Oase fremătând în veșnicie

gânduri sinucigașe

știi că te saturi de viață atunci când
îți implori soarta să-ți ofere
ultima boală terminală de pe raftul prăfuit
Să n-o poți digera
Să-ți facă plăcere să n-o poți controla
fără repere
mă scufund
În mlaștini efemere de absint
în artere mi se injecteaza cancer
și presimt că e ultimul meu răsărit
când te privesc
Dar rămâi fără de grijă
Mi-am sudat deja de omoplați o tijă
Să fie mai usor de suportat
faptul că încă n-am murit
nu-i ușor să mori
În zilele acestea te răpește gândul
când cu toții reușesc
te minți ca ție că încă nu ti-a venit rândul
Rândul de a ieși din casă, de a te bucura
de a iubi
Rândul de a respira aerul poluat
de a atinge parbrizul mașinilor în mers
de a privi visuri zburînd cu aripi de vrabie
nimic nu ai trăit
as fi apăsat pe nenorocitul de tragici
sătul de monotonia de a eschiva bucuria
sătul de oamenii din viața mea
mamă, spune-mi ca ai fi vrut să fiu un avort
tată, mai urlă la mine și spune-mi ca sunt prostul familiei
Aveți de ce sa aplaudați din obraji
sunt prea laș pentru asta
aștept să mi se spună că nu mai am mult de trăit