Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

25. Multe intrebari și prea putine raspunsuri

          Milan
          Cu o saptamana în urma

          Încă îmi tremurau genunchii in urma a ceea ce se întâmplase. Mirosul de praf din pod nu-mi mai înțepa nasul ca atunci când intrasem aici, pentru ca tot aerul din jur mirosea a Eva. Mâinile mi-au căzut pe langa corp, lipsite de vlaga.
          -N-o să mă opresti, nu-i așa? Am întrebat-o cu un nod în gat.
          A clătinat din cap.
          -Nu, mi-a răspuns simplu, ridicând din umeri.
          -De ce? Am izbucnit aruncându-mi mâinile în aer. Știu ca nu vrei să mă însor cu Chloe, Eva. O știu, bine? O văd în ochii tai, am simțit-o pe limba ta! Ești geloasa și nu vrei să mă vezi căsătorindu-mă cu ea. De ce nu spui nimic? De ce nu faci nimic?
          Ar mai fi fost multe intrebari de pus. De ce nu îmi spui cine ești? De ce ai atât de multe secrete? De ce mă lasi, pur și simplu, să fac ceva ce știu ca o să regretam amandoi? De ce nu îmi spui să te aleg pe tine? Nu mă vrei?
          Mi-a zâmbit indulgent, de parca era o mama care voia să-i transmită copilului ca stie ea mai bine. S-a apropiat încet de mine, s-a ridicat pe vârfuri și m-a sărutat. Și-a lipit buzele de ale mele pentru o clipa, apoi s-a retras. Mi-a asezat cravata și și-a trecut palmele peste umerii mei, netezindu-mi sacoul.
          Cât despre mine, eu nu puteam nici să mă mișc. Nu puteam decât să mă uit la ea, să mă holbez nesatul la chipul ei fara cusur pe care știam ca nu o să îl uit niciodată, pentru ca nu ai cum să-ti uiți sufletul.
          -Nu o să îți spun eu ce să faci, Milan. Ești bărbat în toată firea. Poți să îți faci singur alegerile, îmi spuse ea senina, de parca știa deja ce alegere o să fac, chiar dacă eu încă nu știam.
          Am rămas complet nemișcat. Complet mut și incapabil să îmi iau ochii de la ea.
          Eva, dintre toți oamenii pe care îi cunosteam, era singura care avea încredere în mine. Revelatia aceea m-a lovit în moalele capului atât de rau, încat pentru câteva clipe n-am putut să procesez tot ce se întâmpla.
Eva nu încercase niciodată să îmi spună ce să fac sau cum să fac. Îmi spunea domnule senator nu ca o ironie, ci pentru ca știa ca intr-o zi chiar voi fi senator. Știa ca o sa reușesc. Iar acum, în al doisprezecelea ceas, când eram cu un picior în fata altarului alături de o alta femeie, îmi amintea ca sunt bărbat și ca e treaba mea, nu a ei sau a altcuiva, ce aleg să fac pe mai departe. Îmi amintea ca de mine depinde să mișc lucrurile în direcția în care vreau să se ducă. Defapt, nu asta a făcut de la bun început?
          M-am pus în mișcare brusc. Am trecut pe langa ea și am ieșit din pod ca din pușca, coborând scările câte trei odată.
          -Milan! Se răsti Killian când eram la jumătatea ultimului rând de scări pana la parter. Ce mama dracului faci?!
          -Nu acum! L-am atentionat printre dinti. Vorbim mai tarziu.
          Am trecut pe langa el cu ochii în toate partile. Am zărit-o pe Chloe intr-un colt, cu una dintre prietenele ei.   Vorbeau animate și se hlizeau.
          -Chloe! Am spus din mers. Trebuie să vorbim. Acum!
Mi-a aruncat o privire circumspecta, apoi s-a uitat spre fata aceea și i-a zâmbit.
          -Ne scuzi câteva minute?
          Fata a plecat în graba, ferindu-și privirea când a trecut pe langa mine. M-am oprit în fata lui Chloe, destul de aproape cât să putem vorbi fara ca altcineva să auda. Nu era o discuție la care voiam spectatori, dar nici nu voiam să mai pierd timpul ducand-o intr-un loc mai retras. Și oricum, nu voiam să raman singur cu ea.
          -Ce s-a intamplat? M-a întrebat zâmbind dulceag.
          Era un zâmbet care nu-i atingea ochii. Discuția de mai devreme, cea în care practic o amenintasem, încă mai plutea intre noi.
          -Nu pot să fac asta, am spus expirând lent. Nu pot să fac asta, Chloe!
          Zâmbetul i-a pălit brusc.
          -Cum adică? Ce anume nu poți să faci?
          -Asta, am spus apăsat, de parca era evident. Nunta asta! Nu pot să mă căsătoresc cu tine!
          -Poftim? A icnit îngrozită facand un pas nesigur spre mine. Milan, ce tot spui? Cum adică nu poți să... Milan, casa și curtea și pline de invitați, ofițerul stării civile a ajuns acum câteva minute, despre ce naiba vorbești?!
          Am făcut un pas în spate și am clătinat din cap.
          -Nu-mi pasa, i-am spus. N-o să se intample. Nu mă însor cu tine!
          Chloe a hohotit sec, aproape isteric. Era agitata și palida.
          -N-o să mă părăsești în fata altarului, de fata cu doua sute de invitați! Mi-a spus ea.
          N-am făcut decât să mă uit lung la ea. Încă îsi imagina ca poate să îmi spună ce să fac, nu-i așa?
          -Milan, a spus incercand să para mai calma. Nu poti să îmi faci așa ceva. După atâția ani... cuvintele i s-au oprit brusc.
          O mișcare și o strafulgerare rosie mi-au atras atenția la baza scărilor. Privirea mi s-a intersectat cu a Evei. Numai o clipa, atât ne-am privit în ochi înainte de a-și feri privirea. Am urmărit-o ieșind din casa pe ușa ce ducea în grădina din spate.
