Kayden

5

Kayden

  Stau pe marginea patului și reflectez la tot ce s-a întâmplat în seara asta. O petrecere, distracție, droguri, atacul de panică, plecarea de acasă, cimitirul, plânsul pe mormântul ei, îmbrățișarea de la Allie.
 
  Allie .
 
  Când m-a îmbrățișat am simțit panica din sufletul ei și ușurarea din ochii fratelui meu când m-a văzut. Știu că a fost deplasat ce am făcut și am lăsat-o singura pe Allie sa strângă toată harababura de la noi de acasă. Dar nu am avut ce face. Când am văzut cocaina, țigările cu marijuana si pastile am revăzut toată scena din ziua aia. Un atac de panică m-a prins pe neașteptate,iar Allie era îngrijorată și nedumerită. Nu am putut să îi spun. Nimeni nu știe povestea asta, înafara de mine și de Carlos.
 
  Am uneori impresia că Rylee nu a fost reală și doar o halucinație din cauza drogurilor. Fata aia a însemnat foarte mult pentru mine și regret enorm cele întâmplate în ziua aia. Eu trebuia să fiu în locul ei...

  O bătaie în ușă mă trezește din gânduri. Nu apuc să răspund că ușa se deschide și Carlos intră în cameră. Închide ușa și se sprijină de perete.
 
  -Ce s-a întâmplat Kay? Începe el.
 
   -Nu ți-a povestit Allie, îi răspund cu o alta întrebare.
 
  -Kayden, ce căutai la cimitir? Deja mă calcă pe nervi. Nu îți face bine...
 
  -Nu îmi face bine? Dar ce vrei să fac Carlos? Din cauza mea a murit. Ce nu înțelegi?!
 
  -Nu din cauza ta, nu tu ai izbit-o in geam cu mașina.

  - Puteam să o previn că vine mașina dacă nu eram inconștient din cauza drogurilor. Dar mersii că înțelegi,ce pot să spun...
 
  -Nu eu te-am pus sa consumi droguri și să te îneci in alcool ca... Nu îl las sa termine. Mă reped la el și îl apucă de gulerul puloveru lui.
 
  Când eram mic,fiind cu 4 ani mai mare ca mine,Carlos era ca un zeu pentru mine, înalt,cu mușchii de invidiat,maxilar puternic și toate calitățile unui frate.
 
  Acum, eram mult mai înalt și mult mai puternic decât el. Mă uitam la el la el cu ură. Mai aveam puțin și îl strângeam de gât dacă Allie nu striga la mine.
 
  -Kayden,pot intra? Se aude vocea ei catifelată.
 
  Îi dau drumul lu Carlos,iar el trage aer in piept. Deschid ușa și o văd pe Allie, somnoroasă, purtând doar un tricou inscripționat cu o trupă,habar n am cine sunt,  care îi ajunge până la coapse. Părul blond îi este ciufulit,iar ochii îi sunt umflați, a plâns oare?
 
   -Oh, nu am știu că și Carlos e aici, spune ea,iar Carlos arunca o privire suspicioasă spre mine.
 
   -Eu tocmai plecam,am trecut doar să văd ce face Kayden, spune fratele meu și se îndreptă spre ușă. Își pune șapca pe cap și se întoarce spre noi. Spune-i fratelui lui tău că îl salut,spune și pleacă.

    -Esti bine? Mă întorc spre ea și observ cat de minionă e pe lângă mine. Am văzut și asta în prima zi când am întâlnit-o și m-am dat drept fratele meu. Dar acum suntem și mai aproape.
 
  De când a murit Rylee nu am mai avut nici iubită. Nu m-am mai atins de nici o femeie ,doar niște simple săruturi fără sens. Nu pot spune că sunt îndrăgostit de Allie,dar am simțit ceva ciudat când am văzut-o lângă Zayn. Dobitocul de Zayn.

    -Mi-am făcut griji pentru tine. Ai plecat așa val-vârtej, mă bucur că ești bine și că  nu ai pățit nimic. Vine mai aproape și în înfășoară mâinile în jurul taliei mele. Dacă vreodată vei avea nevoie sa vorbești despre ceva poți conta pe mine Kayden.
 
  Mi-am trecut mâna prin părul ei și i-am ridicat capul în așa fel să se uite la mine. Dacă vreodată voi avea vreo treabă cu ea,nu vreau sa fie doar o aventură. Nu merită asta,cu atât mai puțin cu mine.
 
  -Este o poveste lunga și neplăcută. Nu îmi face plăcere să vorbesc despre asta, dar nici să te văd că alergi prin tot orașul după mine. Îți spun de pe acum,că dacă vreodată voi mai pleca așa de nebun să știi că mă găsești exact unde m-ai găsit și astăzi.
 
  -Nu mă deranjează să ascult,cu toții avem o povestea de astea nasoală..îi pun degetul pe buze in semn de tăcere.

  -Allie,crede mă povestea asta nu se asemăna cu nimic din ce mi-ai putea spune. Chiar daca ai omorât o nenorocită de pisică și ai dat vina pe altcineva nu se compară cu povestea mea,spun in timp ce mă uit în ochii ei. Aveau o nuanță ciocolatie amestecată cu verde. Nu am apucat să o studiez niciodată bine. Avea buzele pline,nasul perfect, corpul la fel.

  Mi-am impus o regulă, aceea de a nu mă mai îndrăgostii niciodată. Deci de aceea încerc să nu îi dau speranțe false lui Allie. Plus că sunt multe lucuri pe care nu le pot spune și mie rușine de mine însămi.
 
  -Kayden... Orice mi-ai spune nu ar fi atât de rău,nu e ca și cum ai fi omorât pe cineva...spune râzând . Oh dacă ar știi.

  -Du te și culcate Allie. Îi zic și îi fac semn spre camera ei.

  -Noapte bună Kayden!
 
  -Noapte bună scumpete.