Kayden

17

Allie

  Să te trezești de dimineață,fiind sărutată, să te duci la baie și cineva să te strângă posesiv de talie, să gătești și niște săruturi moi să îți fie presărate pe gât și obraz, să întârzii la facultate din cauză că cineva te împiedică și mai ales să te simțit iubită este ceva ce am tânjit să văd la părinți mei in tinerețe-doar ultima parte,nu restul. Restul sunt strict pentru mine.

  Când am aflat că am să mă mut intr-un nou apartament din cauza instalației de proastă calitate nu mă așteptam să mă îndrăgostesc,și cel puțin nu de un tată.

  E o dimineață friguroasă de Decembrie. Crăciunul este peste câteva zile. Casa este pregătită și sunt doar eu și Kayden. Crew stă la bunici lui până de revelion.

  Kayden stă întins pe patul meu,într-o pereche de blugi și fără tricou.  Și-a proptit cotul în saltea și stă sprijinit de el. Uitându-mă mai bine la el observă că are niste tatuaje. Are un simbol legat de medicină pe biceps, o combinație ciudata dintre un C și un R în dreptul inimi,un Spiderman în dreptul coastei, ceva pasăre pe pectoral,iar pe spate un înger,care se întinde pe tot spatele. Recunosc că le-am mai văzut,dar nu le am băgat în seamă. Până acum.

  Kayden ridică capul din cartea pe care o citește și rânjește când vede că mă uit la el. Lasă cartea de o parte și se apropie de mine. Îmi împinge cărțile de psihologie,iar ele ajung direct pe podea. Rânjetul ala afurist nu i dispare nici când mă sărută pe gât și îmi mușcă ușor pielea lăsând mici semne roșiatice. Urcă sărutând fiecare porțiune până la buze. Se oprește la cicatricea de la ureche. Trece cu degetul peste ea și apoi o sărută. Mâna lui de care se sprijinea mi se plimbă ușor pe corpul meu,iar buzele lui le găsesc pe ale mele.

  -Îmi place când te uiți la mine, murmură el pe buzele mele. Mă faci să mă simt că o operă de artă. Chiar seamănă cu una.

  Seamănă cu o sculptură trecută prin timp care nu și-a pierdut strălucirea. Ca un tablou vechi printre cele noi. Dar păstrez comparația asta doar pentru mine. În schimb îi răspund la sărut. Îi apucă fața în palme și îi permit accesul în întregime la buzele,limba și gura mea. Bărbatul asta chiar se pricepe la săruturi.

  Se poziționează fix deasupra mea și începe să își coboară buzele. Pe obraz,pe cicatrice,pe gât, pe scobitura gâtului și tot mai jos până fix deasupra sânilor. Își ridică privirea spre mine cerând permisiunea. Înghit în sec când îmi dau seama cu arată corpul meu sub stratul de haine. Cicatrici și piele arsă. Îmi amintesc cum tata a încercat să își stinga jointurile pe pielea mea,normal că de câteva ori a reușit,dar de cele mai multe ori Mason primea asta asupra lui. Și îmi dau seama că există probabilitatea ca Kayden să i se facă rău dacă vede, așa că nu-i spun nimic. Kayden se ridică și se uită țintă în ochii mei.

  -Scumpete,știi că nu aș face nimic din ce nu vrei. Ți-am simțit încordarea. Știu că e ceva ce nu vrei să îmi spui și având în vedere că avem un fel de ritual gen "eu îți împărtășesc ție un secret de al meu și tu faci la fel" așa că asta vom face. Am încredere în tine ceea ce nu mulți au șansa la asta. Deci,trage aer în piept și continuă. Nu am mai atins nici o femeie de la Rylee în coace,mai exact acum trei ani.

  -Și cu fata...

  -Din campus? Termină el în locul meu. Bine nu am fost destul de explicit. Nu m-am atins de nici o fată,dar asta nu însemnă că nu le-am sărutat,dar iubire,nu au însemnat nimic. Oftează și își lasă pentru o fracțiune de secundă privirea la tatuajul cu simbolul legat de medicină,dar și-o ridică rapid. Mi-am impus o regulă, aceea de a nu mă îndrăgostii de nimeni,dar la dracu,mi-ai dat lumea peste cap scumpo. Nu îmi pot stăpâni zâmbetul. Și el face la fel și îmi sărută ușor buzele rapid. Ridică din sprâncene așteptând partea mea din înțelegere.

  -Nu că nu vreau,doar că-vocea mi se frânge când spun asta- nu sunt mândră de ce se află sub bluza asta,și nici tu nu vei fi.

