Cântec I
Refren 2x
Lucesti luna, cerul, strada
cufundate-n sor gingaș,
luminezi și aurora
cu-al tău zâmbet drăgălaș,
ești minunea vieții mele,
infinitul meu zefir,
iar din umbra ta răsar
dulci catrene din safir.
----------------☆---------------
Nu ma mir când ochii tăi,
Ca două vaste minarete,
Curg sublim din asfințit
Într-un lan de margarete,
Iar din genele-ți de nea,
Serafimii-n poală-ți cad,
Răsărind chiar și în beznă
Lampioane de smarald
Ești motivul vieții mele
De a mai zâmbi măcar,
Ori de a mai exista
În acest sacou murdar.
Si pe coridorul minții,
Din boemul ceții lord,
M-ai făcut să-ți devin robul
Infinitului din cord.
Refren 2x
Lucesti luna, cerul, strada
cufundate-n sor gingaș,
luminezi și aurora
cu-al tău zâmbet drăgălaș,
ești minunea vieții mele,
infinitul meu zefir,
iar din umbra ta răsar
dulci catrene din safir.
----------------☆---------------
Ți-am scris soarta mea pe-o harpă,
În acest imens culoar,
Și tu ai privit în mine
Un iubit imaginar...
Nu sunt visul tău de-o noapte
Sau un vers stupid din neant,
Însă tu m-ai înțeles
Un potențial amant.
Și acum, în serenadă,
Când te-am împietrit în venă,
Înțelegi și tu-n sfîrșit
Că ești iubirea mea eternă!
Ești motivul vieții mele
De a mai zâmbi măcar,
Ori de a mai exista
În acest sacou murdar.
Si pe coridorul minții,
Din boemul ceții lord,
M-ai făcut să-ți devin robul
Infinitului din cord.
Refren 2x
Lucesti luna, cerul, strada
cufundate-n sor gingaș,
luminezi și aurora
cu-al tău zâmbet drăgălaș,
ești minunea vieții mele,
infinitul meu zefir,
iar din umbra ta răsar
dulci catrene din safir.
CITEȘTI
Oase fremătând în veșnicie
Poetrystăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți ...
