Kayden

25

Allie

  Mama m-a învățat să nu judec persoanele înainte să le cunosc. Să nu îmi fac o părere despre ei sau să îi critic înainte să le știu povestea. Dar la dracu de nu fac fix asta cu Olivia.

  Olivia Ivory, studentă la arte nu e ceea ce arată. Simt asta.

  Totuși gândurile nu m-au lăsat în pace după ce am plecat de la petrecere. Nu îl cred în stare pe Kayden să mă fi înșelat. Poate că imaginația îmi juca feste și am crezut tot ce era mai rău.

  Prima oră pe care o am e psihologie,iar doamna Smith ne-a lăsat să lucrăm la proiect cu partenerul nostru.

  Eu și cu James facem progrese. In maxim doua săptămâni proiectul este terminat.

  Restul orelor au trecut rapid. Când am plecat din campus am primit un telefon de la un număr necunoscut.

  -Bună ziua Domnișoara Evans. Sunt avocatul Addams.

  -Ah, bună ziua domnule Addams.

  -A rămas să îmi răspundeți dacă vrei să vă vedeți cu tatăl dumneavoastră. Am nevoie de un răspuns,deci?

  -Nu mulțumesc. Nu doresc să îl văd. Transmiteți asta vă rog.

  -Am înțeles, mulțumesc frumos. O zi frumoasă domnișoara Evans.

  -Și dumneavoastră la fel.

  Simt prezența unei persoane în spatele meu și o găsesc le Olivia.

  -Hey,nu am apucat să ne cunoaștem prea bine. Mă gândeam să te întreb dacă vrei să mergem la o cafenea. Îmi vine să o refuz,dar oricum vreau să uit de toată faza cu tata deci accept. Olivia bate din palme ca un copil mic și mă ia de mână grăbindu-se să treacă stradă până nu se face iarăși roșu.

  Când ajungem la cafenea ea comandă cea mai dulce băutură posibilă cu trei straturi de frișcă, bomboanele și două topinguri de caramel și unul de ciocolată. Eu mă mulțumesc cu un ceai de fructe și o brioșă.

  Ne așează la masă și privirea îmi fuge la inelul pe care îl poartă la deget. Îl rostește ușor când îmi vede privirea.

  Inelul lui Kayden.

  Scutur din cap. Probabil că e un inel asemănător cu ăla.

  Olivia începe să trăncănească despre habar n am ce, după mă întreabă și pe mine ceva legat de psihologie. Se scuză,apoi pleacă.

  Gândul îmi fuge iarăși la inelul lui Kayden,când telefonul îmi sună,iar poza lui Mason apare pe telefon.

  Mason a avut niste cazuri de operat fiind chirurg și nu a putut vorbii. A zis că mă sună imediat cum are timp,deci răspund imediat și vorbesc cu el până ajung acasă. Fix când ajung în fața blocului îmi spune că pauza i s-a terminat și îmi închide.

  Când ajung în apartament Ashley este în bucătărie,iar Crew stă la masă nerăbdător să mănânce din preparatele bunicii sale.

  -Bună ziua doamnă Robinson. Hey Crew,îi salut când intru în bucătărie.

  -Bună Allison,îmi răspunde Ashley cu ochii ațintiți asupra crătiți după aragaz.

  Arunc o privire spre Crew și văd că desenează, zâmbesc ușor apoi o întreb pe Ashley unde este Kayden.

  -A plecat să se întâlnească cu cineva să vorbească despre ceva facultate de arte și nu știu ce post legat de arhitectură. A zis că se întoarce repede,deci stai calmă. Ia loc..

  -Buni pregătește lasagna,spune Crew în timp ce schimba culoarea roșu cu albastru.

  -Mai am puțin,te rog Allison ia loc,îmi face semn spre locul de lângă Crew.

  Doamna Robinson scotocește prin dulapuri după ceva. Caută și în sertare,dar tot nu găsește.

  -Ce căutați? O întreb eu.

  -Nu mai are foi,oh și doar l-am întrebat dacă are când m-am oprit la magazin. Se pare că buni Ashley trebuie să se ducă la magazin.

