Kayden

28

Allie

  Am stat alături de la Norah fiind debusolată din cauza sarcinii.

  Mi-a zis că urmează să vorbească cu Carlos și speră să fie totul bine. La cum îl știu eu pe Carlos nu va face o scenă.

  Norah mi-a explicat cum s-au întâlnit și cum a început relația lor. Bine mult spus relație.

  Stau întinsă pe patul din camera ei și mă uit pe Instagram când telefonul îmi sună și un număr necunoscut apare pe ecran. Îi răspund și aud tot felul de foșnete în fundal apoi apelul se închide.

  Las telefonul fix când Norah iese de la duș. A fost la control și bebelușul e ok. E însărcinată în 8 săptămâni jumate după spusele doctorului.

  -Azi îi spun lui Carlos, mă informează ea. Mersii că ai stat cu mine Allie,îți rămân recunoscătoare.

-Oricând,îi spun. Pentru asta sunt prietenele,îi răspund. Îmi zâmbește și alege niște haine din dulap.

  Se îmbracă apoi își aranjează părul, își ia geanta și îmi trimite un sărut prin aer și iese pe ușă.

  În ultimele zile am stat cu Norah pentru sprijin moral și pentru că știu că cu greu mi-aș putea să îmi țin gura și să nu îi spun ceva lui Kayden.

  În următoarele ore mă spăl pe păr,îmi pun o mască pentru față și mă uit la "Gossip girl" pe Netflix.

  Telefonul îmi sună din nou,un număr necunoscut apărând de fiecare dată pe ecran. Am ignorat apelurile până mi s-a făcut foame și m-am dus spre firhiderul lui Norah.

  Când am văzut că nu era nimic am decis să mă schimb și să merg să fac niște cumpărături. L-aș fi rugat pe Kayden să facă asta pentru mine,dar zilele astea doar am stat cu Norah în casă sau am mers la facultate.

  După ce m-am schimbat am primit un apel de la doamna Smith.

  -Alo, bună ziua!

  -Bună Allie,sunt Doamna Smith,dar cred că știi deja. Râd ușor. Aș dori să ne vedem astăzi dacă nu te deranjează, aș vrea să discut ceva cu tine. Dacă ai ceva de făcut nu este nici o problemă.

  -Ah nu,vin imediat. Într-o oră sunt la dumneavoastră.

  Doamna Smith mi-a dat adresa când a aflat tot trecutul meu cu tata și după ce a luat legătura cu fostul meu terapeut a spus că ar dori să discute cu mine legat de chestia asta.

  -Bine,te aștept! Închide,iar eu mă îndrept spre pizzeria din colț să dau comanda de pizza apoi mă duc la locuința doamnei Smith.

  Durează mai puțin decât i-am spus deci ajung mai devreme.

  Casa profesoarei mele e una mare, albă cu acoperiș gri și cu un gard alb. Poarta e de fier cu intrare pe bază de cartelă.

  Apasă pe sonerie,iar doamna Smith imi deschide poarta. Când intru în curte rămân profund surprinsă când văd curtea mare, plina de gazon și cu o fântână artificială.

  Doamna Smith apare în pragul ușii și îmi face semn să o urmez. Mă duce spre biroul ei apoi se așează pe canapeluță,iar eu fac la fel. Ridică ceașca de cafea de pe măsuță și îmi face semn spre cana de lângă care e plina cu ceai. Sorb puțin apoi o pun la loc.

  -Deci,Allie. Te-am chemat aici, într-un weekend,își dă ochii peste cap în glumă apoi soarbe din ceașcă,ca să discut ceva cu tine. Ai auzit vreodată de Toulouse

  -E un oraș din Franța...de ce?

  -Am o prietenă care e director la facultatea Université fédérale de Toulouse-Midi-Pyrénées. Și i-am povestit despre tine într-o discuție telefonică. Buzele îmi rămân lipite de marginea cănii. E ceva destul de important ce vreau să îți spun acum,dar știu cât de mult îți dorești să ajungi în Europa și să fi psiholog. Așa că îți propun să îți continui studiile la această universitate plus să faci practică la un cabinetul prietenei mele. Ce zici?

  Stau puțin să mă gândesc. Chiar vreau, până la urmă e visul meu. Dar toată viața mea e aici. Kayden,Crew,Mason,Norah,Austin...

  Nu aș putea să îl rog pe Kayden să se mute cu mine,și nici pe Crew să stea departe de bunici sau de tatăl său.

