Fă-te scrum #3 (seria Anonymous Society)

6. Fazele Lunii și ale femeii

Eva

Aș minți dacă aș spune ca nu am știut de la bun început la ce se referea ghicitoarea din telefonul lui Milan. În primul rând, la mine. În al doilea rând, la localul meu preferat, Fazele Lunii. Nu i-am spus asta chiar atunci lui Milan.
Mai mult decât atât, aveam o bănuiala despre cine era în spatele acelor mesaje pe care le văzusem în telefon, dar nu voiam să mă pripesc și să trag concluzii înainte de vreme. Oricum adevarul avea să iasa la iveala în cele din urma, nu-i așa? Și adevarul nu era întotdeauna ceva ușor de îndurat. Macar puteam să profit de drumul pana la destinație și să mă bucur pe parcurs de micile plăceri ale vieții.
           După ce Milan a mormait câteva injuraturi printre dinti în acea după-amiaza, a plecat. Nu a spus explicit în cuvinte ca accepta înțelegerea, dar aveam o bănuiala ca o făcuse deja. Numește-o intuiție feminina dacă vrei, dar domnul senator îmi dădea senzația stranie ca nu e chiar atât de sfânt precum vrea să para și impresia asta nici macar n-avea legătură cu faptul ca se culcase cu mine la o zi după ce și-a cerut iubita în căsătorie.
           Gândul la logodnica lui mă făcea să transpir. Ce-ti pasa tie, Eva? Chiar așa! N-ar fi trebuit să îmi pese, nu? Ca și în cazul lui Zack, nu l-am obligat pe Milan să spună da. Nu l-am obligat să accepte înțelegerea, nu l-am forțat să facă nimic din ceea ce nu voia să facă. În orice caz, nu încă. În plus, nu aveam nici o obligație fata de femeia aia, nici morala și nici de alta natura. Singura persoana cu obligații din ecuație era Milan, iar eu eram foarte curioasa să văd cât de repede avea să uite de ele.
          Seara aceea la club a fost tolerabilă, în cel mai bun caz. Oamenii au fost mai puțin scârboși decât de obicei și nu a trebuit să refuz decât doi bărbați și o femeie care cereau insistent să urce în camera mea. Zack l-a da afara de unul dintre bărbați și apele s-au liniștit.
          -Te conduc? M-a întrebat Zack după miezul noptii, când am coborât în sfârșit, gata să plec acasă.
           Barul clubului era încă plin și camerele private chiar și mai pline. Noaptea era în toi și toată lumea profita de weekend. Eu abia așteptam să ajung acasă si să dorm.
          -Mă descurc, i-am spus zâmbind și am pornit spre ieșirea din spate.
          Era mai simplu să mă strecor nevazuta pe acolo.
          -Haide, E, lasă-mă să te duc macar pana la mașina. E plină lumea de nebuni!
          Zack nu-mi mai folosea numele de scena de ani de zile. Zicea ca nu mi se potrivește. Nici mie nu îmi plăcea, dar era o persoana căreia îi plăcuse la nebunie, așa ca nu am renunțat la el. Politica clubului îi interzicea să îmi spună pe nume, așa ca a găsit o cale de mijloc: îmi spunea E. Puteam să trăiesc cu asta.
          -Ce grijuliu ești azi, am chicotit amuzata când m-a prins din urma și mi-a deschis ușa ce dădea spre scara de serviciu. Care-i treaba, Zacky? De ce te porți drăguț?
          -Speram ca dacă rămânem singuri o să îmi spui care-in
treaba cu tipul ăla, îmi spuse el aruncându-mi ocheade cu subînțeles.
           M-am prefăcut ca nu știu la ce se referă.
          -Ce tip? Cel de mai devreme, pe care l-ai dat afara?
          -Nu face pe proasta, Eva, a șuierat mijind ochii. Nu îți sta deloc bine. Știi foarte bine la cine mă refer, omul te-a așteptat doua ore în bar!
           Doua ore?! Atât stătuse Milan să mă aștepte? Asta era mult, după orice logica. Chiar atât de mult voia să îl ajut?
           -Ah, la tipul ăla te referi, am murmurat gânditoare. Ce-i cu el?
          -Eva! A pufnit Zack exasperat. Nu poți pur și simplu să îmi spui ce vrea un politician de la tine?
           Aerul noptii era răcoros și mi-a părut rau ca nu-mi luasem o geaca mai groasa și un fular.
           -Eva, ofta Zack din nou după ce am ieșit amandoi pe trotuarul din spate. N-o să îmi spui, nu-i așa?
           -Nu vad de ce aș face-o, Zack, i-am spus ridicând din umeri. Nu e treaba ta.
           -Ești prietena mea cea mai buna, se lamenta el. Îmi fac griji pentru mine.
