Kayden

14

Allie (peste o lună)

  Ziua recunoștinței a trecut, urmează Crăciunul.
În seara cu ziua recunoștinței mi-am găsit acasă la mătușa Emma unul dintre jurnalele mele în care am scris în fiecare an de ce sunt recunoscătore. Sunt recunoscătoare că nu am murit. A fost fraza care m-au nimicit. A fost scrisă în anul în care tata a ajuns la închisoare.

  Oftez când o bătaie în ușă mă trezește din amintiri. Se deschide ușa înainte să răspund,iar în prag apare un pitic,cu părul proaspăt tuns,dar lăsat la o lungime perfectă, îmbrăcat intr-un hanorac cu Spiderman și niște blugii rupți în genunchi și cu nelipsitul pluș Spiderman în mână. Crew.

  Eu și Crew ne-am apropiat extrem de repede, Ashley vine odată pe săptămână pe aici,iar eu și Kayden trebuie să părem super îndrăgostiți. Odată când a intrat în apartament ne-am sărutat și am simțit cum mi se înmoaie picioarele. Am auzit un țâțâit dezaprobator și l-am simțit pe Kayden zâmbind pe buzele mele. Nu te îndrăgosti de el Allie,o faci pentru Crew.

  Zayn a încercat de câteva ori să ia legătura cu mine și să își ceară scuze,dar i-am ignorat mesajele. Mason e prins în munca lui de medic chirurg și cu greu mai vorbim. Norah urmează să se întoarcă în Italia alaturi de Nick de Crăciun,iar Austin va pleca iarăși printr-un alt stat.

  Crew se trântește în pat lângă mine și îmi împinge ușor cărțile de psihologie și istorie într-o parte. Se așează în fața mea și îmi face semn să întind mâna. El îmi așează ceva in palmă zâmbind cu toți dinții.

  Ridic obiectul și observ că este un pix pe care scrie:

  -Allie! Am găsit pixul într-un magazin și l-am rugat pe tata să ți-l ia. Era lângă unul pe care scria Crew. Mă uit cu ochii mari la el și nu îmi scapă că știe să citească,la vârsta de 5 ani știe să citească.

  -Mersi mult Crew, promit că îl o să îl folosesc cu drag. Apoi scoate din buzunarul din spate un alt pix cu nimeni altul decât Spiderman. Încep să râd pe înfundate când observ că are i grămadă de lucruri cu Spiderman.

  -Daca vreodată o să ai camera ta, spune-i lui tati să ți-o decoreze cu Spiderman.

  -Nu-i da idei,îl aud pe Kayden și când ridic privirea îl văd lipit de tocul ușii având doar un prosop înfășurat în jurul taliei.

  Simt cu ochii îmi ies din orbită când mă uit la el. Are V-ul ăla specific bărbaților! La naiba are V-ul!

  -Allie,de ce ești roșie la față? Ție rău? Mă întreabă Crew,iar pe Kayden îl pufnește râsul. Un râs gros specific masculin.

  Crew se apropie de mine și îmi pune mâna ușor pe frunte și sub bărbie,nici asta nu îmi scapă. Cunoaște câteva noțiunile de medicină.

  -Prietene,treci la baie că ți-am pregătit cada,îi spune Kayden fiului său.

  -Ai pus și gelul de duș cu Spiderman? Kayden își dă ochii peste cap și face semn spre baie. Crew mă apucă cu brațele de gât, apoi trece pe lângă tatăl său și se duce la baie.

  Kayden se apropie de mine și se așează pe pat. Înghit în sec. El se lasă pe spate și se sprijină în cot. Se uită țintă în ochii mei.

  -Da,Allie ce ai? Ești bolnavă? Repetă vorbele fiului său. Eu îmi scutur capul încercând să scap de starea de căldură din obrajii,dar fără sens.

  -Nu crezi că ar trebui să îți iei niste haine pe tine? Kayden se ridică în picioare și să drumul prosopului. Închid ochii din instinct,până ce simt niste degete pe bărbia mea care se răsfiră pe obrazul meu și o respirație caldă pe buze.

  -Deschide ochii Allie,mă îndeamnă Kayden. Îi strâng mai tare,dar când simt niște buze calde peste ale mele îi deschid.

  Când îi deschid observ că nu e urmă de Kayden. Camera e goală,cărțile de istorie și psihologice sunt pe jos lângă noptieră,iar ceasul indică oră 10:30. A fost un vis. 

