Kayden

33

Kayden

  -Schița este cel mai important lucru într-un desen Kayden. Degeaba ai tu o idee în minte,dacă nu o pui în practică ca să vezi cum arată.

  -Și casa asta tot cu o schiță a fost făcută?

  -În arhitectura, schița unei clădiri se numește plan.

  -Vreau și eu să fac un plan!

  -Hai să facem un exercițiu de imaginație. Bunicul își pune degetul pe buze gânditor. Imaginează-ți cum vrei să arate viitoare ta casa.

  -Tati ce a fost cu scena accea din bucătărie cu Allie?

  Oftez și las creionul jos. Mă uit la fiul meu. Are 6 ani și urmează să intre la școală. Urmează să înceapă o nouă etapă a vieții. Grădinița nu a făcut-o pentru că am considerat că e cam mult pentru el să vadă copii care vin cu mamele la grădiniță. Așa că a fost învățat lucurile de bază de acasă de către Ashley și Trent.

  -Scena din bucătărie cu Allie? Îl întreb de parcă nu am auzit bine.

  -Da, scena! Aia cu cutiuța și chestii, spune și își dă ochii peste cap.

M-a luat pe nepregătite. Cum aș putea eu să îi spun fiului meu că aș vrea să mă căsătoresc cu Allie. Nu acum, e prea devreme,nu că ar fi o problemă pentru mine asta.

  Nu vreau să creadă că-i înlocuiesc mama. Rylee este și va rămâne o parte importantă din mine. Chiar dacă o iubesc pe Allie asta nu înseamnă că am uitat-o le Rylee. Nu iubesc doua femei în același timp și nici nu mai trăiesc în trecut. Am lăsat amintirile care mă nelinișteau în urmă când am vorbit cu Rylee în camera ei de Crăciun.

  Totuși,cum am spus,este o parte importantă din mine. Iar partea aia s-a aliniat perfect formând cel mai frumos cadou posibil. Păr brunet și ondulat la vârfuri (ca al meu),ochii verzi (ca ai ei) și care stă în fața ochilor mei chiar acuma.

  -Tati, răspunde-mi la întrebare! Zâmbesc protestește când mă uit la copilul din fața mea. Copilul meu.

  -Nu este nimic important. A fost doar un cadou pentru Allie pe care bineînțeles tu l-ai stricat.

  Crew se uită la mine și zâmbește. Ia creionul roșu de pe masă și se apucă de colorat. Îmi dă ochii peste cap și clatin din cap. Seamănă prea mult cu mine.

  Stau și mă uit pe telefon. Allie e plecată habar n-am unde,iar Crew e la duș. Ochii îmi fug la desenul de lângă pat.

  Desenul cu Allie

  Mereu am fost pasionat de artă. Cu toate acestea nu mi-a plăcut niciodată să pictez. Totuși mă bate gândul să transform desenul cu Allie-care e în creion- într-un tablou.

  Nu am fost pasionat de pictură nici de cum că nu aș fi bun. Pur și simplu mi se pare prea complicat și consider că viața e prea scurtă să mă chinui 3 zile la un tablou. De aia am optat pentru schițe și desene în creion sau cărbune.

  Ușa de la cameră se deschide și în prag apare Crew. Are părul ud și e îmbrăcat în pijamalele sale preferate. Cască și își freacă ochii.

  -Te-a luat somnul amice? Îl întreb când se așează în pat și bea o gură de apă.

  Drept răspuns primesc un căscat și îi ciufulesc părul ud. Se așează pe perna lui și își ia plușul în brațe.

  Își dă drumul la televizor și am impresia că adoarme,dar se întoarce spre mine și îmi spune:

  -Tati,am vorbit cu mami aseară.

  Mă înec cu apa când îmi spune. Mă uit mirat la el,iar el continuă.

  -Mi-a spus că se bucură că am cunoscut-o amândoi pe Allie și că ar trebui să treci la următorul pas.

  -Și care e ăla scumpule?

  -Nu mi-a spus,cred că trebuie să îți dai seama singur.

  -Tu vrei să trecem la următorul pas? Îl întreb.

  -Dacă mami este de acord și eu sunt, spune și se întoarce cu spatele.

  După o jumătate de oră adoarme,iar eu mă uit perplex la el.

  "Am vorbit cu mami"

  Adorm imediat după Crew și mă las purtat de lumea viselor.

  A doua zi mă trezesc destul de târziu. Ceva ciudat pentru mine.

  Sunt genul de persoană care adoarme tărziu și mă trezesc devreme.

  Îmi scot telefonul de la încărcat și văd că e plin de mesaje și apeluri pierdute.

  Majoritatea apelurilor sunt de la Carlos. Trec cu vederea peste ele și trec la mesaje.

   Ashley R.- Bună Kayden! L-am luat pe Crew să îl duc la Zoo. Tu dormeai și nu am vrut să te trezesc. Am să îți trimit poze!

Olivia- Hey Kay (⁠◠⁠‿⁠◕⁠) am primit un mesaj legat de facultatea de arhitectură, și felicitări ai fost admis!

 

   Număr necunoscut: videoclip

  Mă uit mirat și chiaun la ultimul mesaj. În mod normal l-aș ignora și aș bloca numărul. Dar după ultimele întâmplări,mare mi-ar fi mirarea să fie o farsă.

  Apăs pe mesaj și deschid videoclipul. Inițial nu văd nimic fiindcă e noapte. Dar după recunosc locul. Cimitirul

  Mă uit mai bine și îmi dau seama că e fix locul unde se afla mormântul lui Rylee.

  În cadru apare o persoană. Mă uit mai atent și recunosc hanoracul. E hanoracul pe care i l-am dat lui Allie.

  Aș fi zis că e o simplă coincidență,dar persoana respectivă are părul blond, exact ca a lui Allie.

  Respectiva începe să rupă florile, să rupe ursuleții și să spargă baloanele.

  Se aplecă și scoate dintr-o geantă un tub de vopsea. Începe să deseneze niste chestii pe mormânt. După ce termină pune tubul înapoi în geantă.

  Scoate un ciocan și sparge poza cu Rylee de pe mormânt. Închid videoclipul. Nici nu mi-am dat seama cât de încordat am fost până nu m-am uitat în oglinda de la dulap și am văzut cât de încleștat aveam maxilarul și cât de tare îmi tremurau mâinile.

  Nu,Allie nu avea cum să facă asta. Nu?

  Nu avea cum să distrugă mormântul ăla în atâta hal. Nici cea mai nebună persoana din lume nu ar face asta. Și ce dacă era geloasă? Pe ce putea să fie geloasă. Nu avea motiv. Nu, probabil e doar o neînțelegere. Aia nu era Allie.

  Ușa de la intrarea se deschide și pe ea intră Allie,cu același hanorac din videoclip și cu aceași geantă.

 

Heyyy, aș vrea să încep cu faptul că îmi cer scuze că nu am postat,dar am revenit cu un nou capitol. Începeam să rămân fără idei și de aceea am optat să scriu un nou capitol cu o idee pe care o aveam în plan să o folosesc mai târziu.

  Știu că am trecut de la acțiunea cu împușcătura la acțiunea cu vandalizarea mormântului,dar mi s-a părut că se potrivește. Voi ce părere aveți? Prea devreme?

  Vă mulțumesc mult pentru susținere și pentru că am ajuns la acest număr de cititori. Vă iubesc ♥️♥️♥️