           Am ranjit și mi-am ridicat o mana spre obrazul lui. L-am ciupit ușor, ca pe un copil.
           -Ce drăgălaș ești, Zacky, am chicotit. Nu-ti mai face griji pentru mine și nu-ti mai baga nasul în treburile mele. Poți să intri înapoi, mă descurc să ajung la mașina.
Zack mi-a ignorat sugestia. A mărit pasul spre colțul clădirii, acolo unde începea drumul spre parcare. A cercetat zona câteva secunde și chiar când am ajuns langa el s-a răsucit în viteza spre mine. Avea un rânjet diabolic pe buze.
-Te descurci, îmi spuse și îmi făcu cu ochiul înainte de a trece pe langa mine.
M-am holbat după el. Ce naiba îl apucase în seara asta?
Convinsa ca nu are rost să îmi bat capul cu apucăturile lui de ciudat, am clătinat din cap și am pornit spre parcare.
M-am poticnit după numai doi pasi, când ochii mei au dat de trei siluete masive sprijinite de capota mașinii mele. Cumva, nu știu cum, am reușit să-mi păstrez postura și mimica inexpresiva, dar îmi simteam inima din ce în ce mai agitata în piept.
Oh, da. În ciuda aparentelor, chiar aveam o inima. Mica, rea și neagra, dar macar exista.
-Ti s-a făcut dor de mine atât de repede, domnule senator? L-am întrebat când am trecut pe langa ei fara să le arunc vreo privire.
Cu toate ca nu m-am uitat la ei, le simteam ochii atintiti asupra mea. Era multa precauție în aer și nu venea de la mine.
Am deschis mașina și mi-am aruncat geanta de la sala pe bancheta din spate, apoi mi-am îndreptat spatele. Chestia aia era grea ca naiba. Când m-am răsucit, mai ca am dat nas în nas cu unul dintre prietenii lui Milan. Nu era cel cu tatuaje, ci cel care arata de parca întreaga blestemata de planeta îi aparținea. Am mijit ochii în direcția lui.
-Îmi invadezi spațiul personal, i-am spus printre dinti.
-Nu știam ca oamenii de teapa ta știu ce-i ăla spațiu personal, îmi spuse bărbatul arogant.
M-am uitat la el, mai mult amuzata decât iritata de comentariul meu. În loc să îi răspund lui, am aruncat o privire pe langa el, spre Milan. Privirile ni s-au intersectat.
-Sunt puțin dezamagita în clipa asta, domnule senator, i-am spus plescaind nemulțumită. La facultatea de științe politice nu va învață să va susțineți cauza singuri? Nu mă gândeam ca o să ai nevoie de un purtător de cuvânt atât de repede. Totuși, data viitoare când faci recrutări, ai grijă ca principalul criteriu de angajare să fie capacitățile intelectuale, nu muschii.
Tăcerea ce s-a lasat atunci când am terminat de vorbit mi-a permis să aud vântul. Suna minunat.
-Lasă-mă pe mine, Killian, îsi drese Milan vocea, punând o mana pe umărul bărbatului din fata mea. Mergeți la mașina, n-o lăsați pe Julie singura. Vin și eu imediat.
Cei doi au schimbat o privire, apoi Killian-parca așa îi spusese- a incuviintat discret dand din cap și s-a retras. Înainte de a se răsuci pe calcaie m-a onorat cu o privire ucigătoare. I-am zâmbit și i-am trimis un pupic în aer. S-a strâmbat și a plecat, luându-l și pe celălalt idiot cu el.
-De ce ești atât de artagoasa și iritantă cu toată lumea? M-a întrebat Milan, arțăgos și iritat.
Buna ciob! Sunt oala soarta.
-Prietenii mei te-ar scuipa in ochi dacă te-ar auzi ca spui asta despre mine, domnule senator, l-am anuntat sprijinindu-mă relaxata de portiera mașinii. În plus, nu eu am început. Domnul mulți-muschi-putina-minte a început.
-Foarte matur, arunci capra moarta în curtea vecinului, pufni el agasat. Credeam ca ai depășit vârsta de trei ani.
-Fii serios, am pufnit dându-mi ochii peste cap. Bineînțeles ca am depășit stadiul de grădinița. Te-ai uitat recent la țâțele mele? Sunt naturale, în caz ca aveai vreun dubiu.
-Puteam să trăiesc fara informația asta, a scrasnit printre dinti.
-Nu cred, am hohotit eu amuzata.
Apoi mimica mi s-a inasprit și trasaturile mi-au înghețat. S-a crispat și a strâmbat din nas.
-Ce vrei? L-am întrebat apoi. E a doua oară în câteva ore când mă astepti, naiba stie de ce de data asta. A devenit noul tau scop în viață, domnule senator? Să astepti ore întregi pana decid să-mi fac apariția? Nu ai nici un discurs de ținut pe undeva în fata unei mulțimi de oi?
