Oase fremătând în veșnicie

Călăul

eu sunt păcatul vieții tale! 😰
părăsește-mă acum sau ia-mă🥺
de suflet, aruncă-mă😮
în parfumul tău de damă! 👠
Înfige colții de zăpadă🌨️
când nu mai sunt în gardă!🧐
otrăvește-mi punctele vitale,🤤
dă viață iubirii triumfale ❤️
dintre călău și pradă!😈

Ce fugar e gândul! Ne răsucim în gheare👿
Ca-n aburi de Chanel. 💎

Pe obrajii tăi atomii mor înecați 💄
în oceanul de rimel. 💧

învrăjbit ca un călău în doiliu🤐
după vreo victimă ce încă mai respiră. ☹️
te prind în catrenul ce pururi se deșiră, 😞
Pierzându-ne și sensul giratoriu. 😖

Eu am ucis mii de ucigași și fiare, 😵
Și-mi țin atentatul și rima în răvaș.😰
Iubito, știu că-s și eu tot un ucigaș, 😓
Dar nu mă privi atât de temătoare. 😨

Precum tâlharul ce jefuia palate😇
Dăruind averi săracilor banali, 🤫
Așa eu am ucis și hoți și criminali,🤯
Și-am mutilat atâtea vieți stricate. 💔

În bălți de sânge mi-am șerpuit destinul,😩
Și-n traumă m-am risipit ca în cochilie.😫
Când moartea are gustul de vanilie 🌚
E mult mai ușor să guști flamand veninul...🌝

Cu capul plecat, așteptând să-l tai, 🤕
Tu să mă ierți că-mi caut încă scuze. 🥴
Îmi pică timpul amarnic de pe buze, 🔥
Să-l cureți, iubito, de praf și putregai.💤

Contrar acestor crime, acestei meserii, 😶
În liceu am fost artist, figurant, actor, 🎭
trăiam ca orice tânăr muritor😟
De foame, prins între amar și poezii. 🙃

Gândeam romane. Eram filantrop închipuit. 😆
Visam să te trăiesc de-atunci. De tineri😃
Să ne unim în iarbă, mereu să fie vineri, 😁
Și multe alte visuri... dorințe-am născocit... 🤔

Să povestim mărețe năzuințe viitoare,🤨
Străpunși de firul ierbii până-n carne.😱
Și noaptea să o ținem strâns în palme😵
Ca pe-o veche actuală răzbunare.🖤

Am fi trăit colapsul ca în ghilotină.😢
Tu ai fi uitat, să-ți dezbraci 😏
Cearșaful de pe tine. Să ataci apoi, 🤍
Felină, și pielea arsă-n nicotină.💙

Suntem doi copaci🌳
Desfunziți în doua mari vitrine.⛰️

Eu, justițiarul clandestin,😎
Căruia i s-a topit armura, 😔
Am să recapăt trupul tău cu gura,🤤
Și sufletul cu miere să-l alin. 🤓

Și chiar dacă în lume nimic nu mai durează😿
Și visul meu de mult este fumat,🥴
Mintea mea în tot te proiectează🙈
Ca pe-un anotimp etern și necurmat.🙉

Ochii mei nu văd, doar derulează, 🙊
O simpla siluetă, simetric orizont. ❤️
Când lumea mea rămâne fără font,🤍
Spirala vieții tale mă păstrează.💝

Și lumea ta în mine populează. 🥰
Căci, și dacă nu aș mai trăi. 😍
Acest călău în tine ar simți,😘
Că se salvează.🥳

Deși viața mea în sine a degradat,😔
Fii tu genunea dintre cer și stele, 🌟
Plantează-mi în suflet un munte de-acadele,🌈
Și lasă-te condusă de păcat... 😏❤️