Kayden

26

Allie

  -Te consumi degeaba Merișor. Știi măcar cum se uita la tine când nu erau atentă? Ca și cum erai lumea întreagă pentru el.

  -Nu îmi place că trag concluzii pripite,Mason...

  -Te iubește Allie,am văzut asta. Dacă vrei câteva zile libere de la toată povestea asta, ușa mea este mereu deschisă pentru tine.

  -Și să îi dau cale liberă Oliviei? Peste cadavrul meu. Mason râde colorat și asta mă face să zâmbesc.

  -Vorbesc serios Merișor. Dar, dacă vrei să fi sigură că nu mai pune nimeni mâna pe bărbatul tău, fă-i o vizită mătușii și vede el. Mason cască și asta mă face să mă întristez puțin.

  Îmi iubesc fratele,mai mult decât orice. Si gândul că nu doarme destul și se obosește atât de tare... Dar mereu alung gândul ăsta cu faptul că face ceva ce îi place.

  -Merișor,te las. Îmi încep tura de noapte pe la 21 și am și eu nevoie de câteva ore de somn. Te iubesc.

  -Și eu te iubesc Mason,spun și închid.

  Las telefonul pe noptieră și mă uit la desenul cu mine pe care l-am făcut Kayden. Aparent întâlnirea cu Olivia i-a făcut talentul să reapară.

  L-a făcut aseară cât timp eu studiam la psihologie. Nu e ceva detaliat,e o simplă schiță,dar îmi place la nebunie. Deschid sertarul noptierei și las desenul. Scot o altă foaie și zâmbesc reticentă. E lista de care mi-a zis doamna Smith.

  Las fișa imediat cum ușa de la dormitor se deschide și pe ea intră Crew cu un pahar cu frappe,iar Kayden imediat în spatele său cu o tavă plină de bunătăți.

  -Room-service,spun la unison. Crew așează paharul pe noptieră,iar Kayden așează tava pe picioarele mele.

  Crew trece pe lângă tatăl său și fuge direct în celălalt dormitor închizând și ușa. Kayden se trântește pe pat lângă mine și se servește din micul meu dejun.

  Zâmbesc când mă sărută pe buze, apoi îmi dă o boabă de struguri.

  Sâmbătă mereu a fost ziua mea preferată. Și diminețile ca astea o fac și mai plăcută.

  -Îmi place desenul,sparg eu tăcerea. Kayden se încruntă ușor, apoi își lasă capul jos stânjenit.

  -Esti o muză bună,spune simplu.

  -Ți-ai recăpătat talentul, spun zâmbind.

  -Faci minuni Allison Evans,zice și ia tava și o așează jos.

  -Hey..m-ai măncam,spun dar cuvintele îmi rămân pe buze când mă sărută și își mișcă mâinile pe trupul meu.

                                   ∆∆∆

  Psihologia a fost mereu ceva ce mă reprezintă. Uneori mă gândesc dacă fac alegerile bune în viață. Dacă fac ce trebuie.

  Kayden face cel puțin 3 schițe pe zi și asta mă bucură. Habar nu am ce i-am spus Olivia,dar îi mulțumesc.

  Că tot vorbind de Olivia nu și-a mai arătat faza zilele astea prins campus. L-am întrebat pe James ce-i cu ea,mi-a zis că s-a dus să își viziteze părinți în Colorado.

  În grupul nostru mai e o problemă. Lui Norah îi e rău. Nu a vrut să vorbească zilele astea de loc despre asta. Nici măcar cu Nick nu a vrut să vorbească.

  Am incercat de cateva ori să o fac să îmi vorbească,dar fără izbândă.

  Oftez și mă conectez la ora de biologie. Fără Norah aici e cam pustiu. Se sună după o vejnicie și ies pe hol. Îl văd pe Austin și James și dau să mă îndrept spre ei,dar telefonul îmi sună, poza lui Norah apărând pe ecran.

  -Da scumpo? O întreb.

  -Allie... vocea i se frânge,apoi continuă. Bolborosește ceva neînțeles și îmi dau seama că plânge. Te rog,vino. Închide telefonul,iar eu mă uit la ceas.

  Mă grăbesc prin mulțimea de oameni de pe hol și îmi ia o vejnicie să ies din campus,dar ajung rapid la cămin.

  Bat la ușa lui Norah,iar în prag apare ea,cu părul strâns în coc și un tricou larg pe ea. Ochii îi sunt roșii,iar obrajii umezi.

  -Scuze că te-am chemat așa de repede, spune în timp ce eu intru în apartament.

  -Nu face nimic,ce s-a întâmplat? O întreb când mă așez pe pat.

  Oftează și își mișcă mâinile neștiind parcă ce să spună. O bufnește din nou plânsul,iar eu mă ridic și o iau în brațe.

  -Începe cu inceputul scumpo,ce s-a întâmplat?

  -S-sunt însărcinată, spune printre hohote. Ochii mi se măresc,iar un mic zâmbet pe buze îmi apare pe buze.

  -Și ce e rău în asta? Nick cred că va fi fericit,nu? Se desprinde de mine și își șterge ochii cu mâneca.

  -Nu înțelegi...e mai complicat..

  -Păi fă-mă să înțeleg,ce e așa de rău?

  -Copilul nu e a lui Nick, izbucnește dintr-odată.

  Mă uit mirată la ea și încerc să asimilez ce mi-a zis. Nu e copilul lui Nick? Să îl fi înșelat?

  -Nu te uita așa la mine. Deja mă simt distrusă.

  -Nu,scuze. Doar că..mi-e greu să asimilez. Dacă nu e copilul lui Nick, atunci...

  -Nu pot să cred că spun asta,dar o fac. Nu l-am înșelat pe Nick. Nici nu suntem împreună,e doar de ochii lumii. Nick,e... homosexual.

  -Păi..și săruturile de la petrecerea lui James? Tot de ochii lumii? Ea dă din cap.

  -Parinți lui Nick sunt de acord cu el și îl sprijină. Dar visul lui e să fie hocheist. Și știi cum e industria sportului cu sportivi care au altă sexualitate. Poate a înțeles el greșit,sau nu știu. Dar mi-a cerut să îl ajut. Eu și Nick suntem prieteni de mici și i-am fost alaturi. Și știu că și el mi-ar fi.

  Mă uit la ea și încerc să asmilez ce mi-a zis. Recunosc că povestea asta e fascinantă. Nu m-am așteptat la asta,dar tot e mai bine ca faptul de al fi înșelat pe Nick.

  O întrebare îmi stă pe limbă și îi dau glas:
 
  -Ok,și atunci, dacă Nick nu e tatăl copilului cine e?

  Ea se uită la mine și își mușcă buza. Oftează și mă ia de mâini,iar următoarele cuvinte mă lasă mască:

  -A lui Carlos,Carlos Torres.

  Heyyy,scuze că nu am postat zilele astea,dar am și în pană de idei am și avut treabă. Începe și școala și o să fie mai greu cu scrisul.

  M-am apucat de noua carte și am scris primul capitol. Îl voi posta abia după ce temin cartea asta.

  Cum v-am promis vă dau o întrebare. Vă așteptați la acest final de capitol? La faptul că e copilul lui?

  Încă odată mulțumesc pentru susținere și vă promit că încerc să postez mai des