Kayden

4

Allie

Mă uit preplexă la el. Să salveze? Pe cine să salveze. Nu am putut să o salvez chiar dacă ea m-a salvat pe mine. Deci chiar avea o traumă din trecut.

Mă uit la el cum aproape îsi smulge părul din cap și cum lacrimile îi curg șiroaie. Îmi așez mâna pe mâinile lui, încercând să îl conving să slăbească strânsoarea.

-Oricine ar fi ea,cred că nu îi place să te vadă trist oriunde o fi,îi spun.

Kayden îsi întoarce privirea spre mine și își lasă mâinile să cadă pe pat. Se uită la mine de parcă vrea să mă strângă de gât. Înghit în sec.

-Ai pierdut și tu pe cineva drag? Mă întreabă cu vocea tremurândă și îmi dau seama că ori cine o fi fost acea fată și ce o fi pățit,l-a marcat. Dau din cap afirmativ și aștept să văd ce mai spune,dar nimic. Se ridică și ia niste chei de pe birou și o haină după scaun și iese val vârtej din cameră,trândind ușa de la intrare.

Stau câteva minute bune la el în cameră,iar când mă hotărăsc să merg în sufragerie nu mai e nimeni.Decid să fac curățenie pentru a scăpa de stres. Asta obișnuia să facă mama când era stresată.

Când termin și mă uit la ceas observ că e 4:00. Simt cum îmi sună telefonul la spate. Când îl deschid observ că am 3 apeluri de la Mason și 2 de la un număr necunoscut. Lui Mason decid să îi dau un mesaj în care îmi cer scuze că nu am răspuns,iar apoi apelez numărul necunoscut.

-Da? Întreb când aud că persoana care m-a sunat răspunde.

-Allie? Allison Evans? Întreabă o voce groasă.

-Da,eu sunt. S-a întâmplat ceva?

-Sunt Carlos. Carlos Torres. Sunt prietenul fratelui tău...

-A bună Carlos. Mulțumesc mult că mă lași să stau la tine în apartament. Și scuze că nu am răspuns doar că nu am auzit apelurile.

-Nu face nimic Allie. Voiam să te întreb dacă știi ceva de Kayden. Nu îmi răspunde la telefon și sunt cam îngrijorat. Știu că nu mai e un copil,dar poate fi destul de problematic uneori.

-Păi Carlos... A cam dat o petrecere și totul a mers bine. Nu a fost nici o ceartă nimic. Dar când cineva a adus diferite droguri s-a schimbat brusc... Carlos?... Pentru un moment am crezut că a închis,dar când dau să văd dacă chiar a închis decide să vorbească.

-A-a spus ceva? S-a înfuriat?

- Nu s-a înfuriat,dar a început să plângă și era foarte devastat. Aproape și-a rupt părul din cap. Și de spus a spus ceva că nu a putut ajuta o fata la fel cum l-a ajutat pe el.

-E în casă acum?

-Nu...a plecat acum vreo două ore. Cred că a plecat cu mașina...

-La dracu! Țipă de odată și mă face să tresar. Allie,te rog eu,crezi că poți să te duci prin apropiere să vezi dacă e?

-Sigur,te sun dacă îl găsesc, încerc eu să îl liniștesc.

-Mulțumesc mult Allie,îți ramân recunoscător.

-Nu e nevoie,măcar atât să fac și eu după ce-ai lăsat să stau la tine în apartament. Eu îți mulțumesc Carlos.

-Oricând. Și închide

Ies în stradă și mă uit prin prejur după un bar. Când dau de el mă îndrept direct spre el. Când intru nici urmă de Kayden. Mai caut câteva baruri,dar nimic. În ultimul bar,dau de o față cunoscută,dar nu e Kayden. Când îmi sesizează prezența,Zayn se apropie de mine.

-Allie! Ce cauți aici? E periculos să ieși singură la ora asta. Mă căutai? Spune cu un zâmbet strâmb,iar mirosul alcoolului se simte de la 10km.

-Bună și ție Zayn. Din păcate nu pe tine. L-ai văzut pe Kayden?

-Aș fi vrut eu. Dar lasă. E băiat mare,știe să se întoarcă acasă. Acum ce zici dacă ai lua un loc și să mai stăm puțin de vorbă.

-Mi-ar plăcea Zayn,dar poate altădată. Acum trebuie să îmi caut colegul de apartament. Mi-a făcut plăcere să te revăd . Zic și ies din bar lăsându-l pe Zayn cu buza umflată.

După o oră tot nu l-am găsit și l-am căutat în toată zona. Mă așez pe o brodură și îmi pun mâinile pe față. Unde o fi frate.

Decid să mă plimb probabil dau de un parc sau orice loc unde îl pot găsi. Când ies din cartier observ un cimitir și îmi pică fisa. Cum nu am putut să mă gândesc.

Alerg la propriu prin cimitir până ajung la un mormânt unde văd o persoană rezemată de el. E întuneric deci nu îi pot vedea prea bine fața.

Mormântul e așezat sub un copac și e plin de flori și... ursuleți? Mă apropii de mormânt și îl văd. Calc pe niste frunze uscate,iar el ridică capul. Nu-i las timp să mai zică nimic. Îl iau în brațe și sunt recunoscătoare că e bine.

-Allie...șoptește.

-Doar taci,îi spun și simt cu o mână mă mângâie pe spate.

-Ce cauți aici? Mă întreabă

-Ce caut eu aici? Pe tine. Te caut de mai bine de oră. Fratele tău e foarte îngrijorat. Chiar și eu am fost. Preferam să te găsesc mort de beat într-un bar aproape de casă de cât atât de departe. Ce faci aici, Kayden?

Când văd că nu îmi răspunde nu îl oblig. O să îmi spună el când se simte în stare. În schimb îl sun pe Carlos,mai exact îi dau telefonul lui Kayden și îmi dau seama că țipă la el după felul în care reacționează.

La scurt timp ajunge și Carlos și îl ajută pe Kayden să urce în mașină. Apoi se rezemă de ea și se întoarce spre mine.

-Mersi mult Allie că l-ai găsit. Știi e drumul lung din Houston până în Dallas. Îmi spune

-Houston? Nu stăteai în Dallas?

-Păi,eram indecis dacă să mă mut sau nu când am primit oferta de muncă din cauza lui Kayden înțelegi? Dar când Mason m-a sunat și mi-a spus că sora lui are nevoie de un loc unde să stea am profitat de ocazie pentru că am simțit că îl las pe mâini bune. Știi a suferit destule de mult și nu a avut o copilărie prea fericită. Nu îți spun mai multe,îl las pe el. Acum hai,urcă în mașină și să mergem că sigur ești obosită.