  -Mă duc eu,nu vă deranjați. Doamna Robinson mă privește cu căldură, apoi trece pe lângă mine și își ia geanta de pe hol. Nu e nevoie,iau de la mine.

  Mă încalț și ies pe ușă. Decid să merg la supermarket.

  În drum trec pe lângă o cafenea și privirea îmi fuge spre persoanele care stau fix lângă geam.

  Kayden și Olivia

  Mă lupt cu gândul de a intra acolo și de a face o scenă. Ashley a spus că s-a dus să vorbească cu cineva legat de arhitectură. Olivia se specializează pe arte deci are sens. Dar la dracu dacă vreau să cred că pentru asta s-au întâlnit. Nu pot.

  Olivia rade cu paiul în gură,iar Kayden își coboară capul. Următoarea mea acțiune mă face să mă simt jalnică,dar tot o fac. Îl sun,și îmi închide. Îmi închide...

  Îi dau mesaj lui Ashley spunându-i că o să întârzii că nu am găsit prin zona foii și intru în cafenea. Clopoțelul de la ușă răsună în toată cafeneaua. Olivia mi-a surprins privirea. Kayden stă cu spatele scriind un mesaj,dar nu îi dau timp să se întoarcă. Telefonul îmi vibrează anunțându-mă că am primit un mesaj.

  Kayden: Am puțină treabă,ne vedem acasă.

  Mă duc la tejghea și comand o cafea simplă neagră și mă lupt cu imboldul să o vărs pe Olivia. Dar renunț la idee când telefonul îmi sună și poza lui Mason apare pe ecran.

  Ies din cafenea,fix când privirea lui Kayden o întâlnește pe a mea. Mă grăbesc să trec strada ca să ajung la supermarket să cumpăr foii.

  Nu pot să cred ce îți face gelozia. Ajung acasă destul de debusolată și îi dau foile lui Ashley și mă duc în cameră.

  Ușa de la intrare se aude deschizându-se ,apoi Crew cum îl strigă pe Kayden. Închid ușa fix când Kayden îl lasă jos pe Crew din brațe.

  Intru in baie și las apa caldă să îmi relaxeze mușchii. Aud o bătaie în ușă,dar nu dau importanță.

  Gândul că voiam să vărs cafeaua în capul Oliviei mă face să îmi fie scârbă de mine. Apa curge șiroaie pe pielea și din părul meu.

  Ies din duș după vreo 30 de minute și mă înfășor întru-un prosop. Ies din baie și îl găsesc pe Kayden sprijinit de biroul meu

  Nu îl bag în seamă când scot un tricou și o pereche de pantaloni scurți din șifonier și mă îmbrac cu ele fix în fața lui. Bine cu spatele la el mai exact. Îl aud cu suspină,dar ignor asta.

  -Scumpete...

  -E ok,nu trebuie să îmi explici nimic, spun scurt trecând pe lângă el și luând cartea de psihologie de pe birou.

  Kayden apucă cartea și o aruncă cât colo. Mă prinde de talie și mă ridică pe birou. Se poziționează între picioarele mele și mă fixează cu privirea. Întorc capul,dar mă apucă de bărbie.

  -Ești geloasă,spune.

  -Nu,nu sunt.

  -Nu a fost o întrebare iubire, a fost o afirmație,spune cu un rânjet pe față de îmi cine să îl pocnesc.

  -Și eu ți am zis că nu sunt geloasă,chit că e o întrebare chit că nu.

  Kayden se încruntă și se apropie mai mult,nu că n-ar fi deja prea aproape.

  -Imi place când ești geloasă,spune și își freacă nasul de gâtul meu. Crezi că nu știam că vrei să îi torni Oliviei cafeaua aia în cap? Buzele sale se apasă de cicatricea de sub ureche. Sau felul cum ai privit-o? Se desprinde de mine și mă privește țintă cu ochii ăia albaștrii. Ești singura pentru care am ochii Allie. Să nu uiți asta. Nu am iubit multe femei la viața mea,nici pe Rylee nu am iubit-o cum te iubesc pe tine. Și într-o mulțime de femei de-aș fi,ochii mei te-ar vedea doar pe tine.