          -Milan? De ce te uiți așa după femeia aia? M-a întrebat Chloe înghitind în sec.
          Mi-am întors atenția asupra ei. Nu i-am răspuns. Dacă a văzut felul în care mă uitam la Eva, de parca nu văzusem mâncare în viața mea, atunci nu mai era nevoie să îi explic nimic. Iar Chloe, care în ciuda tuturor defectelor ei era o femeie deșteaptă, a înteles. A pufnit și apoi a hohotit sec, facand un pas înapoi.
          -Ai coborât acum câteva minute, constata ea. Apoi a coborât femeia aia. Te-am căutat mai devreme și prietenii tai mi-au spus ca ești prin preajma. Ai fost cu femeia aia? Din cauza ei vrei să mă lasi balta în ziua nuntii noastre?
          -E ziua nuntii tale, am corectat-o eu. Nu doar ca nu am vrut nunta asta, Chloe, dar nici nu mi-a pasat de ea de la bun început. Nici macar nu are legătură cu mine sau cu altcineva, ci cu tine. Pur și simplu n-o să se intample! Am asigurat-o eu.
          Apoi am privit șocat cum ochii ei s-au umplut de lacrimi și buza de jos a început să îi tremure. Chloe nu era genul de femeie care plânge și cu atât mai puțin în văzul lumii.
          -Nu îmi face asta, îmi ceru cu vocea gatuita. În regula, vrei să ne despartim? Ne despartim. Dar nu îmi face asta, Milan. Nu mă face să-mi fie rusine să mai ies din casa de mâine încolo. Nu mă lasa balta în fata atâtor oameni. Macar atâta lucru imi datorezi, după toți anii astia!
          M-am gândit o clipa la asta. O cunosteam pe Chloe suficient de bine încat să știu ca mai repede ar fi acceptat să îi frang gâtul decât să se facă de rusine. Doar ca eu nu voiam să iau parte la circul ăla. Așa ca mi-a venit o idee.
          -Bine, i-am spus. Ceremonia o să aibă loc, dar noi doi n-o să ne căsătorim.
          -Nu înțeleg, a suspinat ea.
          -O să faci ce îți zic eu sa faci și o să iesi din povestea asta basma curata.
Era o promisiune, iar eu eram un bărbat integru. Știa și ea asta.
          -Nu ti-e frica ca o să spun presei ca m-ai inselat în ziua nuntii? M-a întrebat ea apoi. Asta sigur te-ar face pe tine să nu iesi basma curata.
-Spune-le, i-am zis liniștit, ridicând nepasator din umeri. Spune orice vrei, oricui, dar înainte fa un inventar al tuturor lucrurilor pe care eu le știu despre tine și familia ta. Gandeste-te foarte bine dacă balanța e egala, Chloe.
Am auzit-o pe mama ei cum poftea oaspeții în spațiul amenajat pentru cununie și am știu ca momentul se apropia.
-Fa ce spun eu, am atentionat-o pe Chloe.
-Milan, poate dacă discutam despre...
-Chloe, am scrasnit printre dinti. Femeie, nu te iubesc! Nu sunt sigur nici dacă am făcut-o vreodată! M-am culcat cu o alta femeie în ultimele luni și au fost cele mai bune luni din viața mea! Sunt îndrăgostit de altcineva. Acum jumătate de ora mi-am tras-o cu o alta femeie în podul casei tale, folosind un prezervativ pe care l-am furat de la taica-tu, în numele lui Dumnezeu! Nu o să mă însor cu tine!
Asta, Slava Domnului, i-a închis gura. A incuviintat dand din cap iar eu am expirat lung.
Am trecut pe langa ea și am ieșit în curtea din spate. Nu m-am uitat nici în stânga, nici în dreapta când am traversat-o. Mi-a fost frica, sincer să fiu. Știam ca dacă dau cu ochii de Eva din nou, n-o să îmi mai pese de Chloe și rușinea ei. Am urcat treapta ce mă despartea de podiumul amenajat de parca eram la concert și m-am aplecat spre ofițerul stării civile.
-Buna, i-am spus.
-Buna ziua, domnule Petrov, mi-a răspuns zâmbind. Dați-mi voie să va spun...
-Eu și Chloe ne-am despărțit, i-am zis făcându-l să taca brusc. O să ne prefacem ca ne căsătorim, pentru a nu ne pune pe amandoi intr-o situație dificila, iar tu o să ne ajuți. O să faci totul ca la carte iar la sfârșit nici eu, nici Chloe n-o să semnam certificatul de căsătorie. Gandeste-te bine înainte să spui ceva, pentru ca nici eu și nici Lucien Bardot nu vrem să transformam evenimentul asta intr-un fiasco!
L-am văzut înghitind în sec, calculând situația. Apoi s-a tras un pas în spate și a zâmbit.
-Înteleg, domnule Petrov, îmi spuse el. O să facem așa cum spuneți dumneavoastră.
Muzica a răsunat de peste tot, multimea a început să murmure în spatele meu. Mi-am îndreptat spatele și am așteptat. Imi venea sa vomit. Câteva clipe mai tarziu, Chloe a urcat pe podium. Am simțit-o oprindu-se în stânga mea.
M-am aplecat discret spre ea.
-Ceremonia o să aibă loc, i-am spus. La sfârșit, nici eu și nici tu n-o să semnam certificatul de căsătorie. Peste câteva săptămâni o să anunțam presa ca am divorțat discret din motive personale. E clar?
Mi-am lipit buzele de tâmpla ei, pentru ca asta ar fi făcut un bărbat aproape căsătorit cu iubirea vieții lui.
Chloe și-ar ridicat ochii spre mine zâmbind larg.
-O să îți para foarte rau pentru asta, Milan, mi-a spus ea încet.
Am pufnit și mi-am întors privirea spre bărbatul din fata noastră. I-am făcut semn să înceapă. Voiam ca toată șarada aia să se termine și apoi să o găsesc pe Eva.