  -N-ai de unde să știi până nu îmi arăți, spune el rapid.

  -Kayden...nu e o operă de artă ce se afla sub stratele de haine. E..

  -Allie,dacă ai impresia că după ce o să îți văd trupul o să mă dezguști te înșeli amarnic. Care parte din nu m-am mai îndrăgostit și nici nu am mai simțit nimic pentru o fată nu ai înțeles? M-am îndrăgostit de tine nu pentru corp,ci pentru felul cum te comporți,cum te-ai purtat când ai aflat de Crew și după. Fiul meu te iubește Allie. Nu îți cer să îi devi mamă vitregă sau să-i faci un frate. Îți cer să ai încredere în mine și în ce simt. Pentru că scumpo,ți-am zis,nu am mai simțit nimic cum simt pentru tine. Și te înțeleg dacă nu vrei ceva,dar nu trage concluzii pripite până nu mă lași să văd. Dar nu îți cer acum, când vei tu pregătită voi fi acolo pentru tine.

  Mă uit plină de iubire la el. La naiba,când s-a schimbat băiatul nesimțit din prima zi când l-am cunoscut cu cel de acum. Sunt persoane total diferite.

  -Ti-am povestit despre bătăi. Majoritatea cicatricilor sunt de urma bătăilor. Dar nu doar asta se afla pe trupul meu. Kayden devine rigid,dar nu își schimbă emoția facială. Sunt și... arsuri. Eh de data asta i-am atras atenția. Tata obsinuia să fumeze. Nu se rezuma la țigări,nici măcar nu le folosea. Prefera jointurile. Și oricât de greu e de crezut nu prea folosea scrumiera pentru aș stinge țigarea,ci pielea mea. Sunt arsuri minuscule care ar fi trebuit să fie vindecate până acuma.

  Kayden rămâne uluit de povestea mea. Are maxilarul încleștat și mușchii încordați. Nu cred că mai are mult până îi pocnește maxilarul. Îmi trec aparentă degetele peste cicatricea de la ureche. Kayden îmi urmărește cu privirea mișcarea degetelor. Îmi apucă mâna și îmi dă jos inele și brățările. O examinează atât de intens de parcă vrea să găsească ceva.

  Și pe deget am urme de arsura,dar și tăieturi. Cum am spus,tata nu mai gândea limpede. Cicatricea de la ureche este cea mai intensă,fiind făcută cu un ciob care a străpuns pielea. La mână am avut câteva vase de sânge sparte și...

  -Cum au capătat-o pe asta? Kayden trece cu degetul cicatricea de la încheietură. Amintirea zilei ăleia mi se întipărește în minte.

  "Mama era în spital,doctori ne-au spus că o duce bine și că e posibil să fie externată. Știu că trebuia să mă bucur pentru asta,dar eram înspăimântată. Gândul că venea acasă și tata o putea bătea din nou mă speria. Aș fi vrut să găsesc o cale ca el să nu mai fie așa,să fie tatăl care era până să împlinesc 8 ani. Ca ei doi să se înțeleagă. Totuși știam că nu puteam să fac asta. Am intrat în casă când am auzit o împușcătură. Sângele mi-a înghețat în vene știind că tata și Mason sunt singurii care au rămas acasă. Mă apropii ușor de camera de unde a fost auzită împușcătura,biroul tatei. Ușa e întredeschisă,iar înăuntru e tată care ține pistolul,Mason care stă în genunchi și un bărbat leșinat într-o baltă de sânge pe jos lângă canapea. Mason mi-a surprins privirea și a încercat să îmi facă semn din priviri să plec,dar prea târziu. Tata a văzut. S-a întors spre ușă și a deschis-o cu piciorul.

  -Allison,ia vino tu încoace. De frică l-am ascultat.

  -Uite,fratele tău l-a întrerupt pe tati și trebuie să plătească. Vrei să îl ajuți? Mason a clătinat din cap,iar tata a aruncat un glonț care i-a trecut fix pe lângă obraz și l-a zgâriat puțin. Ia forfeca aia Allison,face tata semn spre birou. Fac în tocmai. Apropii-o de piele, privirea tatei urmărește capătul ascuțit a foarfecei. Așa fata tati,acum înfige-o , cât de tare poți. Mă uit la Mason care are lacrimi în ochii,și la pistolul tatei care este lipit de tampla lui. Inima mi-o ia la trap,tata apasă ușor pe trăgaci în semn de amenințare. Frica de al pierde pe Mason pune stăpânire pe mine și înfing foarfeca în încheietură fix la vene. Sângele incepe să picure și imaginea mi se încețoșează."