Kayden

1

Kayden (în urmă cu 3 ani)

  Stau în fața mormântului și mă uit la poza de pe piatra funerară. O fată cu un zâmbet uriaș,ochii verzi și păr castaniu se află în ea. Și e din cauza mea. Mă ridic și îmi trec degetele peste numele scris sub poză. Rylee Robinson.

  Am cunoscut-o pe Rylee când eram în centrul de dezintoxicare. Era la practică. Voia să fie doctor într-un spital de psihiatrie. Ciudat loc unde să facă practică,dar cine sunt eu să judec.

  A vorbit cu mine foarte frumos. Inițial nu știam cum să scap de ea mai repede,dar după ce i s-a terminat ședința de practică nu știam cum să o fac să mai stea. Era și un psiholog bun.

  M-a întrebat de ce mă aflu aici și de ce am ales consumul drogurilor. I-am spus că așa am vrut eu,dar felul cum s-a uitat la mine mi-a dat de înțeles că pot vorbi cu ea. Așa că asta am făcut. I-am spus despre părinți mei alcoolici,despre cum ne băteau pe mine și pe fratele meu. Absolut tot. Și ea m-a ascultat până la capăt,iar la final mi-a explicat că nu a fost o idee înțeleaptă să consum substanțele ilegale,dar a fost un mod de a ieși din lumea reală și de a scăpa de probleme.

  Când am ieșit de la dezintoxicare prima lucru pe care l-am făcut a fost să o caut. Nu știam absolut nimic despre ea,dar simțeam că o puteam găsii. Și așa a și fost.

  Când am văzut-o mi-a venit să o i-au în brațe,să o sărut habar n-am,dar mi-a luat-o ea înainte și mi-a spus: "Mă bucur să te revăd".

  Am fost prieteni până ce,într-o zi ne-am sărutat. Eram îndrăgostit de ea până peste cap. Oriunde era ea eram și eu. Mi-a spus că a făcut școala de acasă și a absolvit super repede. Nu prea am înțeles prea multe. Știu doar că i-am fost profund recunoscător că m-am scos din starea aia. Am intrat la dezintoxicare doar de dragul lui frate-miu. Oricum știam că după vreo câteva luni aveam să mă apuc din nou. Dar,când am cunoscut-o pe Rylee,nu știu ce mi-a făcut,dar m-a cumințit putem spune.

  Dar,într-o zi eram la mine acasă, singuri. Părinti mei erau plecați Dumnezeu știe unde,iar frate-miu se mutase de mult. Stăteam pe canapea,când,de-o dată ai mei părinți au intrat în casă,beți morți ca de fiecare dată și au început să țipe că nu a intrat alocația. Se vede că au și uitat că ambii lor copii sunt majori. I-au înjurat păia de...n-am cuvinte.

  Când au văzut-o pe Rylee s-au scuzat pentru limbaj și au început să o ia la întrebări. O vedeam că nu se simțea în largul ei legat de acele întrebări și nu știam cum să îi expediez mai repede pe ai mei.

  Totul a fost normal la început până ce i-au apucat un acces de furie. Au luat-o de mână și au tras-o până la ușă de unde au împins-o afară și ai țipat la ea că e târfă proastă și că nu au nevoie de așa ceva la ei in casă.

  Când am ieșit după ea, șchiopăta și mâna de unde o strânse tata era roșie. S-a uitat la mine și mi-a spus "Acum înteleg de ce ai recurs la droguri" apoi a plecat.

  Seara aia a fost ultima picătură care a umplut paharul. Am inceput să țip la ai mei și le am spart toate sticlele de băutură. Apoi mi-am împachetat lucrurile și am plecat spre apartamentul fratelui meu.

  Când am ajuns la el nu era acasă,dar știam că mă lasa să stau și de aceea a lăsat o cheie sub preșul de la ușă. Mi-am lăsat geamantanul într-un colț și mi-am scos o țigară. Un obicei prost. Dar nu îmi găseam bricheta deci am inceput să caut una prin cameră. În ultimul sertar de la birou,sub câteva caiete am găsit o pungă cu praf alb. Probabil am lăsat-o înainte să plec la clinică. Mă mir că nu a făcut Carlos curat prin cameră.

  Eram sigur că Rylee nu va mai vorbi cu mine deci mi-am călcat pe demnitate și am desfăcut punguța împrăștiind continutul plicului pe masă și formând liniuțe,apoi am inceput să trag.

  După doi ani de când nu am mai consumat se simțea așa de bine și toată punguța m-a scăpat de stres. După ce am terminat am aruncat punguța în gunoi și am curățat biroul apoi m-am dus la duș.

Când am ieșit din baie am primit un mesaj de la Rylee cum că vrea să vorbim. Oh perfect. Știam că nu era bine să urc drogat la volan,dar fix asta am făcut.

  Când am ajuns la ea acasă și am luat-o a observat super repede că era ceva diferit la mine. M-a întrebat dacă am băut și i-am spus că nu.

  Am ieșit din parcare și am mers până la cea mai apropiată benzinărie. Am oprit motorul și m-am întors spre ea. Mi-a spus că a fost acceptată că doctor psihiatru la un spital din Londra. Eram așa fericit pentru ea.

  După câteva minute de vorbă s-a dus la baie. Când a ieșit de acolo,nu mergea să deschidă ușa. A strigat la mine,dar nu o mai auzeam. Tot ce am auzit a fost mașina care a venit cu viteza și a izbit-o pe Rylee de parbriz,apoi țiuitul sirenelor de ambulanță și cele de poliție,iar mai apoi totul s-a făcut negru.

  M-am trezit la spital foarte derutat neștiind ce se întâmplase. Când m-am sucit in pat l-am văzut pe Carlos stând pe fotoliul de lângă pat foarte extenuat. Dormea,dar oboseală pshichică i se citea pe față. Avea cercăne, iar când a deschis ochii,îi avea roșii. Chiar mai roșii decât obișnuiam eu să îi am.

  A venit și m-a îmbrățișat,dar eu nu înțelegeam ce se întâmplă. Când mi-a dat drumul l-am întrebat cum e Rylee. Atunci frate-miu a înlemnit. A înghițit în sec și a început să îmi povestească.

  Impactul a fost prea puternic ca ea să supraviețuiască. A strivit-o cu totul. Iar eu nu am făcut nimic. Am făcut cică un pre infarct. Doctorii mi-au găsit drogurile în sânge și din cauza asta am "leșinat". Am fost în comă câteva luni din cauza asta,iar doctorii nu mi-au dat nicio șansă și că e un miracol că m-am trezit. Dar îmi doream atât de tare ca eu și Rylee să fi inversat locurile. Ea să se fi trezit acum din comă și să îsi continue viața. Nu eu

  Carlos s-a uitat dezamăgit la mine și m-a întrebat de ce consumat și de unde am făcut rost. I-am spus și am început să plâng când mi-am adus aminte cât de fericită era Rylee pentru postul de la Londra.