  -Știu că e o alegere importantă și de aceea nu te rog să îmi dai un răspuns acum. Ai timp până la finalul anului universitar să îmi zici. Din câte știu fratele tău tot în Europa a făcut facultatea,deci tu de ce nu o faci? Poți să vi in fiecare vară înapoi. Nu trebuie să plătești nimic. Gândește-te la asta și când vei avea un răspuns îmi zici da?

  Dau afirmativ din cap,apoi îmi iau la revedere de la ea și plec spre pizzerie. După ce îmi iau pizza telefonul îmi sună,iar și răspund fără să mă uit la număr. Iarăși foșnetele obișnuite se aud în fundal apoi apelul se închide. Desfac cutia de pizza și rup o felie și o mănânc.

  Simt prezența unei persoane în spate,dar nu am timp să mă uit la cine e că îmi pune mâna la gură si țeava unui pistol mi ss lipește de tamplă. Mă ghidează spre o mașină,apoi când ajungem ochii mi se închid și sunetele dispar din fundal.

  Mă trezesc într-o încăpere ciudata,iar când vederea mi se limpezește îmi dau seama că sunt într-un subsol. Încerc să mă ridic,dar mâinile îmi sunt prinse de scaun. Lumina se aprinde,iar în peisaj apare un bărbat care stă cu spatele.

  E îmbrăcat într-o cămașă neagră și pantaloni de stofa albi. Are un ceas de aur la mâna și tine un pahar de whisky în mână. Părul e dat pe spate cu gel. Soarbe ușor din pahar apoi de întoarce spre mine și tot aerul din plămâni rămâne blocat.

  -Tata.

  -Văd că te-ai trezit. Ai dormit bine? Mă întrebă el în timp ce mai soarbe odată din pahar.

  Cuvintele îmi rămân parcă blocate,și ochii mi se umplu de lacrimi când văd că lasă paharul și ia pistolul.

  -Văd că ai rămas la fel de nesimțită. Ți-am pus o întrebare și după nu îmi răspunzi. Apasă pe trăgaci,iar un glonț zboară prin cameră. Au fost 6 ani Allison și tu nu te ai sinchisit să mă vizitezi. Nici măcar Mason nu a venit. Nici când am vrut să vă văd ați refuzat amândoi. Nu știu ce i-ai făcut,dar i-ai sucit mințile. Nu mai e copilul meu.

  -Și eu sunt copilul tau! Zic printre lacrimi.

  -Oh mai lasă vrăjeala copilă. Ți-am mai zis,nu ești copilul meu. Târfa aia de maică-ta m-a înșelat când eram plecat cu munca. Am fost prost să cred că ești a mea. De ce crezi că am bătut-o? Când am văzut testul de paternitate mi s-au dus toate dubiile. Nu ești copilul meu Allison. M-ai băgat în închisoare și nu te-ai sinchisit să vi să mă vizitezi. Să vezi dacă sunt bine sau nu. Am muncit atât pentru tine și pentru fratele tău ca să ce? Așa sunt răsplătit?

  Mai soarbe odată din pahar apoi îl trântește. Paharul se sparge în mii de bucățele și gheața alunecă pe podea. Îmi feresc privirea fix când un alt glonț zboară prin cameră.

  -Aș vrea să știu cum pot să scap de toată greșeala făcută? Faptul că mi-am bătut soția nu e de ajuns. În închisoare am stat să mă gândesc. Și crede-mă,am avut timp destul. Și singura idee care mi se pare perfectă e să scap de copilul de flori a minunatei mele soții,deci Allison care sunt ultimele tale cuvinte? Mă duc întrebă în timp ce se apropie de mine și îndreaptă țeava pistolului spre mine.

  -Se vede că nu ești copilul meu,dacă erai știai să spui ceva rapid. Deci Allison,mi-a făcut plăcere să te cunosc.

  Apasă pe trăgaci și glonțul mă nimerește direct în burtă. Bluza începe să se păteze de sânge și vederea să mi se încețoșeze. Tot ce mai apuc să văd și să aud înainte să leșin sunt niște pași și apoi Olivia care apare în peisaj. Tatăl meu o apucă de talie și o sărută posesiv fix în fața mea.

   Heyyy, aș vrea să îmi cer scuze că nu am mai postat,dar a început școala și nu mai am timp. Am să postez doar in weekend și probabil,dar nu promit nimic în celelalte zile.