-Avem o înțelegere, mi-a amintit el. Vreau doar să mă asigur ca o să te tii de ea.
M-am uitat la el și sprâncenele mi s-au ridicat de surprindere.
-Îți faci griji ca eu n-o să îmi respect partea de înțelegere? Da-mi voie să îți amintesc ca nu eu, ci tu ești cel care a fugit mâncând pământul fara să batem palma, i-am amintit eu.
-A trebuit... să mă gândesc.
Să se gandeasca la ce e dispus să piardă dacă spune da înțelegerii. Mi se parea corect. Ba chiar, o părticică mica și infima din mine l-a admirat pentru asta, pentru ca nu s-a aruncat cu capul înainte.
-Și la ce concluzie ai ajuns?
-O să ne ajuți cu orice avem nevoie pe parcursul șederii noastre în Miami, incepu el. Nu o să pui intrebari, nu o să pretinzi explicații și nu o să ai așteptări.
-Așteptări? Am repetat surprinsă. De la cine? De la tine?
-Tot ce o să se intample, o să se intample ca parte din înțelegere, mi-a spus cu mimica rece și imobile. E clar?
Am pufnit și am chicotit.
-Asta îți spui ca să dormi mai bine noaptea? L-am întrebat rânjind. Nu mă deranjează, sunt pentru orice ne ușurează viețile, Milan, iar dacă asta e felul tau de a-ti liniștii conștiința, atunci da-i înainte. Dar știm amandoi ca realitatea e putiiiin diferita, nu-i așa?
-Nu mă cunosti, îmi spuse el arogant. Nu presupune lucruri despre mine.
Nu l-am contrazis.
-Foarte bine, am spus oftand lung. Sunt de acord cu termenii tai tiranici.
A hohotit sec și și-a frecat fata cu mâinile. Parea la capătul răbdării.
-Batem palma? L-am întrebat apoi intinzand o mana spre el, fara să îmi mut privirea din ochii lui.
S-a uitat la mine apoi a privit în spatele meu dand mărunt din buze și apoi din nou în ochii mei. Mi-a prins mana în cele din urma.
-Batem palma.
Aș fi vrut să rânjesc. Bietul Milan, cât de ușor a căzut în capcana. Cât de ușor și-a vândut sufletul. Cât de naiv!
Pe când eram gata să-mi trag mana dintr-a lui, degetele sale s-au strâns mai tare în jurul mâinii mele și m-a muncit spre el. Am fost surprinsă, trebuie să recunosc. M-am impleticit înainte și m-am ciocnit de pieptul lui tare ce emana caldura în aerul rece de iarna.
-Fara șmecherii, mi-a spus printre dinti. Nimeni nu o să afle despre înțelegerea asta.
Mi-am îngustat ochii și când am vorbit, vocea îmi suna ca un marait animalic.
-Dacă mai faci asta o singura data, cine și ce afla o să fie ultima ta grijă, domnule senator, l-am avertizat eu. Să nu. Indraznesti. Să mă atingi!
-Zise femeia care îmi cere să mă culc cu ea în schimbul unor favoruri, spuse sec, ironic și rautacios.
Mi-am tras mana dintr-a lui și mi-am întreptat spatele.
-În primul rând, nu vreau să te culci cu mine. Asta n-ai decât să o faci cu logodnica ta. Noi doi? Ne-o tragem. Atât!
Am trecut pe langa el, lovindu-l intenționat cu umărul.
-În al doilea rând, am spus tragand de portiera din dreptul șoferului, eu stabilesc cum, când și în ce condiții, nu tu!
I-am aruncat o privire peste umar.
-Și în ultimul rând, mâine dimineața mergem să-ti arat luna, domnule senator, am spus clipind des. Și mâine seara, o să mi-o arati tu mie! Acum da-te de langa mașina mea!
Am urcat, am pornit motorul și am demarat în trombă. Când am trecut pe langa mașina unde erau ceilalți doi, le-am arătat degetul mijlociu.
Îmi doream din suflet ca Milan să se perpelească toată noaptea, să nu poata închide un ochi și să lesine de trei ori pana dimineața din cauza vinovatiei. Doamne, cât de tare îmi doream ca asta să se intample!

A doua zi, înainte de prânz chiar, i-am trimis un mesaj lui Milan cu adresa localului. I-am spus ca, dacă nu ajunge în jumătate de ora, poate să-și ia adio de la înțelegere.
A ajuns chiar înaintea mea, ticalosul naibi. Pe când eu abia intram in parcare, el deja cobora din mașina. Și nici macar nu a venit singur, ci cu trimisul diavolului și femeia  din acea noapte, Easther. Singura fata zâmbitoare era a ei.