Numai ca Eva nu mai era nicăieri când așa-zisa cununie s-a încheiat. Am căutat-o peste tot, inclusiv în podul care încă îi păstra mirosul. Am încercat să o sun, dar avea telefonul închis. M-am învârtit bezmetic pe toată proprietatea celei care ar fi trebuit să-mi fie deja soție, dar n-am reușit să găsesc nici macar o umbra a femeii pe care o voiam defapt cu disperare.
-Milan! Am auzit vocea mamei atunci când am ajuns în fata casei, cautand-o pe Eva.
Nici macar nu m-am uitat spre mama. Am mers repede pe alee, pana am ajuns pe trotuarul din fata. Nu era nicăieri. Mi-am scos din nou telefonul și i-am trimis un mesaj.

Unde ești? Trebuie să vorbim. Urgent!!!

-Milan! Se răsti mama din nou, venind după mine. Ce tot faci? De ce te plimbi bezmetic pe aici în loc să stai cu soția ta?
Mama. Eva spusese mai devreme la telefon ca mama îmi transmite salutări. M-am răsucit pe calcaie și am prins-o pe mama de coate. Mă simteam puțin nebun în clipa aia, și probabil așa și arătam pentru ca propria mea mama s-a încruntat la mine.
-Eva, am spus eu. Unde e Eva?
-Milan, ti-ai pierdut mințile?! A șuierat ea, plesnindu-mă peste mâini și privind agitata în jur înainte de a reveni cu ochii severi asupra mea. Ce-i în neregula cu tine? Doar ce te-ai căsătorit cu Chloe și mă intrebi de femeia aia?
-Nu m-am căsătorit cu Chloe, am anuntat-o sec. Cununia a fost doar ca să nu îi stric reputația, dar niciunul dintre noi nu a semnat certificatul de căsătorie. Defapt, știi ce? Nici nu contează! Ai văzut-o sau nu pe Eva?
-Milan, scanci mama socata. Doamne Dumnezeule, ce ai făcut?!
-Mama, am repetat mult mai lent și apăsat. Ai văzut-o pe Eva sau nu?!
Biata femeie era palida și nu mai putea să scoată nici un cuvânt. N-avea cum să mă mai ajute, așa ca am trecut pe langa ea și am pornit din nou agitat spre casa. La jumătatea drumului am cotit brusc spre aleea laterala, caci l-am văzut pe Killian mergând alături de Julie și James.
-Unde e? Am întrebat scos din minți.
-A plecat, mă anunță Killian sec. Știi, Milan, în clipa asta nu doar ca nu pot, dar nici macar nu vreau să mă uit la tine. Ești. Un. Dobitoc!
-Unde a plecat? Ai văzut în ce directie a luat-o?
-Sincer? Pufni Julie. În locul ei aș merge intr-un singur loc, Milan. Si acela este cât mai departe de tine!
Cei trei au trecut pe langa mine fara să-mi mai arunce vreo privire.
Am rămas pe loc, debusolat și respirând superficial.
Eva... plecase. Și o făcuse crezând ca mă căsătorisem cu Chloe, ca o alesesem pe Chloe în locul ei.
Am scos din nou telefonul și am încercat să o sun. Era închis.