          Le-am găsit pe iubitele prietenilor mei la masa, cu câte o cana de cafea în fata și împopoțonate cu priviri răutăcioase. Nu le-am aruncat o a doua privire cat am străbătut drumul pana la aparatul de cafea, dar le simteam urmărindu-mă ca niște vulturi, de parca așteptau momentul potrivit să mă atace.
          -Ai dormit bine, Milan? M-a întrebat Easther înainte chiar ca ultima picătura de cafea să se scurga în cana.
          -Ca un bebelus, am mormait în doi peri, foarte ursuz.
          -Oh, îmi pare rau pentru tine, îmi spuse ea.
          -De ce? Am pufnit eu.
          -Nu știu exact de unde a apărut sintagma asta, cum ca dormi ca un bebelus, pentru ca în realitate bebelusii se trezesc foarte des noaptea, îmi explica ea.
          -Minunat, Easther. Mă bucur să văd ca îți faci temele, pentru momentul în care o să o iei razna de-a binelea și o să îl ajuți pe Davis să se înmulțească.
          -Stai puțin cu noi? Mă întrebă ea clipind des atunci când mi-am luat cana în mana, pregătit să fug mâncând pamantul.
          -Aș prefera să nu.
          -Ei, haide, Milan, pufni ea. Credeam ca suntem prieteni!
          De ce credea asta? Nu mă întrebați.
          În ciuda protestelor interne foarte zgomotoase pe care rațiunea mea le-a pus în scena, m-am apropiat de masa și am tras un scaun, rugându-mă fara prea mare tragere de inima să scap ușor din mâinile lor. Șansele erau slabe, mie îmi era rau și telefonul din buzunarul meu începuse din nou să emită sunete ascutite foarte deranjante.
          -Julie mi-a spus ca ati stat puțin de vorba seara trecuta, mă informa Easther.
          -Stai puțin, Easther, i-am spus scotocind în buzunar. Retine-ti ideea, sunt al naibi de curios să aflu părerile tale despre viața mea personala care nu e treaba ta!
          Mă comportam ca un las? Da, o făceam. Preferam de departe să sangerez intern citind mesajele lui Chloe legate de nunta decât să o ascult pe Easther vorbind despre mine de parca eram un copil de cinci ani. Am scos telefonul, l-am deblocat și...
          Și nu Chloe îmi trimisese mesaje.
          Ci Eva.