-Buna, mi-a spus când m-am apropiat.
-Buna, i-am răspuns privind-o circumspecta și mi-am aruncat ochii spre ceasul de la mana. Douăzeci și opt de minute. Bravo, domnule senator, am spus apoi ridicându-mi ochii spre el. La scoala de aroganți cu bete infipte în fund va învață să fiti punctuali?
-Macar noi avem doar bete infipte în fund, scumpo. Și pana și alea metaforice, mi-a întors-o rânjind.
Am mijit ochii și am ridicat o mana. I-am arătat degetul mijlociu și i-am întors spatele.
Am intrat în local prin ușa laterala. În fata era mereu îmbulzeala, caci Fazele Lunii era unul din cele mai exclusiviste localuri din Miami. Ziua nu era atât de mare agitație, dar noaptea erai norocos dacă reușeai să faci o rezervare cu doua luni înainte.
-Ești sigura ca asta e locul indicat de ghicitoare? M-a întrebat Easther prinzandu-mă din urma când o hostessa ne conducea la masa.
-Așa cred. Cum să știu exact? Când am citit ghicitoarea, asta a fost singurul loc la care mi-a sărit gândul.
-Masa dumneavoastra, domnisoara Her...
-Mulțumesc, am spus la repezeala, oprind-o pe femeie din vorbit. Mulțumesc. Poți să pleci și să trimiți un ospătar!
Biata de ea s-a uitat la mine de parca îi dădusem o palma direct peste fata. Puteam intelege asta. De obicei eram draguta și lăsam bacșis mare.
Femeia a plecat iar noi ne-am asezat in jurul mesei. Am nimerit fata în fata cu fiul preferat al lui Lucifer, tatuat și cu o moaca de ucigaș în seria. S-a uitat urat la mine, așa ca am marait la el.
-Deci, Eva, îsi drese Easther vocea. Ce mai faci?
I-am aruncat o privire amuzata. Mă abțineam cu greu să nu îi rad în fata. Doamne, femeia aia era absolut superba și sclipirile din ochii ei erau absolut diabolice. O cautasem pe internet după noaptea aceea și nu reușisem să găsesc decât informații vagi despre familia ei. Știam al naibi de bine ce înseamnă asta.
-În nici un caz nu fac conversații de complezenta, am anuntat-o din capul locului. Și nu am voie să pun intrebari, am continuat aruncându-i o privire cât se poate de grăitoare lui Milan. Așa ca presupun ca o să beau o cafea și o să tac.
-Amin, a mormait bărbatul din fata mea. 
-Scuza-mă, am spus aplecandu-mă peste masa. Tu cine mama dracului ești?
-Parca ziceai ca nu ai voie să pui intrebari, mi-a amintit rânjind, stand nonșalant pe scaun, cu un brat aruncat peste umerii lui Easther.
-Davis, a șuierat aceasta. Ești nepoliticos!
-Și ce facă, iubire? A pufnit el. Sunt sigur ca Eva e obișnuită cu bărbați limitați din punct de vedere moral.
-Pai, stau cu tine la masa, nu? Am hohotit eu sec. Știi, Davis, unii oameni par imorali, iar alții chiar sunt. Și nu eu fac parte din a doua categorie.
Ospătarul a intrerupt ceea ce promitea a fi o replica pe cinste pe care se pregătea să mi-o arunce.
Mi-am luat o cafea și o apa. Nu m-a interesat ce au comandat ceilalți.
Pana când ospatarita s-a întors cu comanda, Milan și Davis au șușotit cu capetele apropiate privind în jur. Easther nu mă mai slăbea, așa ca am oftat și m-am întors către ea.
-Ce e, frumoaso? Am întrebat inclinandu-mi capul în lateral.
-Frumoaso? A chicotit ea. Îți place de mine, Eva?
-Vrei să știi dacă îmi plac femeile? Am hohotit eu amuzata. Trebuie să recunosc, am încercat o data. Crede-mă pe cuvânt, dacă mi-ar fi plăcut femeile, n-aș mai fii fost aici și viața mea ar fi fost mult mai simpla!
-Pot să înteleg asta, a comentat ea dându-și ochii peste cap.
Simteam privirea insistenta a lui Milan ațintită asupra mea. Am decis, cu înțelepciune, să o ignor.
Ospatarita s-a întors cu comanda noastră. A lasat tava pe masa și a plecat.
Sub toate cănile, cestile și paharele, era un plic.
Când am văzut sigiliul, mi s-a făcut greata și am simțit cum tot sângele mi se scurge din cap. Dacă pana atunci mai avusesem o cât de mica speranța ca poate fii vorba despre altceva, în momentul ăla toate speranțele mele s-au năruit.
Anonymous Society.