Kayden

11

Allie

  Restul zilei l-am petrecut cu Mason. Am mers în magazine,am mâncat la KFC. Am ras,am depănat amintiri și multe altele. Seara a zis că vrea să-i facă o surpriză lui Carlos și să petreacă seară cu el,ca între băieți.

  M-a lăsat în fața blocului și s-a îndreptat spre Houston. Când am ajuns in fața ușii am oftat și am intrat. De fiecare dată când intru în apartament după o zi când el a rămas acasă găsesc surprize . Și normal că și acum trebuia să găsesc ceva.

  -Doamna Robinson,vă rog. Se aude vocea lui Kayden din bucătărie,iar Crew stă rezemat de peretele de lângă ușa bucătăriei cu plușul Spiderman în mână. Își duce degetul la buze și îmi face semn să tac.

  -Kayden, înțelege că nu pot avea încredere în tine. Îmi cer scuze,dar nu pot.

  -Doamna Robinson...este fiul meu,la auzul replici ăsteia și la durerea din voce am scăpat geanta,iar Crew a fugit direct la el în cameră,bine la Kayden în cameră.

  -Ce a fost aia? Crew mamă tu ești,Crew...

  Din bucătărie iese o doamnă mărunțică, slabă, cu ochii verzi și părul blond prins in coc. Pe față i se citește oboseala fizică și durerea. Se uită la mine mirată. În spatele ei e Kayden,care are o țigare între buze și era pe punctul de a o aprinde,dacă geanta mea nu făcea contact zgomotos cu podeaua.

  Doamna Robinson-așa i-a spus Kayden-se întoarce spre el și îi aruncă o privire care putea trece prin el și să îl rupă în două.

  -Ce caută fata asta aici Kayden? Cine este?

  -Ea este Allison, doamnă Robinson.

  Doamna Robinson se uită la mine și parcă o bufnește plânsul. Nici nu știu ce să zic. Îi spun din respect bună ziua și rămân încremenită în loc.

  -Putem continua discuția, vă rog?

  -Kayden,ți am spus deja! A ridicat doamna tonul. Nu pot avea încredere să îl las pe Crew atâtea zile la tine. Ești singur în apartamentul ăsta și cine știe ce prostii faci. Fratele tău este plecat pe nu știu unde,și mai ales,Crew are nevoie de o prezență feminină. Tu nu ai așa ceva Kayden. Doar dacă, își întorcea privirea spre mine cu subînțeles. Kayden înțelege la ce se referă și clătină din cap spre mine.

  -Doamna Rob...

  -Eu și Kayden suntem împreună! De vreo două luni. Mi-a povestit tot ce s-a întâmplat cu Crew și cu mama acestuia și cât regretă toate cele întâmplate. I-am fost alături și am avut împreuna grijă de fiul său. Amândoi- inclusiv eu - rămân mască la ce am spus. Doamna Robinson se uită parcă cu speranța la noi,apoi se întoarce spre Kayden.

  -E adevărat? Întreabă ea. Kayden ezita puțin,după oftează și dă frâu minciuni mele.

  -Da doamnă! Vreau să știți că nu am să o uit pe fiica dumneavoastră niciodată, indiferent cu cine aș fi împreună. Dar da,eu și Allison suntem împreună. Mi-a fost alături mie și lui Crew și chiar sper să aveți încredere să îl lăsați cu mine zilele astea. Oftează apoi îi apucă mâna și o strânge. Vă rog frumos, meritați și dumneavoastră vacanța asta. Lăsați-l cu mine. E pe mâini bune,face semn cu capul spre mine,iar eu simt cum obrajii mi se înroșesc.

  Doamna Robinson oftează și ea și acum îmi dau seama cine e. E mama lui Rylee și bunica lui Crew. Dă din cap și șoptește un "fie",iar asta îl face pe Kayden aproape să izbucnească în lacrimi.

  Bunica lui Crew se duce spre dormitorul lui Kayden. Deschide ușa și se duce să îl îmbrățișeze pe Crew.

  -E timpul de plecare buni?

  -Nu scumpule, rămâi cu tati și cu Allison. Eu și cu bunicul mergem Într-o excursie. Dar dacă,se întâmplă ceva ce te deranjează,te rog să mă suni,bine puiule?

  -Bine buni!

  Kayden intră în cameră,iar doamna Robinson îmi face semn să o urmez. Mergem în sufragerie. Se așează pe canapea și bate ușor locul de lângă ea. Mă așez și îmi țin respirația.

  -Allison,uite. E o chestie foarte importantă să îl las pe Crew cu Kayden atâtea zile. Mai exact doua săptămâni. Nu vreau nici să îi răpesc din timpul pe care îl petrec ei împreună. Bănuiesc că ți-a povestit cât de devastat a fost după moartea lui Rylee. Voia să se omoare. La replica asta am rămas mască,dar am încercat să nu arăt asta. Doamna Robinson oftează și mă apucă de mână. Nu suport să îl văd le Crew lângă altă femeie care nu este mama lui,dar am văzut ceva la tine,care îmi dă de înțeles că nu ești vreo fetișcană care stă cu Kayden pentru podoabele lui. Ești o fată cu capul pe umerii și de aia am ales să îl las. Știu că e ciudat,dar am încredere în tine Allison și chiar vreau să te cunosc mai bine după vacanța asta pe care o petrec alaturi de soțul meu.

  -Doamna Robinson...

  -Te rog , spune-mi Ashley. Te rog Allison nu mă dezamăgi. Rareori îmi las încrederea într-o persoană și dacă mă dezamăgește... Dacă mă dezamăgești, Crew va sta cu tatăl său doar când sunt eu prin preajmă. Spune și se apleacă să își ia geanta.

  Îl mai ia odată în brațe pe Crew după se îndreptă spre ieșire. După ce se încalță se oprește în ușă se întoarce spre mine și îmi spune ceva ce îmi oferă o stare de fericire,dar și una de tristețe.

  -Allison, când mă uit la tine-face o pauză, parcă luptându-se cu lacrimile care dau năvală,apoi continuă-o văd pe fiica mea.