  Rămân cu ochii pironiți de tavan și marai de frustrare. Frustrare pentru că am visat o fantezie cu Kayden... Fantezieie cu colegul tău de apartament, pe bune Allie. 

  Îmi trec mâna prin păr și mă trântesc înapoi pe pernă. Scot telefonul de la încărcat și ma uit la mesaje:

  Zayn: Putem vorbi?

  Zayn: Îmi pare enorm de rău Allie, nu am știut că e fratele tău. 

  Norah: *poză*
 
  Norah: Îți vine să crezi ce nebun e Nick?
 
 Norah: *poză* Poftă bună mie
 
Mason: Neața' prințesa adormită!!!!

Domnul instalație proastă: Bună ziua domnișoară Evans! Am evaluat daunele apartamentului și aș dori să ne vedem astăzi să discutăm despre apartamentul dumneavoastră închiriat! O zi frumoasă!

  Trec cu vederea mesajele lui Zayn  și le răspund lui Norah și lui Mason. Mai apoi văd mesajul de la proprietarul apartamentului și mai că scap telefonul. Pe bune că abia acuma a evaluat daunele... S-a întâmplat acum la 2 luni la naiba!

  Îi răspund proprietarului rapid cu un "Sigur,ne  putem vedea astăzi pe la ora 15:30?". Apoi las telefonul înapoi pe noptieră și mă duc la baie. Fac rutina zilnică,iar mai apoi mă duc în bucătărie.

  Nu îmi scapă faptul că în casă e liniște. Și de cele mai multe ori,la ora asta echipa tată-fiu este trează,sau prin casă. De două luni de când sunt mutată în acest apartament viața mea a luat o turnură neașteptată.

  Am ajuns să înțeleg că copilăria mea chiar a fost una ok, exceptând cazul bătăilor. Am ajuns să mă prefac iubita unui fost drogat doar ca să să aibă mai mult timp alaturi de fiul său. Ba chiar am ajuns să alerg prin tot orașul după el.
"Dacă vreodată voi mai pleca așa de nebun să știi că mă găsești exact unde m-ai găsit și astăzi."

  Mă gândesc cât a însemnat Rylee pentru Kayden. Înafara faptului că este mama copilului său. Oare avea de gând să căsătorească cu ea? Să mai facă un copil și să fie familia fericită? Oare câte se putea întâmpla dacă ea nu murea arunci. Și de ce Kayden consideră că a murit din cauza lui?

  Am auzit discuția dintre el și Carlos când îi spunea că ea a murit din vina lui,iar Carlos îi explica fix contrariul. Nu am adus subiectul ăsta in vreo discuție cu Kayden pentru că mi-am dat seama că este un subiect sensibil pentru el.

  Nu mi-a scăpat nici faptul că băiatul știe despre moartea mamei sale. Deci Kayden nu a avut să îl menajeze cu vreo minciună.

  În raza vizuală îmi apar niste broșuri cu facultății. Harvard,Columbia,Yale, The university of Austin, UMHB,TU,AC,DMC, și multe altele.

  L-am văzut într-o zi pe Kayden,în prima zi mai exact la facultate. Conform vârstei acum ar trebui să fie anul 3 sau 4. Sau depinde când a început. Nici măcar nu știu pe ce se specializează. Nici nu l-am mai văzut de atunci pe la facultate și nici la ora de biologie din prima zi nu a venit.

  Chiar dacă mi-a povestit trecutul său cu Crew și Rylee tot nu simt că a fost pe deplin sincer cu mine. Dar tu ai fost cu el?

  Recunosc că nu m-a întrebat nimic legat de trecutul meu și nici eu nu i am zis nimic. Dar pe bune dreptate,cum ar trebui să încep discuția asta?

  -Da Kayden,ia vezi...

  -Ce să văd? Se aude o voce în spatele meu,iar eu tresar ca arsă.

  Când mă întorc,Kayden stă rezemat de tocul ușii de la bucătărie. E îmbrăcat cu geaca lui neagră,care e descheiată și lasă la vedere un pulover cu guler în V, niste blugi negri uzați și e desculț. Părul îi este ciufulit,iar în mână are un fes.

  -La naiba,ce te uiți așa la mine? Zici că ai văzut o fantomă... încă n-am murit,dar când am să o fac o să fi prima care va afla, promit.