Kayden

30

Kayden

  Eu,Carlos și Norah ne întoarcem simultan spre persoana care tocmai a vorbit.

  -Mason? Întreabă Carlos de parcă vade i fantomă.

  Pe chipul fratelui lui Allie se vede oboseala. Și nu doar pentru că e medic. Se vede că e speriat.

  -Veniți după mine domnule,spune doctorul.

  Mason dă afirmativ din cap și îl urmează pe doctor.

  Mă întorc înapoi spre scaun și îmi las capul în mâini. Cum naiba s-a ajuns la asta? Și cine a putut face asta?

  -Va spus ceva doctorul? Întreba Olivia când se întoarce înapoi în sala de așteptare. Scuzați-mă că am plecat așa,dar m-a sunat fratele meu.

  Îi cer explicații din priviri fratelui meu și drept răspuns el dă din umeri nevinovat. Las gândul ăsta la o parte când niste doctori de grăbesc neștiind care pe unde să se mai ducă.

  Inima mi-o la galop când văd toți doctorii panicați.

  -Trebuie să intre în operație! Strigă o asistentă.

  -Nu mai avem doctori liberi. Toți sunt într-o operație,îi răspunde o alta.

  Îi surprind privirea îngrijorată a lui Mason când iese din sala de transfuzie. Se apropie de una dintre asistentele panicate și îi spune ceva. Ea se uită gânditoare apoi îi dă un halat și notează ceva pe caiet.

  -Ce face? Îl întreb eu pe Carlos și mă simt ca atunci când eram la spital din cauza că mamei sau tatei le era rău din cauza consumului excesiv de alcool și tutun.

  Mason o urmează pe asistentă într-o cameră,iar pe mine mă apucă anxietatea.
  Se aud niște bibaieli de la un monitor cardiac,iar inima simt că mi se oprește. Un doctor și două asistente aduc o targă acoperită. Cearșaful este pătat de sânge pe semne că victima a avut pierderi.

  -Am nevoie ca cineva din familia Evans să vină să indentifice corpul! Strigă o asistentă.

  Măresc ochii,iar panica mă apucă. O grămadă de gânduri mă apucă. Mi-o imaginez pe Allie, într-un sicriu. Exact ca la înmormântarea lui Rylee.

  Îl observ pe Mason cum iese dintr-o cameră și urmează asistenta. Simt cum tot corpul îmi tremură.

  Norah începe să tremure și ea,iar Carlos o apucă de umeri și o ține la pieptul ei. Olivia e și ea ușor speriată,dar ceva in privirea ei îmi spune contrariul. Carlos se aplecă ca Norah să îi șoptească ceva la ureche apoi o ia de mână și se îndreptă împreună spre ieșire. Simt mâna Oliviei peste ale mele și îmi ridic privirea spre ea

  -Nu te mai panica..îți faci rău. Nu te uita așa la mine. Nu vreau răul nimănui. Dar dacă gândești așa nu rezolvi nimic. Hai să așteptăm veștile doctorului.

  Dau din cap neștiind ce să spun. Țin minte că i-am promis ceva doamnei Abrams, așa că îmi scot telefonul din buzunar,dar când îl deschid este descărcat.

  Olivia începe să vorbească,dar mintea mea nu mai este la ea.

  O sărut de posesiv. O strâng de talie,iar gemetele ei sunt muzică pentru urechile mele.

  -Te iubesc, scumpete, îi șoptesc pe buze.

  Unghiile ei mă zgârie pe spate. Își înfinge unghiile în mușchii spatelui de parcă este pe o stâncă și urmează să cadă.

  Cobor cu săruturile pe obrazul, maxilar, gât, claviculă, acordând prioritate cicatrici de sub ureche. Mă poziționez mai bine între piciorele ei și îmi ridic capul și îi surprind privirea.

  Ochii ăia care seamănă ca o zi de toamna,cu puțin verde care simbolizează viața. Dorința de a trăi,de a vedea și experimenta lucruri noi. Buzele moi,calde și care se mulează perfect peste ale mele.

  -Ți-am mai spus că ești frumoasă? Obrajii ei prind o nuanță trandafirie și îmi mușc buza. Vorbesc serios Allie. Ești frumoasă,dacă nu cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o. Te iubesc. Îți iubesc ochii,buzele, cicatricele, arsurile, corpul, mintea, dorința de perfecțiune,iubirea față de psihologie, dedicația față de familie și față de copilul meu. Iubesc totul de la tine și mă jur, că de azi înainte o să fac tot posibilul să te fac fericită și să ai momente de tristețe, nesiguranță, frică și mai ales gândul că nu ești iubită. Voi face tot ce îmi stă în putință să fac tot ce vrei și să te văd zâmbind în fiecare moment, pentru că,Allison Evans,fericirea ta mă face și pe mine fericit. Când te văd zâmbind zâmbesc și eu. Când te văd cum te joci cu Crew și îl ajuți la teme îmi crește inima în piept. Te iubesc Allison Evans. Știu că nu ne cunoaștem de prea mult timp,dar simt că te știu de o vejnicie. Te iubesc, să nu uiți asta.

  -Și eu te iubesc Kayden, enorm de mult. Îmi apucă fața în palme și își apăsă buzele de ale mele. Îi simt lacrimile pe obraji și i le șterg cu mâna.

  Simt gulerul trioului umed și ochii cum mă ustură. Aud pașii pe lângă mine,dar nu mai sesizez nimic.

  Jur că dacă cel care ia făcut asta lui Allie nu s-a sinucis o să aibă parte de cea mai cruntă moarte.

  Norah și cu Carlos apar din senin. Mă uit la ei și văd fericire. Văd cu câtă iubire se uită Carlos la ea și cum Norah se rușinează. Fratele meu o să fie tată. Iar eu nu mă pot bucura de asta pentru că un nemernic a avut de-a face cu asta.

  Mason apare în cameră ușor panicat. Ochii roșii îl dau de gol că a plâns,iar maxilarul încleștat că este nervos. Aștept cu sufletul la gură să spună ceva. Să spună că acel corp care a trebuit să îl identifice nu a fost a lui Allie. Să îmi spună că Allie e bine. Murmură ceva pe care nu îl pot descifra din cauza următoarele cuvinte pe care le spune. Inima îmi stă în loc și buza îmi tremură. Piciorele simt că cedează,la fel și inima când pronunța cu amărăciune în glas:

  -A murit...