Dacă-aș deține un imperiu
Și-n lume aș fi magnat, un filantrop,
M-ar înălța, m-ar transforma acest criteriu,
Într-un sistem ce controlează tot.
Dacă în jurul meu roiau palate,
Și-aș fi jucat într-una golf,
Chiar și-a mea singurătate
Mi-ar fi patetic doar un moft.
Dacă un scop măreț m-ar fi cuprins,
Surprins n-aș fi că sunt aplaudat.
În mod normal aș fi respins,
Acum cu toții m-au îmbrățișat.
Mândru nu voi fi decât în clipa
Când destrămat aș fi iubit.
Ori amputată ar fi aripa,
Voi ști că nu sunt părăsit...
Adulat aș fi doar dacă-aș oferi
Puțin din tot ce am agonisit.
Din suflet ce s-ar mai hrăni
Dacă ar ști că am murit!
Aș fi icoană, demiurgul ametist,
Pentru familie aș fi pionul principal.
Prieteni vechi ce nu știau dacă exist,
Mă vor regreta într-un final.
Cum eu nu sunt bogat sau relevant,
- Flămând de sens, iubiri de lemn pe strașină
mă picur,
În boală mă tot poartă frigul depravant -
Voi rămâne dezamăgit, mort, etern și singur...
CITEȘTI
Oase fremătând în veșnicie
Poesíastăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți ...
