Kayden

32

Allie (peste 6 luni)

  Recuperarea a fost destul de complicată,dar am reușit să trec și peste asta. Din seara în care a intrat la mine în salon,Kayden merge peste tot cu mine și numai zic de dormit.

  Există seri în care mă trezesc din somn și îl găsesc pe Kayden lac de sudoare, tresărind și plângând în somn. Îl aud șopotind "Nu pot să te pierd,te rog,nu pleca..."

  Am aflat că tata a murit fix în seara în care am ajuns eu la spital. A fost împușcat și am o presimțire că s-a sinucis ca să nu se afle ce a făcut. Totuși încă nu am spus nimănui ce am văzut în seara accidentului, pentru că, în adâncul sufletului simt că nu o să mă creadă nimeni plus că nici nu știu dacă sigur a fost adevărat,sau doar a fost o halucinație.

  Pe lângă experiențele astea neplăcute, există și unele care m-au înveselit. Norah este însărcinată în 8 luni.

  Când a intrat în salon și l-am văzut pe Carlos în spatele ei am simțit cum îmi crește inima. Mă bucur pentru ea că este fericită și pentru Carlos că o să fie tată.

  Am văzut cum se joacă cu Crew și cum în privirea lui își dorea să trăiască și el ce trăiește fratele său mai mic. Acum trăiește,bine aproape la fel. O să aibă o fată.

  -Nu, nu e nevoie să folosești blesteme Emms.

  -Adică cum? Îmi subestimezi talentul?

  Ridic capul când ușa de la cameră se deschide și pe ea intră Kayden. Se așează pe pat lângă mine și își trece mâna prin păr.

  -Mătușa ta a fost mereu așa...

  -Așa cum tinere? Întreabă mătușa Emma,iar Kayden trasare.

  Unchiul Connor apare în spatele ei își dă ochii peste cap. Îi dă părul peste umăr și o sărută delicat obrazul.

  -Pierdem zborul Emms,hai lasă blestemele și zic să ne grăbim. Mătușa oftează și vine spre mine. Mă strânge în brațe și mă sărută pe creștet.

  -Ai grija de tine Allis... promit să vin aici în fiecare lună și promit să vin anunțată, spune și îi face cu ochiul lui Kayden.

  Mătușa Emma își șterge ochii apoi se ridică și pleacă împreună cu unchiul Connor.

  Oftez și mă uit la un punct pe perete inexistent. Simt mâinile lui Kayden cum mi se plimbă pe spate. Se ridică ușor și mă sărută le gât.

  -Ți-ar plăcea să locuiești în Philadelphia? Îl întreb pe Kayden.

  Acesta se așează în fața mea și se uită bănuitor, apoi mă întreabă:

  -Philadelphia? Cum rămâne cu Europa,nu mai vrei să locuiești în Europa?

  -Nu te-am întrebat unde vreau eu să locuiesc Kayden,ci dacă ți-ar plăcea să locuiești în Philadelphia?

  -La dracu' ce îmi place cum sună numele meu pe buzele tale. Mai spune-l odată,te rog eu.

  Mă uit în ochii lui,iar nuanța de albastru s-a mai deschis și asta mă face să zâmbesc.

  -Kayden... spun cu zâmbetul pe buze. Acesta mă sărută apăsat apoi se uită direct în ochii mei.

  -Nu mă fraierești. Știu că îți este dor de familia ta,și știu că ai vrea să stai cu ei. Dar știu și cât de mult îți dorești să te muți în Europa. Și stai liniștită. Oriunde vei merge tu,voi fi și eu cu tine. Dacă vrei să te muți în Alaska să stai fără grijă. Voi mereu cu tine.

                                      ***

  Toată noaptea Kayden a avut planuri cu mine. Și nu am putut refuza. Crew s-a întors de la bunici lui ieri.

  Când l-am văzut cum a intrat în apartament și m-a luat în brațe m-a bufnit plânsul. Și nu mai zic de felul cum l-am îmbrățișat pe Kayden și cum au colorat împreună.

  Eram prea mică să înțeleg diferența dintre iubire și ură. Credeam că tatăl meu mă iubește,dar felul cum Kayden îl privește pe Crew,îl învață și îl ajută îmi dau seama că eu nu am avut parte de acest gen de iubire în copilărie.

  Mă uit la cicatricea de la încheietură și un gând îmi trece prin minte. Dacă aș acoperi-o cu un tatuaj,dacă aș acoperi majoritatea cicatricilor vizibile lumii cu tatuaje,asta m-ar face mai puțin puternică?

  Sunt paranoică,dar toată perioada de recuperare mi-a dat de gândit. Nu mi-am suportat niciodată cicatricile,dar felul cum le sărută Kayden mă face să mă simt diferită, să mă simt iubită.

  De când am ieșit din spital mă simt puțin mai emotivă. Și de câteva zile îmi este rău. Am presupus că e din cauza operației. Chiar dacă au trecut 6 luni.

  Kayden a început să vorbească destul de des cu Olivia legat de arhitectură. Aparent unchiul Oliviei este profesor la universitatea de arhitectură și i-a dat informații. În vară vrea să depună cererea și să se apuce de cursuri. Crew o să înceapă școală și o să fie și mai ușor.

  Fără Norah la facultate este destul diferit,dar măcar îi am pe Austin,James și...Olivia. Tot nu pot să o sufăr. La ce am văzut în seara în care era să mor nici măcar în ochii ei nu pot să mă uit.

  Dacă nu o văd pe Norah la școală nu înseamnă că nu o văd și în restul zilei. Trec în fiecare zi pe la ea. Acum nu mai poate sta în camera de cămin și s-a mutat cu Carlos neavând unde să meargă și nevrând să se întoarcă în Italia.

  E un drum lung,dar trebuie să văd cum se simte. Sarcina a devenit vizibilă și nu pot scăpa din ochii felul cum Carlos o privește. Simt că și-au găsit amândoi jumătatea.

  -Crew,lasă aia acolo! Îl aud pe Kayden din bucătărie.

  -Dar tati,ce e cutia asta roșie? E pentru Allie? Îmi simt obrajii cum se înroșesc.

  -Nu Crew,și nu e treaba ta pentru cine e. Acum te roagă tati să lași cutia aia și să te duci la televizor că a început noul film cu Spiderman.

  -Dar nu trebuia să mergem cu toți la cinema de ziua lui Allie?  Mă ridic din pat și mă duc la bucătărie. Crew stă lângă frigider,iar Kayden la fereastră.

  -La dracu' Crew,chiar nu poți să îți gura în pana mea?

  -Dracu'? Ce înseamnă dracu tati? Se întoarce spre mine. Tu știi ce înseamnă dracu Allie? Sau pana mea? Tati are pene? Se întoarce spre tatăl său zâmbind.Tati ești papagal?

  Îmi mușc buza ca să nu râd.

  -Să nu spui nimic,îmi atrage atenția Kayden.

  Dar nu mă pot abține,încep să râd în hohot,iar râsul subțire a lui Crew mă acompaniază.