Adaptare după poezia,, Frunzele'' de Radu Stânca
Nu-mi spune-n noaptea aceasta baliverne,
Ori întrebări la care nu vreau să-ți răspund.
Mai bine să privim tăcuți cum se așterne
Noaptea-n calimara fără fund...
Să ascuțim în taină frunzele ce cad
Din ceruri nesfârșite de granit.
Să fim zidiți în cel mai sacru iad,
Când toate-n jurul nostru au murit...
Fă focul ruginiu și lasă-te purtată
De brațele-mi de sticlă ce te cuprind frivol.
Deși este târziu, în mine ești sculptată,
În pielea îmbâcsită în frică și alcool...
Narcotice simboluri se nasc aleatoriu
În suflete de gheață ce se topesc etern.
Privește la fereastră, același purgatoriu
Ce-mi tâlhărește viața și tot ce e intern...
Învăluie cu dragoste năpasta
Apocaliptică a acestui anotimp
Și nu mă întreba în noaptea asta
De ce în călimară nu există timp...
CITEȘTI
Oase fremătând în veșnicie
Poesíastăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți ...
