Oase fremătând în veșnicie

sinucigași

mi-am tăiat venele cu un ciob
de la sticla de votcă
și-acum turbez ca un maidanez
decapitat
torturat în șanțuri
într-un izvor de sânge aromat cu
votcă
îți mai aduci aminte
că...
simțeam același parfum de tărie
pe pieptul tău
cum
scurcandu-se
spre pelvis
eu beam acel lichid cu-n pai?
iar tu aproape că plângeai de plăcere
și nu-l lăsam să-ți atingă
nici măcar arterele din vulvă...
precum o scoică strivită sub
straturi de nisip
asculți valul cum ne spânzură de Olymp
mi-apare chipul tău în eclipsa mea
de sânge
"ajunge"
îmi zici
nici n-am apucat să te iubesc
căci ne-am și spânzurat
de un copac
trupurile noastre tremură în frigul
de decembrie
mi-au crescut țurturi pe cripta gelatinoasă a ochilor
în coloană și în crustă
iar ție coliere din cianură
sub fustă
nu-ți stă bine înghețată
spânzurată te-am tot văzut
de cordul meu
dar nu ai spus niciodată că te doare
sau că-ți este greu
când în sfoară te prindeai flamandă
de amor
atunci am priceput că-s cel mai prost actor
Să mă prefac în iulie sau august
cuptor deformat
când eu de fapt eram un alt anotimp
asasinat
tu ți-ai injectat în femur
arsenic
din neatenție sau poate că iubeai
detenție de sentimente
trăiri distorsionate
am chinuit pe podea
și tu
otrăvită fiind
zâmbeai și spuneai că pe veci
vei fi a mea
si-atunci când pleci
ori când te întorci
treci senină
ca și cum ți-ai uitat poșeta cu machiaj
sau doar te privești în oglindă
și admiri cum tavanul sau parchetul
întră în sevraj
dar nu lași semn în urma ta
niciun scurt mesaj
doar imi zâmbești în trecere
cât eu
îmi cer iertare de deranj

iubito,
de ce motive ai nevoie să te sinucizi?
Să mă împușc
sau să beau insecticid?
și de ce tot admiri în oglindă
cum mă sinucid?
poate că așa mă poți iubi
să speri că e un vis
ca nu degeaba speranțele sfărâmate pe gresii
au intrat în depresii
și s-au sinucis

Ce sinistru
ce morbid
să discuți singur cu tine însuți
pe stradă
e aproape la fel ca si când m-aș sinucide
delirând în mansardă

cât sânge irosit

siluete mov mă apostează cu pietre
și timpul ce-mi lăcrimează
pe asfalt
mă izbește de perete...

sunt al tău alcoolic
individ
ce te iubește

ce-ți apare ca o umbră din femur

Ce sânge irosit în jur

eu te privesc cu coada ochiului
și nu spun nimic

Tu mă iubești cu palma întinsă spre gura mea
și nu zici nimic

ne desparte doar un metru de sfoară

e timpul să ne iubim
e timpul să fim
fericiți...