Oase fremătând în veșnicie

Mortuar

Vezi cum deasupra noastră
Plouă, iubito, cu asteroizi,
Acum, când pe-acest mormânt
Pentru arginți, instant mă vinzi...?

Eu sunt al tău începător
În ale iubirii, un eșec printre victorii.
Și nici poezia nu mai emoționează
Trecătorii.

Când inima mâncată a fost de molii,
Rămăsesem doar un trup înjumătățit.
Doar hainele mai mi-au ținut de cald.
Căci am uitat cum e să fii iubit.

Introvertit și fără experiență,
Cu sufletul făcut bucăți.
Eu te-am amorezat cum am știut...
Din cărți.

Am învățat să te ador, tot așa,
Cu inima albastră și de fier.
Dar cum s-ar mai putea preta
Pe-o zână amorul unui gunoier?

În nebunie sunt pionier,
În altă viață am fost un președinte.
De aceea, cred că m-ai putea iubi,
Chiar și-așa, îngrijitorul de
Morminte.

O clipă stai cu mine, în acest noroi,
Pe această criptă să ne iubim detașați.
Nu doar goi, ci chiar dezbrăcați
De orice viciu, vis, gânduri și puroi.

Și într-o zi voi fi milionar!
Nu datorită averii pe care o voi avea,
Ci doar pentru că tu vei fi în dreapta mea,
Așteptând să mor de-un cancer pulmonar.

Dar voi fi pensionar, iubito, și nu ar mai conta.

Mă vei iubi, atunci, presimt, nelimitat,
Cum te iubește acuma un gropar.
Vom fi cuceritorii lumii, un duo expirat.
Și vom uita acest calvar, iubita mea,

Ca și când nu ar fi existat.

Ca și cum s-ar fi pierdut în vânt...

Nu pleca, te rog! Hai să mai visăm! Mai stai o clipă
Pe mormânt!

Vezi? Plouă cu asteroizi...