Kayden

31

Kayden

  -Mason...Îmi pare rău pentru tine și pentru Allie, șoptește Norah,iar eu mă uit perplex.

  -Condoleanțe frate, știu că nu aveai o relație prea bună cu el...

  Mă uit ciudat la toți și încerc să asimilez,dar înainte să spun ceva o asistentă vine și mi-o înainte.

  -Domnule Evans, domnișoara Allison este gata pentru operație. Sincerele mele condoleanțe pentru pierderea tatălui dumneavoastră.

  Mason dă afirmativ din cap și o urmează pe asistentă. Mă încrunt încercnd să înțeleg ce se întâmplă aici. Cum adică tatăl lui Mason și a lui Allie a murit. Când a ieșit din închisoare măcar?

  Simt o mână pe spate,iar când mă întorc dau de privirea liniștită a lui Carlos:

  -La dracu frate,chiar am crezut după privirea lui că este vorba despre Allie. Ce te uiți așa? Nu știai că tatăl lor a ieșit din închisoare? Oh la dracu,nu ți-a zis. Carlos face o grimasă și se îndepărtează de mine. În locul lui vine Olivia.

  -Ce bine că nu era vorba despre ea. Dar totuși păcat de tatăl lor, înțeleg durerea pierderi unei persoane dragi. De aia te am rugat să te calmezi,spune ușor și își trage nasul.

  Oftez parcă împăcat de situație și aștept asistenta să îmi spună cum se simte

  Allie

  Imaginea mi se încețoșează și simt lacrimile cum se preling pe obrajii. Aud o împușcătura, apoi sunete de ambulanțe,dar parcă sunt la kilometri distanță de locul de unde se aud.

  Mă trezesc ușor și văd prin ceață luminile din spital. Simt o durere în stomac și mirosul de sânge uscat.

  Deasupra mea se află două asistente și un doctor care se grăbesc. Le aud vocile prin ceață apoi imaginea mi se întunecă.

  Un monitor bipăie lângă mine și o durere vagă de cap mă apucă când deschid ochii. Mă uit prin jur și îmi dau seama că sunt în spital.

  Reușesc să mă ridic-cu greu- și examinez ce este prin jurui meu. Un monitor cardiac care îmi arată bătăile inimii,patul simplu,un scaun și un dulăpior plin de medicamente. Dau să caut telefonul și observ perfuzia din mână.

  - Văd că te-ai trezit! Se aude vocea unei asistente care mă face să tresar. Ai grijă scumpo, încă ești foarte sensibilă. Ai fost operată, spune și îmi face cu ochiul.

  Asistenta îmi schimbă perfuzia,iar ușa se trântește de perete și pe ea apare cel mai frumos vis al meu.

  Înalt,par brunet ondulat la vârfuri,ochii albaștri care sunt umflați și și-au mai pierdut din intensitate. Buza de jos îi tremură și o lacrimă i se prelinge pe obraz.

  -Ți-am zis să aștepți afară domnule, spune asistenta și își dă ochii peste cap. Doamne dacă știi cât a vrut să te vadă. Gata scumpo, perfuzia e schimbată, vă las singuri.

  Trece pe lângă Kayden și se oprește la ușă și șoptește:

  -Iubirea asta..

  Kayden se lasă pe vine lângă patul meu și îmi prinde mâinile între ale lui. Le sărută și își lasă capul în poala mea. Mâinile îi tremură și după felul cum arată îmi dau seama cât de stresat este. Cât de mult a suferit.

  -Doamne scumpete,am crezut că te pierd. Scuze Allie,scuze că nu am fost lângă tine. Scuz...

  Îi apucă capul îi mâini și îmi dau seama că nu sunt de loc atrăgătoare în momentul ăsta. Kayden se apleacă și își apăsă buzele de ale mele.

  Mă sărută ușor. Un sărut care șterge orice frică de a ne pierde unul pe celălalt.

  -Te iubesc Allie, să nu uiți asta!

Heyy,am făcut capitolul ăsta mai scurt ca să nu vă faceți prea multe scenarii și să vă e frică că ați pierdut-o pe Allie. Stați liniștiți că nu a pățit nimic,dar vă așteaptă niste întâmplări interesante 🙊🙊